Obiectivul nostru era Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș. Aveam de parcurs 340 km pe ruta Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Livada, Negrești Oaș, Săpânța, așa că, am plecat dimineața devreme. După 3 ore ne-am oprit în centrul orașului Carei. Ne-a frapat un grup statuar enorm. Am aflat că este „Monumentul Ostașului Român”, sculptat de Vida Gheza și inaugurat în 1964.

În stânga lui se află Biserica ortodoxă „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. Este construită între anii 1990-2007, în stil bizantin.

Am traversat bulevardul și am intrat în Parcul dendrologic al orașului, unde se află faimosul castel, azi muzeu. Ne-a întâmpinat bustul lui Alexander Karolyi.

Castelul Karolyi a fost construit în sec. al XV-lea, inițial ca o casă de locuit, apoi ca o cetate de apărare, cu fortificații și bastioane. A fost distrus și restaurat de mai multe ori. În secolele XVII și XVIII a fost sediul a numeroase întâlniri diplomatice. Aici s-a semnat Tratatul de Pace de la Satu Mare (1711). În sec. XVIII s-a renunțat la fortificații și bastioane și a început construirea unui castel cu scop rezidențial. Între anii 1892-1894 i s-a dat aspectul actual. În decursul timpului a avut mai multe utilizări ca sanatoriu, cazino, școală militară, spital militar, muzeu, bibliotecă orășenească.

Castelul este construit în stil baroc, cu formă dreptunghiulară. Prezintă patru fațade, turnuri și bastioane de diferite forme, asimetrice. Este înconjurat de șanțuri și înconjurat de un parc, amenajat în sec. al XIX-lea, după model englezesc.

Am continuat drumul și, după 36 km, am ajuns la Satu Mare, unde ne-am oprit în centru pentru a lua masa de prânz.

Aici se află Catedrala romano-catolică „Înălțarea Domnului”, construită în sec. XVIII, în stil baroc.

Spre Săpânța , la 23 km, se află localitatea Livada, unde am oprit, observând un indicator  pe care scria Castelul Vecsey.

A fost construit în sec. XVIII, într-un parc cu arbori seculari. A fost construit cu trei nivele, dar, în urma unui incendiu din 1829, a rămas cu un singur nivel. A schimbat mai mulți proprietari, dintre care se spune că ultima a fost o baroneasă, cea mai bogată din zonă. Ea a locuit aici până în 1944. Castelul a fost sediul comandamentului armatei ruse, în timp, sediul mai multor instituții ale statului, apoi orfelinat, tabere de copii. Din 1999 castelul este o ruină care de abia mai „vorbește” despre istoricul său.

Întristate de soarta acestui castel, ne-am reluat traseul și, după 50 km, am oprit în centrul orașului Negrești-Oaș. Aici se află un părculeț unde este amplasat Muzeul Țării Oașului, vis a vis de Primărie. Muzeul este împărțit într-o Galerie de artă „Dr. Mihai Pop” și Muzeul satului oșenesc în care sunt expuse obiecte etnografice și artă populară.

Tot în centru se află, impunătoare, Catedrala ortodoxă „Duminica Tuturor Sfinților”. Este o construcție nouă, ridicată între anii 1990-2002.

Am trecut muntele în județul Maramureș, pe un drum numai serpentine, cu panorame de vis și coborâre prin desișul pădurilor. 38 km și am ajuns la destinația finală, Săpânța. Comuna se află aproape de granița de nord a țării noastre cu Ucraina. Cum am intrat ne-au întâmpinat, de o parte și de cealaltă, etalate spre vânzare, diverse obiecte specifice zonei, cum ar fi „cerge”, ii, „staițe”, costume populare, etc. Am parcat și ne-am îndreptat spre ținta noastră.

Cimitirul Vesel din Săpânța  a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1373. Este faimos pentru crucile sculptate în lemn de stejar, colorate cu pigmenți naturali, pe care sunt scrise epitafuri, cu o notă ironică, care laudă sau dojenesc viața decedatului. Primul epitaf datează din 1935. Imaginile de pe cruci se referă la viața, activitățile și chiar modul de deces al persoanelor, de exemplu vânător, bucătăreasă, pădurar, activități specifice zonei și secolului. Desenele de pe cruci  sunt inspirate din decorațiile porților de lemn sau a țesăturilor textile din regiune.

Aceste cruci au fost sculptate, decorate și scrise de Stan Ioan Pătraș, un om simplu și foarte credincios. Se pare că, contrar ideii de sfârșit tragic, acesta a preluat atitudinea dacilor, veselă în fața morții, considerând că este doar o trecere în viața veșnică. Astfel, el a încercat să transpună viața decedaților într-un mod satiric, de unde i se trage și numele actual de cimitir vesel. Se află în jur de 800 de cruci, care, au devenit „obiecte de muzeu în aer liber”.

Ne-am întristat pentru că nu am putut vedea biserica în toată frumuseței ei, fiind în renovare.

Am ieșit din cimitir și ne-am îndreptat spre Casa memorială Stan Ioan Pătraș. Aceasta este azi locuită de Dumitru Pop Tincu, cel care, actual, continuă munca lui Stan Pătraș, dar, se poate vizita.

Părăsind Săpânța ne-am îndreptat că Sighetul Marmației, aflat la 20 km distanță. În drum am trecut prin comuna Sarasău unde am imortalizat Biserica greco- catolică, pentru noi o ciudățenie de construcție, fiind obișnuite cu stilurile arhitectonice vechi.

În Sighetul Marmației ne-am oprit în centru orașului unde am văzut fostul Cămin Cultural, azi cinematograf.

Lângă Piața Libertății se află Biserica catolică „Sf. Paul Borromeo”. Aceasta face parte dintr-un ansamblu, biserică, mânăstire, școală confesională, casă parohială, casa canonicilor, ansamblu construit în sec. XVIII de către călugării din ordinul minorit și călugării piariști.

În aceeași zonă se află și alte biserici.

Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” 1985

Biserica reformată, sec. XIV-XV

Am părăsit centrul, îndreptându-ne spre neamurile mele, la care ne-am cazat.

Am trecut pe lângă Biserica greco catolică „Christos Regele Universului”, în construcție începând cu anul 2011 și neterminată încă.

Bucuria revederii a fost mare. Trecuseră câțiva ani…

Citește și Prin Maramureș pe valea Izei