Slovenia are peste 10.000 de peșteri din care 25 sunt vizitabile, peștera Postojna fiind cea mai cunoscută turiștilor. Se întinde pe aproximativ 21 km având numeroase pasaje și galerii. 3,7 km se vizitează mergând cu un trenuleț și 5 km pe jos. Este singura peșteră din lume în care accesul se face cu trenulețul. În 1857, cu ocazia vizitei familiei regale, s-au montat primele șine, pe 2,2 km lungime. Pe șine s-au montat șarete împinse de ghizi, iluminarea făcându-se cu torțe, lumânări și lămpi cu ulei. În 1924 s-au introdus locomotivele cu aburi care „inundau” peștera cu fum. În 1964 s-a electrficat și s-au introdus locomotivele electrice. Aici se află și cel mai vechi oficiu poștal subteran din lume, amenajat în 1899.

Peștera s-a format în calcarul din apa mării în urmă cu 70 milioane de ani. Este impresionantă prin stalactitele și stalagmitele numeroase, de diverse culori și foarte bine conservate.

Am lăsat mașina în parcarea foarte întinsă, având norocul să nu fie atât de plină ca de obicei. Știind că temperatura în peșteră este constantă, de 10 grade Celsius, ne-am îmbrăcat mai gros. Am înaintat prin parcul de la poalele muntelui, am urcat niște scări, am trecut pe lângă clădirile amenajate în scop hotelier, restaurant, magazine de suveniruri și am ajuns aproape de intrarea în peșteră.

După cumpărarea biletelor, am intrat în componența unui grup, cu care am intrat, împreună cu ghidul vorbitor de limba aleasă. Ne-am urcat în trenuleț, cu care am făcut 15 min., prin galeriile înguste, întunecoase, din Peștera Veche, descoperită în 1818. Pereții erau plini de „țurțuri”, uneori trebuind să avem grijă pentru a nu ne lovi.

Am coborât și împreună cu ghidul am străbătuto parte din peșteră pe jos. Fiind interzis fotografiatul cu blitz multe dintre pozele făcute au ieșit mișcate sau întunecoase.

Pentru început am urcat pe niște trepte alunecoase în Sala Muntelui Mare, munte ce s-a format prin prăbușirea unor blocuri de piatră.

Traversând Podul Rusesc, construit de prizonierii ruși în cel de Al Doilea Război Mondial, am ajuns în Peșterile Frumoase și anume Sala Spaghetelor, Sala Roșie și Sala Albă, care au denumirile date după forma și culoarea formațiunilor ce se găsesc pe acel teritoriu de peșteră.

Am văzut o stalagmită de un alb pur, lucioasă. Ghidul ne-a explicat că se numește Diamantul, are 5 m înălțime, culoarea și luciul se datorează faptului că apa se scurge încontinuu și formează un sediment de calcit pur. Diamantul este simbolul peșterii.

Ne apropiam de sfârșitul vizitei.

Am ajuns în cea mai mare sală a peșterii, Sala Congreselor și Sala Concertelor. Are 40 m înălțime și este atât de spațioasă încât au loc din când în când evenimente muzicale. Este atât de mare încât găzduiește și un mini magazin de suveniruri.

De aici, pe jos, printr-un culoar amenajat, am ieșit din peșteră, după o oră și jumătate fix.  La soare era mult mai bine dar înăuntru era mult, mult mai frumos. Spre parcare am trecut pe un pod din lemn, pe lângă o moară de apă amenajată pe răul Pivka, râu care a modelat în timp peștera.

Postojna este una dintre cele mai frumoase peșteri pe care le-am vizitat până acum.