Sagrada Familia (Temple Expiatori de la Sagrada Familia) sau Sfânta Familie este o biserică romano-catolică din Barcelona, oraș situat în nord-estul Spaniei. În 1877, pe o suprafață de teren cumpărată de o congregație care încerca o nouă creștinizare a populației, s-a început construcția unei biserici, în stil neo-gotic. Proiectul a fost condus din 1882 până în 1883 de arhitectul Francisco de Paula del Villar, care renunțând, a fost preluat de arhitectul Antoni Gaudi. Acesta a lucrat la ridicarea bisericii peste 40 ani, până la moartea sa, nereușind să o finalizeze (1852-1926). Erau ridicate Fațada Nașterii, un turn, absida și cripta.  În 1936, izbucnind Războiul Civil Spaniol, lucrările au încetat și schițele lui Gaudi au dispărut.  Lucrările au reînceput în 1950 și s-au bazat pe versiuni ale planurilor inițiale și adaptări moderne.

Biserica trebuia să aibă 95 m lungime, 60 m lățime, în care să încapă 13.000 de persoane, 18 turnuri, câte 4 pe fiecare fațadă simbolizând cel 12 Apostoli, 4, reprezentând evangheliștii, în jurul turnului central, cel mai înalt, reprezentându-l pe Isus Hristos și un turn deaupra absidei, închinat Fecioarei Maria. Deasupra turnului central va fi montată o cruce uriașă și deasupra celor 4 turnuri reprezentând evangheliștii câte un simbol- un taur înatipat pentru Sf. Luca, un om înaripat pentru Sf. Matei, un vultur pentru Sf. Ioan și un leu înaripat pentru Sf. Marcu.

Am aflat că se preconiza încheierea lucrărilor în  2026, ca un omagiu adus arhitectului Gaudi la celebrarea centenarului decesului acestuia.

Deși ne-am luat din timp biletele de intrare, on-line, a trebuit să stăm la o coadă interminabilă, în fața intrării principale, până la ora programată. Astfel am studiat Fațada Nașterii sau a Vieții, situată spre est, construită între anii 1894-1930, pe care se aflau sculpturi ornamentale și imagini din natură simbolizând subiecte inspirate din copilăria lui Isus. Deasupra ușii lui Isus am văzut sculptat un chiparos ce semnifica „Pomul vieții”. Fațada a fost completată în 2010 cu 4 turnuri dedicate Apostolului Matei, Sf. Barnaba, Apostolului Iuda și Zelotului Simeon. În noiembrie 2010 biserica a fost consacrată ca o bazilică de Papa Benedict al XVI-lea.

Intrând în biserică am rămas blocate de uimire. Știam că are interiorul sub forma unei cruci cu cinci coridoare. Un amalgam de piatră și lumină inedită care ne-a dezorientat. Aveam senzația că ne aflam într-o pădure sălbatică cu natura din piatră. Nu vedeam decât stâlpi, culori, ornamente toate asimetrice, ferestre luminate colorat, neuniform, vitralii.

Unde  ne uitam vedeam balcoane, scări în spirală.

Tavanul era cu decorațiuni colorate, parcă susținut de brațele unor copaci de piatră.

Stâlpii încărcați de ornamente, se apropiau superior pentru a forma cupola, ornamentată la rândul ei.

În nava centrală am văzut turnul principal pe care era o sculptură a lui Isus răstignit pe cruce și, în spatele ei, orga construită în 2010.

Într-o parte a bisericii, am văzut cripta unde a fost înmormântat Gaudi.

Am ieșit din biserică în partea de vest pe o poartă mare, pe care erau inscripționate, în mai multe limbi, cuvinte din Biblie.

Am văzut Fațada Pasiunii sau Fațada Patimii, o fațadă simplă, construită din 1954 și turnurile terminate în 1976. Este susținută de șase coloane în formă de os care susțin o coroană de spini formată din 18 coloane. Sculpturile, așezate pe o linie în formă de S, simulând calea urmată spre cruce, reprezintă suferințele lui Isus în timpul răstignirii.

Este structurată pe trei nivele, cel de jos descrie ultima seară cu Cina cea de Taină, cel mijlociu Golgota, iar cel de sus moartea, înmormântarea și învierea lui Isus.

Cele 4 turnuri sunt dedicate Apostolilor Iacob, Toma, Filip și Bartolomeu. Între 2 turnuri este un pod care face legătura dintre cele două lumi, reprezentând Înălțarea lui Isus.

Am traversat mica curte și am intrat spre a vizita Muzeul Sagrada Familia.

Acesta se află la baza bisericii și cuprinde mai multe secțiuni în care se păstrează fotografii de epocă ce evocă construcția bisericii, machete, detalii folosite pentru decorare, modele de schele, chiar și un atelier cu schițe și aparatură.

Am ieșit din biserică pe poarta principală și am înconjurat-o pentru a vedea ultima fațadă, situată spre sud, aflată în curs de construire începând cu 2002.

Fațada Gloriei (Glory) va avea 7 coloane care în partea superioară vor reprezenta virtuțile și în partea inferioară păcatele. Va fi decorată cu cuvinte din Crezul Apostolilor și scene din drumul omului spre Dumnezeu sau Iad.

În fața Fațadei Pasiunii am văzut o clădire pe care Gaudi a ridicat-o  în 1909 ca școală pentru copiii muncitorilor ce lucrau la ridicarea bisericii. În 2002 a fost recondiționată și transformată în loc pentru expoziții.

O jumătate de zi petrecută în acest loc inedit și am plecat să colindăm Barcelona.