Casa Batllo din Barcelona, Spania, este situată în mijlocul Passeig de Gracia, care, la începutul secolului XX, era zona la modă a orașului. În 1877 Lluis Sala Sanchez a construit o casă cu subsol și patru etaje, înconjurată de o grădină. Casa a fost cumpărată în 1900 de Josep Batllo și l-a desemnat pe arhitectul Antoni Gaudi să o transforme în ceva inedit. Între 1904-1906 acesta a adăugat noi etaje, a transformat apartamentul central, reședința familiei Batllo și a extins partea centrală.

Casa a rămas în posesia familiei Batllo până în 1954 când a fost cumpărată de o societate de asigurări care a înființat birouri. În 1970, apoi în 1983 casa a fost renovată. În 1993 a intrat în posesia actualilor proprietari care au închiriat-o și în ea au loc diverse evenimente. Din 2002 casa a putut fi vizitată. În 2004 a fost restaurată și din 2005 a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Clădirea, în stil art-noveau, avea fațada cu elemente diferite. Parterul și primul etaj au fost unite printr-o structură de gresie ondulată ce delimita ferestrele cu vitralii în fața cărora existau șase coloane fine ce păreau a fi oase. Marginile erau rotunjite dând impresia unei guri deschise care i-a adus casei denumirea de „casa căscată”.

Restul fațadei, multicoloră, decorată cu mozaic și plăci ceramice sparte (trencadis), avea balcoane proeminente. Partea centrală se asemăna cu un lac cu nuferi, efect datorat mozaicului din ceramică și sticlă. Deasupra ei, unul dintre balcoane semăna cu un crin, datorită brațelor metalice atașate care, la vremea respectivă, serveau la ridicarea și coborârea mobilei. Fațada se termina cu o rotunjire spre stânga, asemănată cu spinarea unui balaur,  unde se termina cu un turn. Împreună au fost asociate cu imaginea Sfântului Gheorghe (patronul Cataloniei) și lancea cu care acesta a ucis balaurul. Turnul avea în vârf o cruce ce indica cele patru puncte cardinale.

Biletele fiind cumpărate online, am pătruns în clădire. Existau două săli din care se intra spre apartamentul privat al familiei și spre cele închiriate.

Am urcat la etajul principal care cuprindea încăperea Podeaua Nobilă, ce se întindea pe mai mult de 700 metri pătrați. Tavanul era o boltă cu forme arcuite ce se continuau cu niște stâlpi de susținere. Ferestrele cu și fără vitralii erau împărțite de structuri din lemn decorate.

La acel etaj se mai aflau fostul birou, o sală de mese și o încăpere privată.

Am urcat spre terasa de pe acoperiș în jurul unei curți centrale, Partio de Luces, înaltă de 26 metri, cu rol de luminator și ventilație.

La fiecare etaj se aflau ușile de intrare în apartamente.

Pereții erau placați cu faianță albastră și albă. Privind în jos, tot acel albastru mi- a creat impresia de subacvatic.

La mansardă au existat camere de serviciu, spălătorie și uscătorie. Ieșind pe terasă am văzut cele 27 de coșurile de fum, placate cu cioburi de faianță și sticlă colorată, situate în patru grupuri care mi-au dat impresia de ciuperci.

În partea fațadei se afla o mică încăpere ce determina la exterior curba menționată anterior, simulând o parte din coloana vertebrală a balaurului.

Pe toată lungimea marginii acoperișului plăcile ceramice lucioase erau diferit colorate. În dreapta erau verzi-capul balaurului, în centru treceau prin nuanțe de albastru, violet- corpul și în stânga clădirii roșu, roz- coada. În dreapta o fereastră mică simula ochiul balaurului.

Despre turn se spunea că a fost construit pentru a se putea vedea în depărtare Sagrada Familia. Cum orașul s-a extins în timp prin construirea multor clădiri noi, aceasta nu se putea vizualiza, dar panorama Barcelonei era frumoasă.

De sus am văzut o mică curte interioară. Am coborât spre a o vizita.

Spre interiorul curții, la fiecare etaj al clădirii exista un balcon comun.

Deasupra se afla un brâu ondulat decorat cu motive florale din cioburi de faianță colorată.

În fiecare parte în care ne uitam, în curticică existau decorații colorate, cum de altfel era și pavajul.

Cu aceasta vizita noastră s-a terminat.

Citește și Prin cartierul Eixample din Barcelona, Spania