Cetatea Gyula, Ungaria

În centrul orașului Gyula din Ungaria am parcat pe strada care se întindea între cele două obiective istorice principale. Primul pe care l-am vizitat, bineînțeles după ce am cumpărat biletul de intrare, a fost Cetatea Gyula (Gyulai vár) sau Castelul Ioan Corvin.

A fost construită în secolul XV de familia Mároti, în stil gotic și este singura cetate din piatră din Europa, situată în zonă de câmpie, care a rămas intactă. Din 1476 a intrat în posesia Regelui Matei de Hunedoara care i-a dăruit-o fiului său Ioan Corvin (Corvin Janos).

În 1566, când turcii au invadat teritoriul, cetatea a fost atacată. A rezistat 6 săptămâni apoi, din lipsa proviziilor care au condus la o epidemie de dizenterie, a fost predată lui Pașa Pertaf. Ocupația otomană a durat 129 de ani.

Turcii au fost alungați, teritoriul a intrat în proprietatea familiei Harruckern care a folosit cetatea ca manufactură a berii și pălincii, locuință pentru servitori și pentru o perioadă ca închisoare. Ultimul atac asupra cetății a fost al curuților care, însă nu au reușit să o cucerească (1705).

În 1950 a început reconstrucția cetății. A fost deschis un muzeu (1962) și din 1964 în curtea ei a început să funcționeze Teatrul de Vară.

A fost renovată total în anul 2005 și a devenit un obiectiv turistic frecvent vizitat.

În prezent Capela Cetății este folosită pentru nunți, botezuri iar fosta pivniță de vinuri a fost amenajată ca sală pentru conferințe, expoziții temporare, concerte de cameră, etc.

Am urcat în turnul cetății.

De sus se vedea parcul alăturat și panorama orașului.

În continuare am vizitat muzeul cu cele 24 de săli de expoziție care arătau condițiile de trai din acea epocă, inclusiv de sub ocupația otomană, fiind etalate mobilier, obiecte, ustensile, arme, etc.

De asemenea era simulată viața în închisoare fiind etalate chiar și obiectele de tortură folosite în acele timpuri.

Am ieșit plăcut impresionată de eforturile depuse pentru evocarea acelor timpuri istorice.

Citește și Castelul Almásy din Gyula, Ungaria

Un gând despre „Cetatea Gyula, Ungaria

  1. Pingback: Gyula, Ungaria | Excursiile Monicăi

Lasă un comentariu