Parcul Frogner din Oslo, Norvegia

Parcul Frogner (Frognerparken) din Oslo, Norvegia, cel mai mare din oraș, întins pe 45 de hectare, a fost amenajat pe locul unde în trecut exista Conacul Frogner și câteva clădiri utilitare înconjurate de un parc mai mic, Parcul Manor Frogner, amenajat în în stil baroc de proprietarul de atunci (anii 1750), un ofițer militar.

Parcul a fost extins de proprietarii următori, schimbat în stil romantic (1840), în secolul XIX partea din moșie cu terenuri arabile a fost vândută și aproximativ 1 kilometru pătrat a fost cumpărat de municipalitate (1896) care a amenajat un parc public și a construit Stadionul Frogner, deschise în 1904.

Acolo s-a desfășurat Expoziția Jubiliară (1914) și între anii 1920-1943 centrul parcului a fost ocupat cu sculpturile create de Gustav Vigeland, cea mai mare zonă din lume ocupată cu statuile executate de un singur sculptor. Acesta și-a mutat studioul în cartierul Frogner și timp de 20 de ani a realizat sculpturile, azi foarte renumite.

Conacul a rămas în zona de sud a parcului și azi funcționează ca Muzeul Orașului Oslo. De asemenea pe lângă zona cu sculpturi în parc se mai află Stadionul și Băile Frogner (Frognerbadet), o cafenea deschisă în 1918 (Frogner Park Café), Restaurantul „Manor House” deschis în 1960, un loc de joacă pentru copii.

Zona cu cele 212 sculpturi din granit, bronz și fier se întinde pe 320.000 metri pătrați. Prezintă câteva elemente principale- Podul cu statui, Fântâna, Monolitul și Cercul Vieții- situate pe o axă, una după cealaltă și despărțite prin platouri cu rondouri de flori străbătute de alei.

Am intrat pe Poarta principală, situată în partea de est, formată din cinci porți mari, două mai mici, pietonale și două case în laterale, care a fost construită din granit și fier forjat (1942).

De la poartă, pe o alee orientată spre vest am ajuns la prima parte deschisă publicului în 1940, Podul, lung de 100 metri.

La intrarea și ieșirea de pe pod, de o parte și de cealaltă se aflau câte două coloane cu statui.

Podul era împodobit cu 58 de sculpturi.

Statuile au fost create pentru a înfățișa diferitele activități umane tipice ca luptele, dansul, maternitatea, etc.

Pentru a vedea statuia Băiatul furios (Sinnataggen), care era cea mai populară statuie de pe pod, a trebuit să aștept, fiind înconjurată de o mulțime de vizitatori.

Între cele 58 de sculpturi unele erau mai abstracte, îndrăznețe pentru acea perioadă, de exemplu un bărbat care se luptă cu mai mulți bebeluși.

La capătul podului se afla Terenul de joacă, 8 statui din bronz reprezentând copiii la joacă. De la pod, traversând o zonă cu rondouri de flori am ajuns la o Fântână arteziană (Fontenen) în două trepte (1932). Apa din partea superioară curgea dintr-un „vas” susținut cu greu de numeroase statui grupate în cerc, postate pe un pilon central.

Fântâna era înconjurată de mai multe statui reprezentând cupluri de oameni, situate pe o bordură din granit, la rândul ei decorată cu mici sculpturi, care închidea un perimetru de 1.800 metri pătrați.

În spatele fântânii, după ce am străbătut o zonă cu rondouri de flori, am ajuns la platforma din nordul parcului pe care era postat Monolitul. Pentru a ajunge pe platou au fost construite mai multe scări.

Accesul în platou se făcea prin 8 porți din fier forjat (1933-1937) care reprezentau figuri umane în diferite etape ale vieții, deci am trecut și eu prin una dintre ele.

Proiectarea Monolitului a durat zece luni, când Vigeland l-a modelat din lut în studioul său din Frogner (1924), apoi a fost adus un bloc masiv de granit (1927) cu greutatea de câteva sute de tone pe care l-a sculptat și a fost dezvelit publicului în 1944.

Monolitul, înalt de aproximativ 14 metri, a fost decorat cu 121 figuri umane și postat pe o platformă înconjurată de trepte circulare separate prin porțiuni ornate cu 32 grupuri statuare din granit reprezentând diferitele cicluri ale vieții.

În spatele Monolitului, pe vârful dealului se afla ultimul element principal al parcului. Am străbătut o porțiune plată unde am trecut pe lângă un monument cu sculpturi care reprezentau semnele unui horoscop.

Apoi am urcat șirul de trepte până la Roata Vieții (1933-1934), o ghirlandă formată dintr-o femeie, un bărbat și 2 copii intercalați între adulți, toți înlănțuiți într-un cerc închis, care simbolizează eternitatea.