Comuna Vinga, județul Arad, situată la aproximativ 23 km de municipiul Arad, ultima comună pe drumul național Arad- Timișoara, în partea de sud a județului, înainte de intrarea în județul Timiș, a fost atestată documentar din 1231. Banatul de vest, care aparținea Ungariei, a intrat sub ocupație otomană (1552) și în timpul invaziei acestora localitatea a fost distrusă.

Imperiul Habsburgic a încercat să recucerească regiunea. S-au purtat mai multe războaie până când, treptat, au intrat în posesia regiunii Banat și s-a semnat tratatul de pace de la Passarowitz (1718). În acea perioadă la Ciprovți, Bulgaria, a avut loc o răscoală antiotomană care a fost înăbușită (1688). Ulterior s-au purtat mai multe războaie între otomani și habsburgi astfel, cu acordul austriecilor, o parte din familiile de bulgari paulicieni, de proveniență din nordul  și nord-vestul Bulgariei, la granița cu Serbia, au migrat și s-au stabilit în Banat. Și-au întemeiat localități dintre care și Vinga (1771) care a fost declarată oraș de Împărăteasa Maria Tereza (1774).

Bulgarii paulicieni, romano-catolici, singurii care folosesc alfabetul latin, au ridicat și o biserică de lemn.

Banatul a intrat sub administrația Voivodinei sârbești și Banatului timișan, cu sediul la Timișoara (1849-1860), apoi a fost reintegrat Ungariei (1860-1919). În acea perioadă la Vinga familia de origine croată Drașcovici, mutată acolo din Buziaș, a înființat Fabrica de ciocolată Vinga. Produsele au ajuns să aibă mare trecere și în decursul timpului localitatea a devenit cunoscută prin exportul lor în toată lumea. După naționalizare a funcționat o scurtă perioadă de timp ca secție a Fabricii de ciocolată Kandia Timișoara apoi a fost închisă între 1951-1970, an când a început să funcționeze din nou producând Ciocolata Vinga.

Populația crescând, era nevoie de o biserică mai încăpătoare care a fost construită  prin donațiile locuitorilor. Inițial  a fost construită o cărămidărie pentru a produce materialele necesare construcției (1883) apoi, pe locul fostei mânăstiri franciscane, a fost așezată piatra de temelie (1890).

Biserica Romano-Catolică „Sfânta Treime” a fost ridicată de antreprenori din Budapesta, în stil neo-gotic, cu lungimea de 62 m, lățimea 32 m, turnuri cu înălțimea de 65 m prevăzute cu clopote și câte un orologiu și în interior scări în formă de spirală. Pe fațadă, în două nișe au fost postate statuie Sf. Vendelin și Sf. Florian.

În timpul unei furtuni turnul din stânga a fost grav avariat astfel ambele turnuri au fost refăcute (1929) când au fost scurtate cu 3 m și prevăzute cu 5 clopote. În decursul timpului biserica a fost reparată (1967) și renovată (1988-1989).

Biserica a fost prevăzută cu  un altar principal și opt laterale.

Într-o nișă a fost așezat un cilindru de sticlă în care s-a introdus un document despre istoria colonizării cu bulgari a comunei.

Altarul principal reprezintă Sfânta Treime.

De o parte și de alta au fost postate statuile Sfântului Ștefan, regele care i-a trecut pe maghiari la creștinism, a Sfântului Gerard, primul episcop catolic la Cenad, a Sfântului Florian, protectorul pompierilor și a Sfântului Vendelin, ocrotitorul animalelor.

Celelalte altare, ornamentate cu 43 de statui din lemn, au fost închinate Maicii Domnului, Inimii lui Isus,  Sf. Cruci și unor sfinți ca Sf. Petru, Sf. Anton, Sf. Iosif, Sf. Mihai.

Ca orice biserică romano-catolică și aceasta a fost dotată cu o orgă.

În timpul Primului Război Mondial o parte din populația Vingăi s-a mutat în orașele Arad și Timișoara. Exodul a crescut în timpul celui de Al Doilea Război Mondial  și mai ales după, sub regimul comunist când pământurile le-au fost expropriate. Tot atunci localitatea a pierdut statutul de oraș și a devenit comună.

Primăria Vinga

Pentru locuitorii ortodocși a fost construită Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1925).

Satul Mănăștur, comuna Vinga, un sat mic populat de aproximativ 1000 de persoane, se află la aproximativ 7 km distanță de Vinga. În afara localității, pe locul numit „Cetate”, prin săpături arheologice au fost scoase la iveală urmele unei fortificații presupusă a fi fost o mânăstire (1285) care a fost distrusă în timpul războaielor cu otomanii.

Populația fiind formată din mai multe etnii, română, slovacă și sârbă, pentru fiecare cult religios a fost construită câte o biserică (secolul XIX). Prima ridicată a fost Biserica ortodoxă „Cuvioasa Paraschiva” (1758). În timp s-a deteriorat grav și în locul ei a fost ridicată o Biserică de lemn (1779) care a fost folosită până în 1888 când s-a ridicat o altă biserică din piatră cu același hram,  Biserica Ortodoxă „Sf. Parascheva”.

Biserica Ortodoxă Sârbă (1830)

Biserica Romano-Catolică „Sf. Martin” (1863), în stil neogotic, renovată în 2006

La marginea satului, în apropierea Bisericii Romano-catolice a fost construit un  castel neoclasic (secolul XIX). În jurul lui a fost amenajat un parc cu sortimente diferite de arbori, dintre care unii exotici, exemplu Ginkgo Biloba. Din păcate actual atât castelul, care, probabil, în perioada comunistă a fost utilizat în alte scopuri, cât și parcul dendrologic, în care se află și plante protejate ca monumente ale naturii, au devenit o paragină.

Satul Mailat, comuna Vinga se află la aproximativ 5-6 km distanță de Mănăștur. Un sat mic, cu aproximativ 1000 de locuitori, majoritatea romano-catolici, comunitatea trăiește ca o familie și după vechea datină toți cei plecați din sat se întorc în ultima duminică din luna august, „Duminica de la Mailat”, când au loc și diferite manifestări culturale.

Biserica Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” (1878-1879), în stil baroc