Comunele Sintea Mare și Șepreuș, județul Arad

Comunele Sintea Mare și Șepreuș sunt situate în partea de nord-vest a județului Arad. Pentru a le vizita am parcurs drumul de la Arad spre Oradea, am depășit Chișineu-Criș de unde m-am îndreptat spre est până în satul Adea, comuna Sintea Mare, în total 50 kilometri într-o oră. Localitatea Adea a fost prima dată atestată documentar din anii 1202-1203.

A urmat istoria comitatului Zărandului care a fost stăpânit de turci (1556-1595), după ce aceștia au fost alungați de habsburgi (1726) a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar. Localitatea a fost populată cu maghiari, numită Ágya și în 1730 în centrul satului a fost construită Biserica Reformată Calvină.

În turnul bisericii a fost montat un clopot (1856) și, deteriorându-se, în 1908 a fost refăcută.

Între anii 1920-1930 satul a fost colonizat cu români din zona Sebiș-Vârfurile pentru care a fost construită o școală și amenajată o capelă.

Fiind o comunitate mică și lipsind fondurile, nu au putut să-și construiască o biserică.

Dorința le-a fost îndeplinită de o familie din Arad care împreună cu preotul satului au făcut demersurile necesare, au asigurat fondurile și cu ajutorul unor meșteri din Maramureș au ridicat Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” (2009).

M-am întors la Chișineu-Criș de unde m-am îndreptat din nou spre est și după 14 kilometri am ajuns în comuna Sintea Mare. Deși atestată documentar din 1337, așezarea a fost mult mai veche, săpăturile arheologice descoperind obiecte, unelte, monezi datând din anii 200-300 î.e.n. În aceeași perioadă (1338)documentele arată existența unei Biserici de lemn cu hramul dat după constructorul ei, „Fericitul Briciu Mărturisitorul”.

Și Sintea Mare a fost ocupată de turci, perioadă în care populația, de două religii, aparținea aceleași parohii. Turcii fiind alungați de habsburgi care au maghiarizat zona, au creat cultul greco-catolic, românii ortodocși fiind forțați să treacă la catolicism și a fost ridicată Biserica Greco-Catolică (1873-1874). După 1948 cultul a fost interzis în România și biserica și-a reluat activitatea doar din 1990 când restricția a fost ridicată.

Puținele familii care au rămas la credința ortodoxă și-au ridicat propria biserică, Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” (1898-1899) al cărei interior a fost pictat în tempera și frescă abia în 1950.

Deși catolicizați, au conlucrat cu cei ortodocși, cele două biserici ajutându-se reciproc, la nevoie slujbele ambelor rituri ținându-se în aceeași biserică.

Căminul Cultural

Din Sintea Mare am urmat drumul spre Ineu, apoi un drum secundar lateral spre sud și după 6 kilometri, la capătul lui am intrat în satul Țipar, comuna Sintea Mare. Satul, atestat documentar din 1881, era un sat de maghiari situat pe șes.

Biserica Evanghelică Luterană

Biserica Romano-Catolică „Sf. Treime” (1910)

Începând cu anul 1928 a fost populat cu familii de români venite din satele situate pe dealuri. Ortodocși, inițial au folosit o capelă și din 1971 au demarat construcția unei biserici, Biserica ortodoxă „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”.

Din Țipar m-am întors la Sintea Mare și am urmat alt drum, spre spre nord-est.

După 19 kilometri am ajuns în comuna Șepreuș. Atestată documentar din 1364, localitatea Șiproș apare mai frecvent în actele din secolele XIV-XVI sub forma unor dispute între familiile nobiliare maghiare Bethlen și Neczply.

Comuna era înconjurată de o pădure mare de răchită din care locuitorii confecționau mături din nuiele pe care le comercializau. Se pare că și-a preluat numele după cuvântul maghiar Seprős care tradus înseamnă confecționare de mături.

După ocupația otomană, intrând sub cea habsburgică, localitatea, fără stăpân, a intrat în posesia erariului (1726).

Populația, majoritar română, ortodoxă, avea construită o Biserică de lemn „Sfinții Arhangheli” (1775). Sub habsburgi vatra satului a fost mutată în locul actual și a fost construită o altă Biserică de lemn (1780) care a fost înlocuită cu una din cărămidă și zid (1854), cea actuală, Biserica Ortodoxă „Buna Vestire”.

În 1821 comuna și teritoriul înconjurător au fost cumpărate de familia Czaran, formată din mai mulți frați.

Aceștia și-au construit Castelele Czaran în care azi funcționează Primăria și Grădinița.

Comuna a participat prin Mihai Veliciu, născut acolo, la Memorandumul Transilvaniei (1892) și cu doi membri ca deputați în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1918).

Căminul Cultural

În 1906 a fost înființată Comunitatea Baptistă care a cuprins Aradul, Valea Mureșului, zona Banatului, Șiria, Chișineu-Criș, apoi în 1907 au sosit la Șepreuș misionarii germani care au încercat să răspândească religia adventistă.

Biserica Adventistă de Ziua a 7-a (1981)

Locuitorii comunei au participat la cele Două Războaie Mondiale. Dintre ei mulți au decedat. În amintirea lor a fost ridicat Monumentul Eroilor sub forma unei troițe (1998).