Comuna Ususău este situată în sud-estul județului Arad, într-o depresiune dintre munții Zărandului și Dealurile Lipovei, traversată de râul Mureș, la aproximativ 43 kilometri de municipiul Arad. De ea aparțin administrativ satele Bruznic, Dorgoș, Pătârș, Zăbalț. Comuna a fost atestată documentar din 1418 când zona a aparținut domeniului Cetății Șoimoș.

În secolul XVI a intrat sub ocupație otomană de sub care, pentru o scurtă perioadă de timp, a fost eliberată de armatele lui Mihai Viteazul care au cucerit cetatea. Turcii au fost alungați definitive de trupele habsburgice și sub stăpânirea lor, pe harta contelui Mercy localitatea apare cu numele de Assiase, populată de români.

Din cauza deselor inundații provocate de râul Mureș vatra satului a fost mutată în locația actuală. Estul comunei a intrat în proprietatea familiei Mocioni, restul a familiei contelui La Tour care în timp a acaparat tot teritoriul. L-a deținut până în 1919 când o parte a fost cumpărată de preotul Dehelean. Acesta a ridicat Biserica Ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae”.

La 2 kilometri spre sud-est se află satul Dorgoș, atestat documentar din 1717 cu numele de Dorkosch, fiind sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.

A fost format, în același timp cu localitățile vecine Chelmac și Bacăul de Mijloc, cu coloniști veniți din Muntenia.

Sat de români, au construit o Biserică de lemn (1772) care a fost înlocuită cu alta din lemn (1826). În 1909 un incendiu a distrus-o și ulterior a fost construită actuala biserică de zid,  Biserica Ortodoxă „Sf. Cuvioasă Paraschiva” (1911).

Pentru a ajunge la Pătârș se rulează spre sud pe un drum asfaltat, în unele zone deteriorat.

Cam pe la mijlocul distanței se află o carieră de piatră care, împreună cu o balastieră și o mică fabrică pentru prelucrarea lemnului, reprezintă potențialul industrial al comunei.

După aproximativ 7 kilometri pe un drum bine întreținut se ajunge într-o zonă de dealuri unde se află satul Pătârș.

Satul, atestat documentar din 1274, s-a format pe locul unde a fost defrișată o pădure.

Localitate de români ortodocși, în 1796 aveau o Biserică de lemn „Sf. Gheorghe” care a rezistat până în 1925. Deteriorată, a fost demolată și construită o altă biserică,  la rândul ei înlocuită cu cea actuală, Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului; Sf. Mc. Gheorghe” (1998).

Pentru a ajunge în al treilea sat, Zăbalț, de la Pătârș ne întoarcem în drumul principal și rulăm spre sud-est pe un drum care din loc în loc traversează pădurile, în total 10 kilometri.

Satul românesc, așezat într-o poiană înconjurată de dealuri împădurite, azi cu livezi, pășuni, fânețe, a fost atestat documentar din 1440. Documentar, în 1779 exista o Biserică de lemn care a fost înlocuită cu actuala Biserică de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1847-1849), sobră, fără pictură interioară, renovată în perioada 2000-2010.

De la Zăbalț spre sud, pe un drum de pământ, după aproximativ 5 kilometri se ajunge în ultimul sat aparținător comunei Ususău, satul Bruznic.

A fost atestat documentar din 1437 și în decursul timpului a purtat mai multe nume- Knezius, Bruznuk, Marosborosznok.

Români, ortodocși, în 1805 au ridicat o biserică care a supraviețuit până azi.

Biserica de lemn „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, o biserică sobră, fără pictură interioară, a fost situată pe un mic deal din localitate.

În apropiere, tot pe un mic deal, în anul 2010 a fost construită Biserica „Sf. Apostol Andrei”.

Zone frumoase, merită vizitate !