De la Mohács, Ungaria, la 10 km spre sud, în apropierea localității Satorhely, se află Memorialul Bătăliei de la Mohács (Mohácsi Történelmi Emlékhely). A fost construit la cea de a 450-a aniversare a bătăliei (1976) după ce în acel loc săpăturile arheologice au scos la iveală trei morminte comune ale participanților (1960, 1975).

În timpul invaziei otomane în sud-estul Europei, după căderea Cetății Belgrad (1521) teritoriul Ungariei a rămas neapărat. Regele Ungariei și Boemiei Ludovic al II-lea, pentru a face o alianță politică, s-a căsătorit cu Maria de Austria (1552) astfel armatele s-au unit în lupta împotriva turcilor. Totuși turcii înaintau. Au trecut munții devastând totul în cale.

Armata ungară s-a deplasat urgent într-o câmpie mlăștinoasă unde preconiza că se va desfășura viitoarea bătălie cu turcii, locul unde azi se află memorialul (1526). Inițial au reușit să-i facă pe  otomani să se retragă. Aceștia, primind ca întăriri trupele de ieniceri, au atacat din nou și în doar o oră și jumătate bătălia a luat sfârșit.

Turcii au capturat și ucis o mare parte din armata maghiară. Aproximativ 2.000 de persoane au murit în timpul bătăliei, inclusiv Regele Ludovic care, încercând să fugă noaptea, în apropiere de Csele a căzut de pe cal într-un râu și s-a înecat.

Cei 2.000 de prizonieri maghiari au fost executați apoi trupele otomane au înaintat și au cucerit Buda ajungând să dețină toată partea de vest a Ungariei în care era inclusă și Transilvania. Nordul Ungariei a rămas independent până la sfârșitul secolului XVI dar Regatul Independent al Ungariei s-a destrămat.

După multe lupte între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, care au decimat mare masă a populației, în 1687 a avut loc Bătălia de la Mohács în care armata condusă de Carol de Lorena a avut multe pierderi omenești dar a reușit să decime armatele otomane și pe conducătorul lor Süleyman Pașa. De la acea bătălie habsburgii au început să recucerească teritoriile pierdute, alungându-i treptat pe turci.

La intrarea în memorial a fost construită (2011) o clădire modernă din sticlă prevăzută cu o poartă masivă de fier forjat și beton și un spațiu de trecere unde am plătit taxa de intrare.

Între clădire și cimitirul memorial am traversat o alee mărginită de o construcție, jumătate în pământ, care evocă mânăstirile distruse sub ocupația otomană.

În mijlocul lor se află o fântână cu un boboc de trandafir despicat în trei care simbolizează împărțirea țării în trei părți și apa fântânii, lacrimile vărsate de maghiari.

Pe un câmp larg cu iarbă, înconjurat de o pădure de aluni și tise, au fost postați stâlpi de lemn sculptați cu diverse simboluri.

Prin poziționarea lor simbolizează diverse etape ale bătăliei astfel într-o zonă formează un arc de cerc întrerupt simbolizând stagnarea dezvoltării țării în urma bătăliei pierdute.

La marginea pădurii o porțiune este despicată simbolizând atacul turcesc. A fost postată și o cruce foarte înaltă, vizibilă de la intrare, ca punct final al memorialului înainte de pătrunderea în hățișurile pădurii, reprezentând victimele ucise de mulțimea ienicerilor.

Un monument format din 14.000 componente din bronz asemănătoare oaselor simbolizează victimele creștine ale bătăliei și cele din localitățile înconjurătoare.

Unii stâlpi reprezintă topoarele, măciucile, coasele folosite în luptă.

Pe alții sunt sculptate victimele măcelului.

O porțiune prezintă stâlpii înconjurând o clopotniță din lemn al cărei sunet aduce tristețe.

Printre mormintele comune se află pietre funerare ale unor somități ca Regele Ludovic, Süleyman Pașa, conducătorul de oști Pál Tomori, cavaleri, etc.

Într-un loc a fost postată o harpă medievală sugerând cântece de jale interpretate împreună cu poveștile menestrelilor.

Aleile de vizitare au fost create sub formă de cercuri concentrice, formând un drum cu dus-întors, simbolizând atacurile celor două armate.

De asemenea permit vizitarea întregului memorial.

Clădirea de intrare a fost construită cu forma unei cupole din panouri de sticlă, susținută de arcuri de beton, în care la etaj se află o sală de ședințe și un mini spațiu expozițional, deasupra lor un spațiu pentru expoziții sezoniere, o cafenea și un restaurant.

Subteran a fost amenajat un muzeu pe care l-am vizitat la ieșirea din memorial, bineînțeles după ce am plătit taxa de intrare.

În muzeul puțin luminat am văzut etalate diverse tipuri de uniforme militare ale epocii, armuri, steaguri, arme de luptă, etc.

De asemenea am vizionat o simulare de bătălie redată pe un ecran.