Din Sidi Bou Said, Tunisia, am coborât în Cartagina, din 1919 municipiu, locuit în principal de rezidenți bogați care încă din 1906 și-au construit pe malul mării vile. Dintre ele cel mai important este Palatul Prezidențial ridicat pentru Președintele Tunisiei, Bourgbuiba (1960). După cucerirea independenței (1956) orașul s-a extins rapid apoi a fost transformat în suburbie a Tunisului.  Din mersul autocarului am văzut Moscheea Malik Ibn Anas, o clădire monumentală care ocupă 3 hectare din dealul Odéon, inaugurată în 2003.

Cartagina, numită pe atunci Byrsa, a fost întemeiată de către negustorii fenicieni prin înțelegere cu triburile berbere ca o colonie a Tyrului (814 î.e.n.). A fost unul dintre cele mai bogate orașe, cu importanță comercială și maritimă, care rivaliza cu metropolele feniciene.

Au avut un sistem unic de guvernare, inițial monarhie (650-308 î.e.n.) apoi republică oligarhică (308-146 î.e.n.). Devenind o forță maritimă pe Marea Mediterană în decursul timpului a fost atacată de berberi, grecii sicilieni, spanioli și în final de Imperiul Roman cu care s-au purtat 3 războaie punice soldate cu cotropirea de către romani (146 î.e.n.). Aceștia au distrus total orașul și pe locul lui au construit o altă localitate.

Săpăturile arheologice au scos la iveală o necropolă, situată azi în interiorul Parcului Băilor Antonine, cu urme de case punice decorate cu mozaicuri, ordonate pe străzi (secolele 3 și 2 î.e.n.), sarcofage, sculpturi feniciene, măști funerare, toate indicând coabitarea pașnică din acea perioadă.

Artefactele sunt azi etalate în Muzeul Național Cartagina.

De asemenea pe malul mării, în cartierul Magone, s-au descoperit urme de metereze, mai vechi decât cele de pe dealul Byrsa.  

Sub romani comerțul cu obiecte din manufacturile locale s-a extins în toată Africa și o porțiune din Europa. Societatea a fost urbanizată și orientată spre comerțul maritim. Portul Cartagina, cuprindea două bazine comunicante, inovație inginerească pentru acele timpuri, care puteau să găzduiască 220 de trireme de război și fiecare a fost echipat cu docuri pentru amenajarea bărcilor și depozite pentru întreținerea lor.

Între anii 120-131 romanii au construit un apeduct lung de 132 km care alimenta orașul cu apă din masivul muntos Djebel Zaghouan.

Au fost construite Băile Antonine, pe locul trei ca mărime în Imperiul Roman, după Băile Caracalla și Băile Dioclețian din Roma, ruinele lor fiind situate azi în partea de nord a orașului.

Complexul băilor era etajat. Până azi s-au păstrat ruinele subsolului unde se aflau cazanele în care se ardeau lemne sau cărbuni creându-se aburul pentru încălzirea calidariumului. Se mai pot vedea și canalele care au servit la scurgerea apei în mare sau la transportul aburului din cazane către camerele superioare.

În centrul complexului  se afla frigidarium, loc marcat azi de o coloană  înaltă de 30 metri.

După ce treceau prin caldarium și tepidarium, unde băile lor cu apă fierbinte deschideau porii pielii, treceau în frigidarium în care se afla o piscină cu  apă rece care închidea porii.

În spatele băilor s-au descoperit ruinele câtorva din bazilicile paleocreștine construite în perioada bizantină, către sfârșitul dominației romanilor, constând în colonade, podele cu mozaic colorat, etc.

Spre nord-vest alte ruine au fost cândva vilele aristocraților.

Am părăsit partea dinspre mare.

Înainte de a urca dealul am trecut pe lângă un cimitir.

În acea vreme se practica tofetul, un ritual prin care se sacrificau copiii, trecându-i prin foc,  pentru a-i mulțumi zeului Moloch,  descris în scrierile vechi ca un idol cu ​​cap de taur, cu mâinile întinse peste foc.

Săpăturile arheologice au descoperit sute de morminte ale acelor copii.

Pe deal am văzut cartierul Hannibal care a fost construit pe locul unor ateliere de prelucrat metalul (secol 2 î.e.n.- 146 e.n.). În afară de case, cartierul Hannibal includea magazine care vindeau bijuteriile, figurinele, morile în miniatură, etc., direct în stradă.

Sub ocupația romanilor Cartagina a înflorit și s-a extins, cu cei 300.000 de locuitori ajungând al treilea mare oraș din imperiu, după Roma și Alexandria. Orașul a fost conceput cu zone dreptunghiulare pe o suprafață de 306 hectare. 

Dealul Byrsa a fost acoperit cu mii de tone de metri cubi de pământ, deasupra s-a creat un spațiu plan rectangular unde s-a construit forumul. 

Una dintre clădirile impunătoare care s-au ridicat acolo, pentru conducătorul zonei,  a fost întinsă pe 3.200 mp, cu o cameră imensă, cu peste 30 metri înălțime.

Ocupată de arabi, Cartagina nu mai mai fost capitală apoi sub stăpânirea otomană (698) a decăzut treptat. Din 1881 Tunisia a intrat sub Protectorat francez și Cartagina, europenizată, a început să se dezvolte.

Citește și Excursie în Tunisia-ziua 3: El Djem