În drumul spre Băile Herculane, după ce am urcat la Turnul lui Ovidiu, ne-am întors la Turnu-Ruieni, apoi în drumul național Caransebeș-Orșova, drum paralel cu valea râului Timiș. După 32 kilometri ne-am oprit în parcarea amenajată lângă  Schitul Piatra Scrisă „Duminica Tuturor Sfinților”, azi mânăstire ortodoxă de călugări, situată pe teritoriul comunei Armeniș, loc de pelerinaj mai ales la icoana „Sf. Treime” ce se află acolo.

Singura mențiune documentară, datând din 1788, localizează „Stânca Sfintei Treimi” pe harta militară austriacă a vremii, numită probabil după icoana pictată pe stâncă care se afla acolo..

Despre icoană localnicii spun și azi că nu a fost zugrăvită de oameni. De fapt circulă mai multe legende. Una dintre ele spune că urmărit de otomani, un conducător de oaste creștin, împreună cu calul său, s-au rostogolit pe un deal până la râul Timiș. Scăpând nevătămat, a poruncit zugrăvirea icoanei. Altă legendă spune că o trăsură cu călători, din cauza cailor care s-au speriat, s-a lovit de o stâncă dar oamenii nu au pățit nimic și, recunoscători, au pus să se facă icoana. Există și o legendă cu final tragic și anume fiul meșterului care ridica biserica din Armeniș, fără permisiunea tatălui, s-a urcat să pună el crucea pe turn. A amețit, căzut și murit. Pentru iertarea păcatelor lui, tatăl a pus să se zugrăvească icoana.

Cel mai plauzibil, se spune că în acel loc probabil a trăit un pustnic. Icoana a fost restaurată în anul 1882. Lângă ea, pe o altă porțiune de stâncă, am văzut o tentativă, eșuată, a unei picturi efectuată în zilele noastre.

Cert este că icoana, descoperită în timpul săpăturilor făcute pentru un tunel prin care să treacă calea ferată Caransebeș-Orșova, a supraviețuit datorită localnicilor. La insistențele lor tunelul a fost deviat câțiva metri spre vest și icoana a scăpat neatinsă. Apoi o familie din localitatea Slatina Mică, după decesul fiicei lor, în amintirea ei a ridicat o capelă mică, cu laturile interiorului de aproximativ 3 metri (1929).

Un an mai târziu Episcopia Caransebeșului a construit o clopotniță și o clădire pentru călugării care s-au așezat acolo. Împreună cu capela au format Schitul Piatra Scrisă.

La începutul secolului XXI, numărul călugărilor crescând, pe un deal din vecinătatea schitului a fost ridicată o clădire cu chilii și a început construcția unei biserici care a fost târnosită în anul 2008.

La 1 kilometru sud de schit se află comuna Armeniș, atestată documentar din 1428, locuită de români. A supraviețuit ocupației otomane (1522-1718) apoi a intrat sub stăpânirea habsburgilor, perioadă când și-a schimbat vatra de pe valea „Plop” pe locul numit „Obârșia Armenișului” (1789).

Biserica Ortodoxă „Înălțarea Domnului” (1821-1822)

Din 1935 a devenit comună de care azi aparțin administrativ patru sate. 

Căminul Cultural

Spre unul dintre ele ne-am îndreptat și noi. Mai întâi spre sud, apoi spre est, traversând satul Feneș, după 5 kilometri am ajuns la obiectivul nostru, Schitul Feneș  „Sf. Nectarie; Sf. Luca al Crimeii”.

Schitul a fost înființat în anul 2001 când Episcopia Caransebeșului a preluat niște clădiri dezafectate,  înconjurate de păduri de brad și fag, pe care le-a transformat în  paraclis, corp de chilii și anexe.

Lucrările s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani dar în 2007 au stagnat datorită lipsei de fonduri și retragerii călugărilor. Totuși, un an mai târziu, doi călugări s-au așezat acolo și s-a format Schitul „Sf. Nectarie”, numit după sfântul din Eghina, canonizat în anul 1961.

Lucrările au demarat iar, începând construirea unei biserici, în stil moldovenesc (ștefanian), terminată și târnosită în 2016, moment în care a primit al doilea hram, „Sf. Luca al Crimeii”.

În biserică se păstrează un fragment din moaștele Sfântului Nectarie.

Azi schitul este locuit de 6 călugări.

Citește și Un drum mai puțin „bătut” spre Băile Herculane