Comuna Tulca este situată în partea de sud-vest a județului Bihor, la 11 kilometri est de orașul Salonta. A fost atestată documentar din 1215 însă arheologii au descoperit, la marginea de sud a localității, urme de locuire încă din epoca bronzului.

În decursul timpului a fost locuită de români care și azi reprezintă mai mult de 80% din populația comunei.

Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” (1886)

Ocupațiile de bază erau agricultura și creșterea animalelor.

De comună aparține administrativ satul Căuașd (1316), situat la 4 kilometri est.

Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1926)

Comuna Tinca este situată în câmpia Crișurilor și este străbătută de râul Crișul Negru. De ea aparțin administrativ satele Gurbediu, Belfir, Râpa și Girișu Negru. În zona comunei săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire încă din neolitic.

Din satul Căuașd după 4 kilometri spre est se ajunge în satul Gurbediu (1302). În apropierea lui, în pădurea Goroniște, se află Poiana cu narcise, locul cu altitudinea cea mai mică din țară (100 m) unde aceste flori cresc necultivate. Încă din secolul XIII în Gurbediu a existat parohia catolică. Actuala Biserică Romano-Catolică a fost ridicată între anii 1809-1811 și în 1813 i s-a ridicat turnul.

În 1904 la Gurbediu s-a născut Blaziu Guban, cel care a inventat prima cremă de ghete românească (1935) apoi, împreună cu Kaldory și Kovacs, au înființat la Timișoara „Uzinele Chimice Guban” (1937), în 1940 devenită fabrică (1940) în care, pe lângă crema de ghete s-au produs ceara și alte soluții pentru lipit ghetele.

Biserica Ortodoxă (1988)

De la Gurbediu după 7 kilometri spre est se ajunge în comuna Tinca. Pe teritoriul ei săpăturile arheologice au găsit urmele unor așezări din secolele III-II î.e.n. De asemenea se presupune că în urma distrugerii cetății Oradea de către tătari (1241) Rogerius s-ar fi refugiat în zonă. Totuși localitatea a fost pentru prima dată atestată documentar din 1338.

În anul 1700 la Tinca funcționa deja o școală românească. Pentru catolici, Episcopul de Oradea a construit o capelă (1775) care a fost folosită până când s-a construit  actuala Biserică Romano-Catolică „Sf. Ioan din Nepomuk” (1810-1814) al cărei turn a fost dotat cu trei clopote, folosite în Primul Război Mondial pentru crearea de armament și refăcute în 1925. În cel de Al Doilea Război Mondial a fost incendiată, când interiorul bisericii a fost distrus total.  Ulterior a fost refăcută (1946, 1968).

Reformații au avut o biserică construită la începutul secolului XVIII. Un secol mai târziu a fost demolată și s-a construit actuala Biserică Reformată (1882-1883), cu un turn înalt de 52 metri. Din 1956, în clădirea vecină bisericii, funcționează Muzeul de Științe Naturale în care se păstrează o mandibulă și un molar de mamut, prima descoperită cu ocazia săpăturilor pentru amenajarea unei mori (1932) și molarul în albia râului Crișul Negru (1964).

Parohia Greco-Catolică a fost înființată în anul 1901 când slujbele se oficiau într-o capelă. Sub comuniști a fost desființată. Din 1998 a reînceput să funcționeze și între anii 2013-2015 a fost ridicată Biserica Greco-Catolică „Sfântul Anton de Padova; Fericiții Episcopi Greco-Catolici martiri”.

Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului și creșterea animalelor. Cu peste 100 ani vechime, la Tinca are loc târgul de animale care se desfășoară în fiecare zi de luni.

Biserica Ortodoxă Nouă „Sf. Ierarh Nicolae” (1927)

În anul 1884, la o adâncime de 270 metri, a fost descoperit un zăcământ cu ape minerale. Sonda veche a rămas funcțională până azi. S-a ajuns la concluzia că apele sunt benefice pentru tratarea diverselor afecțiuni astfel în acea zonă s-au amenajat Băile Tinca, când au fost ridicate primele construcții și bazine.  

Fiind analizate, s-a constatat că apele minerale carbogazoase, bogate în bicarbonat, sodiu, calciu, magneziu, au aceleași proprietăți ca cele de la Vichy, din Franța.

Au fost amenajate trei buvete, folosite pentru cura internă, iar pentru cea externă, bazine închise.

Din 1968 băile au fost transformate în stațiune balneoclimaterică permanentă. Apele sunt folosite în afecțiunile gastro-duodenale, hepato-biliare, metabolice și de nutriție, cardio-vasculare, neurologice, uro-genitale, în sterilitatea secundară și afecțiuni ale anexelor.

Din aceeași sondă apa a fost dirijată și în alte zone din localitate unde s-au creat puncte de alimentare.

Satul Râpa, situat la 8 kilometri est de comună, a fost atestat documentar în perioada invaziilor turcești (1692), cu numele Répa hodos, dar în acel loc au existat așezări încă din secolele XIII-XV.

Biserica Ortodoxă (1902)

În județul Bihor a avut loc prima rebeliune anticomunistă din țară (1949) când aproape 17.500 de ţărani, din 54 de comune, s-au ridicat împotriva conducerii comuniste. În zona satelor și comunei Tinca, atunci plasa Tinca, s-au adunat circa 6.000 de țărani care scandau împotriva dărilor agricole impuse de guvern. Acestora le-au venit în ajutor țăranii unguri din Belfir, sat situat la 6 kilometri sud de comună.

Satul a fost atestat documentar cu numele Bekfenyer (1332-1337). Încă din 1552 în sat exista o parohie catolică care s-a menținut și în perioada trecerii la calvinism. În secolul XVII, biserica de piatră, devenind neîncăpătoare, a fost înlocuită cu actuala Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” (1784) care în decursul timpului a fost renovată de mai multe ori și în 1993 s-au restaurat picturile vechi din interior.

Lângă biserică se află fostul Conac al Mânăstirii Ordinului Vincențian în care până în 1949 a funcționat o școală condusă de călugărițe.

Azi în el își are sediul o casă de copii.

Tot în sudul comunei, la 4 kilometri est de Belfir, este situat satul Girișu Negru care, la data atestării documentare (1169), purta numele villa Gyuros.

Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae”  (1926)

Căminul Cultural „Elisabeta Pavel”

Citește și Comunele Husasău de Tinca și Hidișelu de Sus, județul Bihor