Comuna Husasău de Tinca este situată în sudul județului Bihor, în Câmpia de Vest, între râurile Crișul Negru și Crișul Repede. De ea aparțin administrativ patru sate: Fonău, Miersig, Oșand și Sititelec. A fost și este locuită predominant de români, ortodocși, care în trecut au avut o Biserică de lemn. Între anii 1826-1835 aceasta a fost înlocuită cu actuala Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” în care, din vechea biserică, s-au păstrat o cruce de lemn și două icoane pictate pe lemn.

În nordul și nord-vestul comunei sunt situate două dintre satele aparținătoare. La 10 kilometri nord-vest se află satul Miersig.

Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1907)

Satul este vizitat mai ales pentru Balta de pescuit Miersig, întinsă pe aproximativ 10 hectare.

Satul Sititelec, situat la 8 kilometri nord, a fost locuit din timpuri străvechi (1213), când era numit Scecul. În timpul invaziei tătarilor (1241) a fost părăsit și abia în secolul XIII repopulat de români care un secol mai târziu și-au construit o Biserică de lemn (1332). În secolul XV satul a fost numit Zekeltelek și din 1808 a primit actualul nume.

Biserica de lemn a rezistat până în 1882. Deteriorată, în locul ei a fost construită actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Nicolae” (1926-1928).

După catolicizarea impusă, în 1754 a fost înființată parohia greco-catolică și un secol mai târziu s-a construit Biserica Greco-Catolică „Sf. Nicolae” (1873).

Satul Sititelec deține Balta de pescuit Sitielec, folosită pentru pescuit sportiv, contra unei taxe.

Celelalte două sate sunt situate la aproximativ 5 kilometri de comună. Satul Fonău se află la est.

Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1938-1939)

Satul Oșand este situat în nord-est.

Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1926-1928)- construită  în locul unei biserici vechi de lemn, deteriorată  

Comuna Hidișelu de Sus se află în partea central-sudică a județului Bihor, în zona de dealuri străbătută de râurile Hidișel și Tășad, la aproximativ 24 kilometri nord-est de Husasău de Tinca. De ea aparțin administrativ patru sate: Hidișelu de Jos, Mierlău, Sântelec și Șumugiu. Plecând din satul Oșand spre nord-est, după 6 kilometri am intrat în satul Șumugiu, un sat mai nou, atestat documentar din 1692, cu numele Somody, nume schimbat în decursul timpului de câteva ori, până la cel actual, românizat.

Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1915)

Tot spre nord-est, la 5 kilometri se află satul Mierlău. Deși în locul numit „La Cetățuie” a fost descoperită o cetate dacică fortificată, satul, cu numele Nyr Mezew, a fost atestat documentar din anul 1214. În sat a existat o Biserică de lemn care s-a năruit în decursul timpului. Actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1936-1939) a fost construită în stil bizantin, cu cupolă centrală și două turnuri laterale și interiorul a fost pictat  în tempera abia în anul 1995.

În aceeași direcție (nord-est), la 6 kilometri se află comuna Hidișelu de Sus, atestată documentar din același an, numită atunci Haragve Meyew. A fost locuită de români care și azi reprezintă 90% din populația comunei.

Biserica de lemn „Sf. Treime” (1935)

Pentru a ajunge în satul Sântelec se străbate un drum asfaltat, spre nord-est, care, în cei 6 kilometri, străbate dealurile din zonă.

Satul apare în documente abia în secolul XV, cu numele Zentelek (1435).

Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1906)

Ultimul sat care aparține de comună este situat pe drumul Hidișelu de Sus- Oradea, la 3 kilometri nord-vest.

Satul Hidișelu de Jos, numit Alamamezeu, s-a format cu localnici din Hidișelu de Sus care inițial au migrat în pădurile înconjurătoare.

În 1435 era deținut de Conventul Premonstratens din Oradea.

La marginea de sud a satului, situate una lângă cealaltă, pe deal se află o biserică, monument istoric și la baza lui, o baltă pescărie.

Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a fost construită în anul 1676.

Interiorul pictat direct pe lemn (1778), în decursul timpului s-a șters.

Până azi s-a păstrat doar pictura de pe iconostas, efectuată pe pânză, care prezintă răstignirea lui Isus și, sub el, cei 12 Apostoli.

Începând cu 1981 s-a aprobat restaurarea bisericii. Au fost aduși meșteri din Moisei,  Maramureș, care în decursul mai multor ani au refăcut-o după modelul inițial și în 1993 a fost sfințită.

Balta Moțului, situată la baza dealului, este folosită de pescarii amatori și ca loc de agrement.

Citește și Comuna Lăzăreni, județul Bihor