În mini-concediul meu prin țară, ajungând în județul Mureș, după ce am făcut o pauză în orașul Târnăveni, am continuat drumul spre est și după 3 kilometri, în satul Seuca, comuna Gănești, pe marginea șoselei, am văzut Castelul Rhédei-Rothenthal. A fost construit în secolul XVIII pentru familia Rhédei. Lângă el au fost ridicate și alte clădiri anexe. Toate erau înconjurate de un parc mare.

După ce contesa s-a căsătorit (1859), a intrat în posesia soțului, baronul István Wesselényi. Numele Rothental l-a primit de la baronul Henrik Rothenthal, cu care fata lor s-a căsătorit. Stabilindu-se acolo, aceștia l-au refăcut (1898) și într-o clădire anexă au amenajat o casă de oaspeți. Din camerele, situate la etaj, se putea ieși pe o prispă acoperită cu arcade. La parter se afla o bucătărie și alte spații ale servitorilor.

Neavând copii, castelul a fost deținut de alți proprietari, ultimul fiind baronul Artúr Petrichevich-Horváth.

Apoi, naționalizat, domeniul a intrat în posesia unei asociații agricole. În prezent este administrat de Agenția Domeniilor Statului. Deși încă în viață, ultimul moștenitor nu l-a revendicat.

La 6 kilometri nord-est, în satul Abuș, comuna Mica, pe dealul de la marginea șoselei se află Biserica de lemn Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil; Adormirea Maicii Domnului”, adusă acolo (1883) de pe alt deal din apropiere, unde fusese construită în urmă cu un secol. Din păcate nu am avut timp să o vizitez, în acel drum prioritatea mea fiind conacele și castelele.

În anul 1775, azi în centrul satului, a fost construit castelul Gyulaffy, în stilul renașterii târzii. Intrând în posesia familiei Apor, a fost reconstruit și extins (1830), pe fațada principală a fost adăugat un portic cu coloane (1870), formă în care s-a păstrat până azi, când poartă numele de Castelul Apor. Era înconjurat de un parc în care, până la sfârșitul secolului XIX, s-a păstrat un turn, unde existase o bibliotecă cu aproximativ 6.000 de volume.

După naționalizare (1945) în castel au funcționat pe rând un magazin, un han și diferite instituții de învățământ. Din anul 2010 a fost încadrat pe lista monumentelor istorice, ulterior, prin retrocedare, a fost preluat de moștenitorii familiei Apor.

La nici 2 kilometri sud-est, în satul Deaj, comuna Mica, se află Conacul Pataki, construit, începând cu sfârșitul secolului XIX, de familia căreia îi poartă numele. Conacul, în stil neo-baroc, era înconjurat de un parc în care se afla un lac, folosit frecvent pentru plimbări cu barca. Lângă conac au fost construite clădiri anexe și amenajat un teren de tenis.

Clădirea a fost construită din două corpuri alipite. Între ele se afla intrarea mărginită de piloni și în fața ei o mică prispă în care se ajungea urcând câteva trepte.

În colțul drept al fațadei de est a existat o terasă mică care, ulterior închisă, a format un pavilion hexagonal cu acoperișul susținut de cinci coloane cu capiteluri toscane.

Sub comuniști a fost naționalizat și folosit ca sediu al unor instituții, din 1968 al unui cabinet medical, perioadă când a fost renovat (1972). În 1996 a fost retrocedat moștenitorului familiei, Hídi András, care l-a închiriat unor instituții.

În comuna Mica s-a păstrat Castelul Eperjesy-Gal, construit în secolul XVIII pentru comitele comitatului Târnava, contele Márton József Keresztes. După câțiva zeci de ani a intrat în posesia familie Gál de Hilibi care l-a deținut până la naționalizare. La mijlocul secolului XIX clădirea a fost modificată în stil eclectic-romantic, în partea de sud-vest i s-a alipit un turn poligonal, pe latura sudică a fost amenajată o terasă și lângă clădire o grădină. Începând cu anul 2019 în el funcționează Primăria Mica.

Mi s-a părut foarte ciudat că nu am putut intra în curtea Primăriei, poarta fiind încuiată. Probabil trebuia să mulțumesc acelei instituții pentru placa afișată lângă portiță, placă care nu dădea nici o informație utilă.

Am continuat drumul spre nord-est, apoi spre sud, în total 8 kilometri, până în comuna Bahnea unde știam că există fostul Castel Bethlen. Construit în anul 1545, în secolele următoare a fost modificat și înconjurat cu un zid de piatră care în cele 4 colțuri a fost prevăzut cu turnuri (1679-1719). La clădirea cu trei nivele, în care se aflau 42 de camere, a fost anexată o aripă și pe colțul de nord un pavilion. După naționalizare a fost folosit de diverse instituții care au dărâmat zidul exterior. Din 2008 a fost retrocedat fiicei lui Bethlen Ádám care l-a donat Bisericii Reformate din Bahnea. La momentul vizitei mele (septembrie 2021) castelul era în curs de reparații și renovare majoră.

În acea zi, înainte de a mă caza în Târgu Mureș, doream să mai văd încă un fost castel, situat în comuna Corunca, în care am ajuns după 32 kilometri.

În secolul XVII în apropierea localității și-a stabilit tabăra armata condusă de căpitanul suprem al Scaunului Mureș, Toldalagi I. Mihaly, proprietar al unor moșii din zonă (1636).

Deși nu deținea acel sat (Korunka), a hotărât să locuiască acolo și a cumpărat un conac care a rămas în proprietatea familiei până în jurul anului 1830 când Francisc Toldalaghy (al IV-lea) l-a dărâmat.

În locul lui a ridicat actualul Castel Tholdalagi, înconjurat de o grădină întinsă pe aproximativ 6 hectare.


Într-o încăpere de 63 metri pătrați a amenajat o bibliotecă unde, în timp, s-au adunat în jur de 10.000 de volume.

După moartea lui cei patru fii au împărțit moștenirea. Ultimul care l-a ocupat a fost Jozsef Tholdalagi însă a murit la o vârstă nu prea înaintată (1943) și nu a lăsat urmași.


O dată cu naționalizarea familia a fost evacuată și conacul vandalizat. Din colecția bibliotecii au fost salvate aproximativ 2.300 de volume care azi se află în Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureș.

Castelul a fost transformat în depozit de cereale apoi, părăsit, s-a ruinat.

În anul 2005, împreună cu 7.500 de hectare, castelul a fost cumpărat de omul de afaceri imobiliare, francezul Jean Claude Moscovici, care nu le-a folosit și castelul a continuat să se ruineze.

De la Corunca, după 6 kilometri am ajuns în centrul orașului Târgu Mureș, la Hotel Continental Forum, unde aveam rezervată cazarea. Eram mulțumită că reușisem să văd câte ceva în acel drum care a străbătut 4 județe.

Citește și Cetatea medievală Târgu Mureș, județul Mureș
Pingback: Orașul Târnăveni, județul Mureș | Excursiile Monicăi