Localitatea Gornești din județul Mureș este situată la 19 kilometri nord de municipiul Târgu Mureș, pe drumul spre Reghin. Acolo se găsește unul dintre cele mai mari și impresionante castele din Transilvania care s-au păstrat până azi, Castelul Teleki.

În secolul XV aparținea unei moșii care împreună cu moșiile Dumbrăvioara, Glodeni și Poarta au fost donate de Sigismund de Luxemburg (1405) familiei Erdélyi de Somkerék. ca recompensă pentru faptele de arme, mai ales în Bătălia de la Nicopole (1396) în care Antal i-a salvat viața.

Fiul său a construit, pe moșia din Gornești, pe malul stâng al râului Mureș,  un castel medieval cu cinci turnuri, dreptunghiular, cu o curte închisă la mijloc, în nord și est etajat, menționat într-un document din 1477 cu numele de Castrum Nostrum (regis) Gernyezegh. La etaj s-au amenajat camerele de locuit ale proprietarilor și la parter bucătăria, anexe, locuințele servitorilor (1462-1465). Era înconjurat de un șanț de apărare alimentat cu apă din râul Mureș. Accesul în castel se făcea pe un pod de cărămidă ce se continua cu un pod mobil.

Castelul a rămas în proprietatea familiei până la ultimul său descendent, Erdélyi István, care a decedat în 1642. Neavând copii, castelul și cele 24 de domenii, întinse în 5 comitate,  i-au revenit soției sale, Mindszenti Krisztina. Și aceasta murind 4 ani mai târziu, averea a fost confiscată de Regele Rákóczi György care a donat fiului său Zsigmond moșia Gornești, împreună cu alte 6 moșii.

După moartea lui a intrat în posesia familiei Bánffy Erdélyi. Baronul Bánffy Dénes, membru al Consiliului Regal, poseda foarte multe moșii. Fiind foarte lacom, pentru a-și spori bogăția, a intrat în numeroase conflicte. În unul dintre ele, soldat cu o adevărată „bătălie”, participanții au fost arestați și condamnați la moarte. Sub presiunea cancelarului Mihály Teleki de Szek, Apafi a semnat verdictul și Bánffy a fost decapitat (1674) și un an mai târziu moșia a intrat în posesia cancelarului.

Între anii 1686-1687 Teleki a fortificat castelul, l-a extins cu o nouă aripă și l-a înălțat. Turnurile le-a decorat cu piatră sculptată în stilul Renașterii transilvănene. În jurul lui a amenajat grădini cu flori și legume. Nu s-a bucurat însă mult de ele, murind în Bătălia de la Zărnești (1690).

Moșia a fost moștenită de fiul său, contele Teleki Sándor, cel care a sprijinit învățământul reformat, a finanțat colegiile din Aiud și Tg Mureș și a ajutat studenții care studiau în străinătate. Căsătorit cu fiica lui Miklós Bethlen, un adversar al dominației habsburgice (1703), au avut 4 copii. Aceasta murind de tânără, s-a recăsătorit cu Zsuzsanna Nagy de Petk, cu care a avut 2 copii, cel mai mic dintre cei 6 având doar 15 ani când tatăl lor a murit (1754).

În urma sa au rămas 3 domenii care au fost împărțite între cei 3 fii astfel Lajos a primit moșia Glodeni, Samuel moșia Dumbrăveni și László, fiul din prima căsătorie, moșia Gornești. Castelul a rămas încă locuit de familia mamei sale astfel László s-a stabilit pe moment la Țelna. În acea perioadă castelul s-a deteriorat treptat.

După moartea lor, László s-a mutat la Gornești unde și-a propus să ridice un nou castel. În 1772 a demolat vechiului castel apoi a început construcția corpului central, neterminat, deoarece 6 ani mai târziu a decedat. Fiul său József a continuat construcția. În paralel, pe locul dintre șanțul înconjurător și castel a amenajat o grădină franceză cu flori care formau motive din etnografia maghiară (1789-1792) și a construit o seră, „Marea casă a florilor”. A adunat o colecție mare de cărți, manuscrise, etc., pe care o ținea la Târgu Mureș, care, moștenită de fiul său László III, a fost donată Academiei Maghiare de Științe.

Până în 1803 succesorii săi au terminat castelul, construit în stil baroc de Grassalkovich, în formă de „U”, cu subsol, parter, etaj și pod. Fațada pavilionului central a fost decorată cu pilaștri dubli cu capiteluri ionice și ferestre în arc, cu ornamente rococo, deasupra cărora se află câte o altă fereastră, de formă ovală. Superior fațada se termină cu o cupolă pe care tronează un turn cu ceas. Cele două generații sub care a fost construit castelul și-au pus amprenta. Nu se știe exact care dintre ei au înălțat fațada și au ornat-o cu un balcon. Restul fațadelor au fost decorate simplu.

Aripile castelului delimitau o curte mare, orientată spre grădina franceză pe care unul dintre moștenitori, Teleki József al II-lea, a transformat-o într-un parc englezesc.

Fiind un acerb călător, ajuns în Anglia a rămas impresionat de parcurile de acolo, a adus arbori de esență rară, diverse soiuri de flori și a amenajat parcul (1800). La moartea sa (1817) soția a ridicat în parc un monument comemorativ , azi parțial distrus.

Din cei 8 copii, cel de-al doilea, Teleki Domokos, ambasadorul liberal maghiar, director și membru de onoare al Academiei Ungare de Științe, a moștenit domeniul și implicit castelul. În proprietatea lui, domeniul a fost devastat de trupele rusești, venite în ajutorul habsburgilor pentru a înăbuși revoluția (1849). Nici o fereastră nu a mai rămas,  podelele au fost rupte, mobila cu mătase furată, tablourile au fost distruse, legăturile de piele ale valoroaselor cărți din bibliotecă rupte și folosite la peticirea curelelor sau șeilor. Ulterior castelul a fost restaurat.

La 10 ani de la moartea sa (1876), pe un deal din apropierea satului, înconjurată de copaci,  a fost construită cripta familiei Teleki, o clădire cu fațadă triunghiulară, cu un fronton din marmură albă, cu două capiteluri corintice, la care se ajunge urcând șase trepte.

Castelul a intrat în posesia fiului său Teleki Domokos, un arheolog pasionat care a colindat multe țări. A adunat o colecție de covoare orientale și din zona Transilvania. Pentru o parte din ele, pe coridoarele castelului, a creat un muzeu propriu.

O altă parte a colecției a donat-o Muzeului din Budapesta din care, până azi, s-au păstrat doar puține piese, muzeul fiind devastat în timpul Revoluției Maghiare (1956). De asemenea a creat o bibliotecă cu peste 6.000 de volume.

De la una din vilele familiei din Budapesta contele a adus mai multe statui pe care le-a postat în parcul castelului. Șapte sculpturi reprezentau personaje mitologice ale antichității- Iunona, Neptun, Marte, Venus, Ceres, Bachus și Ganimede, câteva dintre ele, păstrate până azi, sunt postate în galeriile aflate la baza aripilor și în parcul castelului.

De asemenea a dus și patru sculpturi de pitici, caricaturi ale unor personalități și tipuri ale claselor sociale din timpul Revoluției Franceze- Ludovic al XVI-lea, Mirabeau, o figura feminină reprezentând femeile gălăgioase și vindicative din pătura de mijloc a societății franceze și o vivandieră (femeie autorizată în trecut să însoțească armatele unor țări pentru a vinde soldaților alimente și alte articole de consum). Din păcate acele statui s-au distrus în timp.

Interiorul a fost mobilat cu piese în stil Ludovic al XIV-lea. Pereții erau decorați cu motive geometrice și din tavan coborau lustre masive din bronz.

La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial clădirea a fost jefuită, o mică parte din cărțile bibliotecii au fost salvate și trimise la Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureș.

Postbelic clădirea a fost naționalizată (1949). După epidemia de tuberculoză (1956) a fost restaurată și transformată în preventoriu TBC pentru copii (1961-1962).

Pe parcursul anilor s-au făcut diverse modificări și renovări, unele ferestre au fost înlocuite, dormitoarele pentru copii au fost pictate, s-a introdus încălzirea centrală, porticul cu ferestre de la parter a fost închis (1991),  etc.

Deși ansamblul a fost retrocedat (2006), urmașii familiei l-au preluat abia în anul 2011. Au avut noroc că sobele, candelabrele, tâmplăria și stucaturile originale s-au păstrat intacte. Parțial au refăcut interiorul și în unele încăperi au amenajat expoziții cu picturi contemporane.

Dorind să-l poată restaura și introduce în circuitul turistic, proprietarii, cu ajutorul tinerilor voluntari,  au organizat anual „Ziua Castelului”, în care se expune istoria lui și au loc evenimente culturale.

Pentru a-l vizita, am făcut o programare telefonică în prealabil. Deși nu era zi de vizită, personajul care mi-a răspuns a fost amabil și la ora convenită era prezent la intrarea în ansamblul castelului. Nu mi-a cerut nici taxă de intrare dar, la plecare, în ideea adunării de bani pentru restaurare, am lăsat o sumă modică.

Citește și Castele, conace și biserici vechi din jurul orașului Târgu Mureș