Comuna Finiș este situată în sud-vestul județului Bihor, la poalele munților Codru-Moma, pe malul stâng al râului Crișul Negru. De ea aparțin administrativ satele Șuncuiș, Ioaniș, Fiziș și Brusturi, ultimul putând fi accesat doar din satul Tărcăița, comuna Tărcaia.

După ce am vizitat Uileacu de Beiuș m-am îndreptat spre est unde, după 5 kilometri, am intrat în satul Șuncuiș. Probabil era locuit de mai multe etnii deoarece am văzut trei biserici de rituri diferite. 

Biserica Greco-Catolică „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica Ortodoxă

Biserica Reformată

La 2 kilometri est se află satul Ioaniș. Împreună cu celelate sate și comuna a făcut parte din ducatul lui Menumorut care se întindea între râurile Tisa, Someș și Mureș (900 e.n.). Apoi au fost cucerite de turci și în secolul XVIII au fost incluse în Imperiul Habsburgic.

Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe” (1900)

Biserica Reformată

Biserica Greco-Catolică

Satul Fiziș este situat la 3 kilometri sud-est de Ioaniș.

Sub Maria Tereza de Austria populația a fost catolicizată forțat astfel o parte din românii ortodocși ai satului au trecut la ritul greco-catolic și în 1812 a fost construită Biserica Greco-Catolică.

Sub comuniști cultul a fost interzis. Biserica a fost confiscată (1948) și cedată Bisericii Ortodoxe. După 1989 Biserica Unită cu Roma a intrat legal în drepturi.  Deși s-a cerut insistent, greco-catolicii nu au primit aprobarea să folosească și ei clădirea. Au fost nevoiți să țină slujbele într-o sală de clasă din școală. Intentând proces, l-au câștigat și în 2013 au primit înapoi clădirea.

Nedorind să funcționeze alternativ, ortodocșii au strâns fonduri și au început ridicarea unei biserici.

La 4 kilometri est de Fiziș se află comuna Finiș, atestată documentar din 1291, când era deținută de Episcopul de Oradea.

Biserica Reformată

Locuită majoritar de români, în perioada 1847-1848 a fost ridicată Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, ulterior extinsă în partea de est cu altarul și în partea de vest i s-a ridicat turnul (1892).  După ce a fost restaurată (1994),  interiorul a fost decorat cu pictură în frescă (1995-1996).

La marginea de sud a comunei, pe vârful unui deal, se află ruinele unei cetăți foarte vechi, Cetatea Finiș (Belovar), numită și Cetatea Béla. Accesul la ruine nu este unul ușor deoarece nu există indicatoare. Am apelat la un localnic care a devenit „ghidul” meu personal. Dorind să nu piardă timpul, m-a condus pe cele mai scurte poteci, care urcau pieptiș dealul.

Prima cetate a fost  construită de către Menumorut (900 e.n.). Fiind din lemn, a fost ușor distrusă în invazia tătarilor (1241). Datorită poziției strategice, de apărare a drumului spre Oradea și de protecție a centrelor din zona Beiușului, unde se exploata argintul, Regele Béla IV al Ungariei și Croației (1235-1270) a refăcut-o. Cetatea a devenit locul unde conducătorii maghiari se întâlneau pentru a se sfătui. În drumul său spre Viena Mihai Viteazul a poposit câteva zile în cetate (1599).

A urmat invazia otomană în care cetatea a fost cucerită (1661) și a rămas în posesia turcilor 30 de ani. În războaiele cu habsburgii, pentru a-i alunga, cetatea a fost atacată de contele Cerbeli. Învinși, înainte de a se retrage, turcii au distrus cetatea.

În 1703 s-a declanșat Războiul curuților, o răscoală condusă de Francisc Rákóczi II împotriva habsburgilor, pentru eliberarea Ungariei de sub dominația lor, răscoală înăbușită în 1711. Pentru că răsculații au folosit cetatea ca bază de declanșare a unor operații armate, după război austriecii au dărâmat-o (1781).

Azi, drept mărturie, mai există câteva ziduri, construite din bolovani masivi, șanțurile de apărare înconjurătoare, invadate de vegetație și trei turnuri ruinate. 

La 18 kilometri sud de Finiș se află Schitul Huta „Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Teodora de la Sihla”(1998), locuit de 2 călugări. Din păcate nu am putut ajunge la el, drumul fiind forestier, impracticabil cu mașina mea.