În drumul meu prin Ungaria, ținta fiind orașul Sopron, doream să văd câteva castele. Primul a fost Castelul Bory– Székesfehérvár,  de unde am deviat puțin și m-am îndreptat spre alt castel, situat la 4 kilometri nord-est, la marginea localității Csalapuszta. Districtul Csala a aparținut familiei Csák până în sec. XIV, apoi a trecut din proprietar în proprietar, în secolul XIX fiind contesa Nádasdy Júlia.

În 1873 György Kégl, membru al Parlamentului, dintr-o familie de origine din Bratislava, înnobilată încă din 1623, a cumpărat teritoriul Csalapuszta de la contesa Nádasdy Júlia.

Acolo a construit un castel în stil neo-renascentist (1876-1878), azi numit Castelul Kegl György (Kegl György kastély).

Pe frontonul triunghiular, situat deasupra fațadei principale, a postat stema familiei.

În jurul castelului a amenajat un parc, cu un iaz cu pești, în care a construit Capela Maicii Domnului (Nagyboldogaszony kápolnája) și în fața  fațadei principale a plasat o fântână de marmură, azi dispărute.

În cel de Al Doilea Război Mondial castelul a fost avariat. Apoi a fost preluat de armata sovietică care l-a transformat în spital militar. Acolo au decedat 97 de soldați sovietici care, probabil, au fost îngropați în parcul castelului.

Postbelic castelul a fost naționalizat (1949) și transformat în Ferma de Stat Csákvár. În timp clădirea a intrat în posesia mai multor proprietari și treptat s-a degradat.

Din 1992 castelul a fost deținut de o companie germană privată. Azi, o ruină, se înalță semeț, în spațiul despădurit.

M-am întors la Székesfehérvár și am continuat drumul spre nord-vest. După aproximativ 30 kilometri am ajuns în localitatea Bodjak, unde se află fostul Castel Hochburg-Lamberg (Hochburg-Lamberg kastély), construit între anii 1837-1839, înconjurat de un parc englezesc. Era situat pe o moșie folosită ca teren agricol, care a continuat să producă sub toți proprietarii ulteriori. Sub ultimul proprietar, Grünfeld Jakab, moșia și castelul au fost naționalizate (1942). În timpul celui de Al Doilea Război Mondial au fost vandalizate și clădirea grav avariată, rămânând doar zidurile ei. În perioada 1962-1965 castelul a fost refăcut și a funcționat ca hotel până la începutul anilor 1990. Nemaiputând să-l întrețină, în 2007 hotelul a fost vândut, a fost deținut pe rând de mai multe firme, în final de Agenția Națională de Turism, care l-a renovat.

În continuare spre nord-vest, după 50 kilometri am oprit în localitatea Gic, unde se află fostul Castel Jankovich-Bésán (Jankovich-Bésán kastély), construit în 1840 de contele căruia îi poartă numele. Clădirea, în stil clasicist, ridicată în mai multe etape, cu turnuri de colț, acoperite cu coifuri octogonale, cu o fațadă în stil romantic, a fost înconjurată de un parc. Spres sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial familia a părăsit castelul. Postbelic a fost naționalizat, folosit de conducerea județului, apoi transformat în casă de plasament pentru copii. În anul 2000 adunarea județeană a hotărât să o demoleze, dar localnicii au protestat, fostul castel a rămas neatins și a intrat în administrație locală. 

Pe ruta mea, un alt castel se afla la 39 kilometri nord-vest, în centrul localității Egyed.

Monumentul Eroilor (hősök emlékműve)

Castelul în stil baroc, deținut de familia Batthyány în secolul XVIII, a fost demolat de noul proprietar, Artúr Stern. Pe locul lui, în 1882 a construit actualul Castel Festetics-Batthyány (Festetics-Batthyány kastély).

Clădirea, în stil neogotic, cu forma literei U, a fost orientată cu fațada principală spre nord-vest. Pe aceasta s-a postat stema familiei Batthyány, păstrată de la vechiul castel.

A fost înconjurat de un parc în care s-au ridicat și alte clădiri, printre care „închisoarea fântână” (Nagykút), structură subterană din cărămidă, cu mai multe celule, folosite drept închisoare, ulterior pentru depozitare.

Artúr Stern a fost găsit mort în dormitorul său. Cazul fiind anchetat, s-a aflat că fusese ucis de ginerele său, care îl ura, considerându-l zgârcit și care dorea să preia conducerea moșiei. Acesta a fost arestat și condamnat.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial aripa de nord-est a fost distrusă și fațada principală ruinată, motiv pentru care, după război, stema a fost mutată pe latura de sud-est, azi situată spre strada principală.

Fosta închisoare a fost distrusă și spațiul acoperit cu pământ.

Apoi castelul a fost naționalizat și folosit ca Școală Primară până la începutul anilor 2000, când Primăria l-a vândut. Nefolosit, în timp castelul s-a ruinat.

Pentru a vedea încă un castel, m-am abătut din drumul meu spre Sopron. După 20 kilometri sud-vest am ajuns în orașul Beled unde, pe marginea șoselei, am văzut fostul Castel Barthodeiszky (Barthodeiszky-kastély). Acesta a fost construit în perioada 1886-1890 de familia căreia îi poartă numele. Antal Barthodeiszky, moștenind moșia, a părăsit satul Mihályi, din nord-vestul Ungariei și s-a mutat acolo. A demolat reședința, situată în mijlocul unei livezi și a construit castelul, pe care nu l-a putut vedea terminat, decedând în 1890.

Castelul a fost construit în 3 etape și a fost înconjurat cu parc cu plante exotice, în care au fost postate sculpturi. La subsol s-au amenajat încăperi de serviciu, altele pentru depozitare, spălătorie, călcătorie și bucătărie din care mâncarea era transportată cu un lift până în sala aflată în fața sufrageriei, aflată la parter. Tot la acel nivel se aflau o cameră de zi și camerele pentru oaspeți. La primul etaj se aflau camerele proprietarilor, la care se putea urca cu un lift care făcea legătura între holurile spațioase de la parter și etaj. Camerele și holurile erau decorate cu picturi care-i reprezentau pe strămoșii familiei. La nivelul superior au fost amenajate camerele servitorilor. În dreptul sălii principale clădirea a fost acoperită cu sticlă. Nu știu dacă azi e în proprietatea privată sau de stat, nu am avut de la cine să primesc informații.

Până la Sopron, ținta mea finală, mai aveam de parcurs 57 kilometri.

Citește și Sopron, Ungaria: perioada romană- secolul XV