Orașul Mosta este situat în centrul Maltei, în Evul Mediu fiind unul dintre cele opt cătune care ocupau zona.  Totuși monumente funerare megalitice (dolmene) și urmele sculptate în stâncă, descoperite în vecinătatea orașului, au demonstrat că a fost locuit din preistorie.

În secolul XVI Mosta a devenit satul principal, în 1575 fiind locuit de 580 de persoane. După ce Ordinul Sf. Ioan a ocupat insula, pentru apărare s-au construit mai multe fortificații, între care Liniile Victoria, cunoscute inițial ca Frontul de Nord-Vest, întinse pe 12 kilometri, care treceau în apropierea Mostei.  În anii 1800 s-au descoperit Catacombele Ta ‘Bistra, al doilea mai mare sistem de catacombe din Malta, după cel de la Rabat, dar au fost cercetate abia în 1933. Ulterior, în timpul amenajării unui nou drum, au fost acoperite.  

În oraș se află singura capelă din Malta care a fost dedicată Sfântului Silvestru, italianul născut la Roma, care și-a dedicat viața luptând împotriva ereziei și construind biserici, până la moartea sa, în 334 e.n. Silvestru l-a botezat pe Împăratul Constantin. Tot el a declarat ziua de duminică ca zi sfântă. Deoarece a fost primul care a purtat o „coroană”, devenită ulterior mitra purtată de papi, cardinali și episcopi, a fost numit și Sf. Silvestru Papa.

Capela Sf. Silvestru (St. Silvestru Chapel), azi situată în mijlocul Bulevardului Independenței din Mosta, a fost construită în 1664 de cavalerul Silvestri Fiteni. Fiind la marginea localității, lângă ea a amenajat și un șopron pentru trăsuri și cai, demolat în timpul amenajării bulevardului (1964). Pe marginile fațadei principale au fost creați doi pilaștri cu capiteluri dorice, pentru a susține cornișa cu frontonul triunghiular.

Deasupra ușii, situată pe Crucea Ordinului Sf. Ioan, a fost postată stema cavalerului Fiteni, stemă care se regăsește și în interior, sub tabloul din spatele altarului, care-l prezintă pe Sf. Silvestru îngenuncheat pe nori, însoțit de doi îngeri.

În porțiunea superioară a fațadei, lateral de ușă, s-au creat două nișe, azi ocupate de statuile Sf. Silvestru și Sf. Petru. Capela a funcționat până în 2007. Actual este folosită doar pentru slujbele de duminică și cele din sărbătorile religioase. 

De acolo m-am îndreptat spre piața din centrul Mostei, unde se află o biserică impresionantă, pe care neapărat trebuia să o văd. În secolul XVI în oraș exista Biserica Adormirea Maicii Domnului. După ce s-a înființat parohia din Mosta (1608), s-a construit o nouă biserică, numită uzual Ta’ Ziri  (1614).

În timp numărul populației crescând, biserica a devenit neîncăpătoare și din 1833, în jurul ei, a început construirea unei noi biserici, lucrări la care, duminica și în timpul sărbătorilor legale, a participat și populația. În 1860, când biserica nouă a fost terminată, cea veche a fost demolată. În piața din fața ei se află un leu din fontă de culoarea bronzului, statuie adusă din Silema, după dezafectarea fântânii în care era situată. Leul stă pe un piedestal, pe care se pot vedea stemele orașului Mosta și a Maltei independente.  

Domul Mosta a fost creat în stil neoclasic, de formă rotundă, după care a fost numit și Rotonda Mosta , cu fațada principală orientată spre sud, flancată de două turnuri-clopotniță.

La fațadă a fost creat un portic, mărginit de două șiruri a câte 6 coloane ionice.

Pe peretele clădirii au fost create nișe decorate, în care s-au postat statuile Sfinților Bartholomeu, Iacob, Filip și Tadeu sau Iuda.

Clădirea are un diametru exterior de 55, 2 metri și interior de 39,6 metri. Intrându-se pe poarta principală, azi neaccesibilă, folosindu-se una laterală, peste multitudinea de scaune, în față, într-o absidă adâncă, se vede altarul principal.

Jur împrejur, pe tot diametrul bisericii, au fost create opt nișe, capele secundare, în partea superioară iluminate prin geamuri. Între ele au fost postate coloane cu capiteluri ionice, aurite

Ca toată biserica, nișele au fost decorate cu picturi și sculpturi.

Deasupra altarului și ușii principale au fost postate orgi.

În stânga altarului, lateral de șirul de scaune, se află amvonul din lemn sculptat, susținut de coloane dorice.

Biserica a fost acoperită cu o cupolă, creată doar prin suprapunerea pietrelor, a treia ca mărime din lume în acest sistem, în total biserica ajungând la 61 metri înălțime.

În cupolă, deasupra nișelor, înconjurat de zidul cu ferestre, a fost creat un coridor circular, protejat de un gard metalic.

Coridorul poate poate fi accesat dintr-o terasă exterioară, aflată la nivelul turnurilor, pe care am urcat și eu.

De acolo, printre decorațiile frontonului, am văzut panorama orașului.

Abia accesând coridorul mi-am dat seama de dimensiunile enorme ale bisericii.

Coborând, m-am îndreptat spre sacristia bisericii, o zonă amenajată ca un mic muzeu.

În bombardamentele din 1942, în timpul unei slujbe, când în biserică erau 300 de oameni,  o bombă de 50 kilograme a căzut pe cupola bisericii. Neexplodând, localnicii au considerat că a fost un miracol.

Bomba, dezamorsată, a fost aruncată în mare. O replică a ei, inscripționată „Miracolul bombei, 9 aprilie 1942”, a fost expusă, ca memorial, în biserică.

În anul 2018 Papa Francisc a ridicat biserica la rangul de bazilică.

Ieșirea din biserică de face prin cealaltă poartă laterală.

Pentru a ieși în portic, am străbătut un coridor ornat cu statui.

Dacă vizitarea orașului am început-o cu o capelă, urma să o termin cu alta, situată în Piața San Anard.

Din păcate, ca și celalaltă, Capela Sf. Abate Leonard (St. Leonard Abbati Chapel) era închisă. Tot ce am putut afla este că în prezent capela este îngrijită de un localnic și că își sărbătorește hramul la începutul lunii noiembrie.

Citește și Orașul Birkirkara, Malta