Arhive lunare: martie 2023

Biserica Evanghelică Fortificată Hărman, jud. Brașov

Publicat pe de
Răspunde

Comuna Hărman este situată în partea de est a județului Brașov, la 10 kilometri est de municipiul Brașov, în regiunea istorică Țara Bârsei . În ea s-a păstrat până azi o Biserică Evanghelică Fortificată, veche clădire din piatră brută și piatră de râu, care poate fi vizitată.

La începutul secolului XIII zona a fost ocupată de Cavalerii Teutoni (1211-1225) care au construit cetăți pentru apărare, au colonizat zona cu germani (sași) și au creat așezări. Comuna a  fost prima dată atestată documentar în 1240, după retragerea acestora, într-un document al Regelui Béla IV al Ungariei, prin care acesta a acordat Mânăstirii Cisterciene Cârța patronatul câtorva biserici, printre care și Biserica „Sf. Nicolae” din Hărman, o bazilică romanică (1240).

În jurul anului 1300 bazilica a fost extinsă, corul fiind flancat de două capele cisterciene, în care călugării se rugau. I s-a ridicat turnul clopotniță și a fost înconjurată cu un zid oval.  

În decursul timpului au avut loc mai multe raiduri ale mongolilor și otomanilor care, în drumul lor, distrugeau și jefuiau satele. Din această cauză în secolul XV biserica a fost înconjurată cu ziduri de apărare și la exteriorul lor de un șanț cu apă, fortificații îmbunătățite în timp, ajungând ca în secolul XVII să fie una dintre cele mai bine apărate biserici din zonă.

Fortificația era formată din 3 ziduri concentrice defensive, cel interior, înalt de 12 metri, prevăzut cu 7 turnuri de apărare. Erau legate printr-un drum de strajă, prevăzut cu metereze și guri de tragere.

În zidul interior și deasupra navei sudice s-au amenajat cămări de provizii, accesate prin scări de lemn, mobile.

Intrarea se făcea printr-o barbacană, deasupra căreia se afla Turnul măcelarilor. Turnul clopotniță a fost dotat cu un orologiu, cu un singur arătător, care indica orele exacte, păstrat până azi (sec. XVI).

Biserica a fost modificată în stil gotic. Capela nordică a fost transformată în sacristie, ai cărei pereți interiori au fost ornați cu picturi în frescă.

Tavanul navei centrale, distrus de un mare incendiu, care a ruinat tot satul, a fost refăcut boltit (1595).

Pe fațada vestică a fost creat portalul principal, în stil gotic târziu, ornat cu o pictură reprezentând sacrificiul, un pelican hrănindu-și puii cu propria carne. De pe lateralele lui, pe scările din două turnulețe, se accesau tribunele.

Turnul clopotniță a fost etajat pe 5 niveluri, create din tuf calcaros, atingând 56 metri înălțime. La nivelurile 3 și 4 au fost create metereze. La ultimul nivel au fost postate trei clopote din care unul, legat de ceas, era folosit pentru alarmă. Un clopot a fost postat în turnulețul situat deasupra corului și al cincilea clopot în vârful turnului poartă.

Începând cu secolul XVII fortificația nu a mai fost folosită în scop militar, doar ca spații de depozitare.

S-a construit o nouă intrare, o clădire mică, cu un gang scund, azi extins cu un coridor, flancat de arcade și acoperit cu un tavan din bârne de lemn.

Azi în încăperile clădirii se pot vedea fotografii, ustensile, obiecte, mobilier de epocă. Tot acolo se plătește și prețul modic pentru vizitare, sau se pot achiziționa pliante istorice și alte amintiri.

În 1794 s-a renunțat la galeria de apărare și pe acoperiș s-au ridicat 4 turnulețe de colț. Văzându-se din depărtare, lumea știa că localitatea avea dreptul de a pronunţa şi executa sentinţa capitală.

În interiorul bisericii amvonul de lemn a fost atașat direct de peretele navei principale.

Pereții corului, balustrada tribunei și primele bănci ale navei principale au fost decorate cu covoare orientale, cumpărate de la comercianți.  

În centrul navei centrale s-au postat băncile pentru femeile căsătorite. Au fost confecționate din grinzi de brad (1753), fără spătare, pentru a putea încăpea portul tradițional  al acestora.

Altarul a fost înlocuit cu cel actual, în stil baroc (1787).

În tribuna de lemn din vestul navei, decorată central cu motive prezentând vița de vie, s-au postat orga și câteva rânduri de bănci (1754). În perioada 1868-1888 tribuna a fost mărită, primind forma actuală și orga a fost înlocuită cu una nouă, funcțională și azi.

Înainte de a părăsi incinta, mi-a atras atenția un tablou, postat pe unul din pereții gangului de intrare- ieșire. Am sărit în altă fază a istoriei localității. Tabloul etala fotografiile Eroilor din Primul Război Mondial.

Bisericile Evanghelice Fortificate din Codlea și Bod, jud. Brașov

Publicat pe de
Răspunde

Municipiul Codlea, din județul Brașov, este situat în centrul țării, în fostul ținut istoric Țara Bârsei, la 7 kilometri nord-vest de municipiul Brașov. În perioada 1211-1225 în zonă au sosit Cavalerii Teutoni care, pentru apărare,  pe drumul care lega Țara Bârsei de provincia Sibiu, numit „drumul sașilor”, au construit 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră, situată pe un vârf de deal, la poalele munților Măgura Codlei, menționată documentar din 1265. După retragerea teutonilor cetatea a fost preluată de Regele maghiar Béla al IV-lea (1235-1270) apoi de Regele Ștefan V al Ungariei și Croației (1270-1272). În acea perioadă lângă cetate s-au așezat coloniști germani (sași) și au format localitatea Codlea.

Muzeul Codlea (2016)

În 1335 fortificația a fost distrusă de invazia tătarilor și nu a mai fost reconstruită. În secolul XIII exista o Biserică romanică care în secolul XV a fost refăcută în stil gotic, cu o clopotniță înaltă de 65 metri, situată în sud-estul bisericii, dotată cu patru clopote. Incinta a fost înconjurată de un zid, prevăzut cu turnuri de apărare, ca Turnul dogarilor, Turnul țesătorilor, etc.

În secolul XVI locuitorii s-au convertit la lutheranism, biserica fiind transformată în Biserica Evanghelică Lutherană Fortificată care, cu unele modificări făcute în timp, s-a păstrat până azi. A supraviețuit atacului tătarilor (1658), care a distrus tot satul, populația refugiindu-se în incinta fortificațiilor ei. În timpul Primului Război Mondial trei dintre clopotele bisericii au fost preluate de armata austro-ungară, pentru a fi transformate în armament. Au fost înlocuite cu alte clopote noi abia în 1923. 

În perioada 1972-1982 biserica și fortificațiile au fost restaurate. Pentru efectuarea lucrărilor au primit ajutor financiar de la parohiile vecine și Fundația Eduard-Morres, înființată în 1975, cinstindu-l pe pictorul și topograful artistic al ținutului săsesc care, decedând la Codlea, a lăsat moștenirea sa parohiei evanghelice. În momentul vizitei mele (2022) biserica era în curs de renovare.

Primii români stabiliți în zonă au fost menționați în scriptele din 1699. La Codlea ei au creat un cartier, la sud-vest de cel săsesc. După câțiva ani a izbucnit Războiul curuților (1703-1711), o răscoală condusă de Rákóczi împotriva habsburgilor, cei din urmă învingând răsculații în Bătălia de la Codlea.

Cele două cartiere s-au unit în secolul XVIII, formând târgul Codlea, în care timp de un secol a funcționat breasla țesătorilor, desființată în 1894. A început industrializarea: fabrica de mobilă (1878), fabrica de scule pentru prelucrarea lemnului (1879), a treia centrală electrică din Transilvania (1903), o țesătorie de bumbac (1912), în 1939 devenită fabrică de țesături, 6 fabrici de prelucrare a lemnului, o uzină metalurgică, o uzină chimică. În paralel s-a dezvoltat floricultura, prima seră fiind construită de pastorul lutheran în 1885. În 1924 existau 8 grădini de flori, întinse pe 9.000 metri pătrați.

Postbelic cca. 500 de sași au fost deportați în Rusia. Celor rămași le-au fost naționalizate casele și terenurile. Începând cu 1950 în localitate s-au stabilit români, veniți să lucreze în fabrici, pentru care s-a creat un cartier de blocuri (1970).

Localitatea a devenit cunoscută și datorită Ansamblului Folcloric “MĂGURA”, care a susținut numeroase spectacole în țară și în afara ei. El funcționează azi în Casa de Cultură Codlea, inaugurată în 2015, într-o clădire în stil neoclasic, modificată în timp cu elemente baroce și specifice arhitecturii săsești (1881-1925).  

La 20 kilometri nord- est de Codlea se află comuna Bod, în care se poate vedea Biserica Evanghelică Lutherană Fortificată, ridicată pe locul unei foste bazilici romanice (sec. XIII). Este prevăzută cu un turn-clopotniță, reconstruit în 1790, când a fost dotată cu trei clopote. Două dintre ele au fost  doar rechiziționate în timpul Primului Război Mondial și în 1922 au fost înlocuite cu altele din bronz. La parterul lui s-a păstrat un portal de la vechea bazilică.

Biserica a fost distrusă în cutremurul din 1802, ulterior refăcută (1804-1806). Un alt cutremur (1856) a distrus o parte din fortificație, ulterior turnul și zidul de incintă din nord-vest fiind demolate. Din biserica veche se păstrează o cristelniță gotică (1491), altarul (1869) și orga (1816), pe care nu le-am putut vedea, biserica fiind închisă.