Catedrala San Sabino (Cattedrale Metropolitana di San Sabino) din Bari, Italia, este situată în nordul orașului, Orașul Vechi, în apropierea Castelului. Eparhia Bari a existat încă din secolul V, fapt atestat în documentele Sinodului Roman (465), la care a participat și Episcopul Concordius de Bari. Sub Episcopul de Canosa din Puglia (514) exista o biserică, unul din mozaicurile de pe podeaua  ei, inscripționate cu numele Episcopului Andrei (758-761), fiind descoperite de arheologi sub nava centrală a actualei catedrale. În secolul IX au fost aduse în ea moaștele Sf. Sabino. În prima jumătate a secolului XI pe locul ei a început construirea unei catedrale, finalizată în 1034, care a rezistat până în 1156 când, împreună cu mare parte din oraș, a fost distrusă de armata lui Guillaume I de Sicilia.

În perioada 1170-1178, folosind materiale de la vechea biserică, s-a construit Catedrala San Sabino, sfințită în 1292. În secolul al XVIII-lea, fațada, interiorul navelor, a vechiului baptisteriu, azi sacristie și cripta au fost reconstruite în stil baroc. Azi biserica, în stil romanic apullian, are o fațadă simplă, împărțită de 2 pilaștri în 3 părți. De sus în jos porțiunea centrală prezintă un fronton triunghiular cu o rozetă și 2 ferestre mici, o rozetă mare, mărginită superior de o arcadă cu 7 figuri grotești, create în perioada gotică, ulterior restaurate. Fereastra centrală e mărginită de 2 pilaștri și 2 arcade, central susținute de o coloană, totul încadrat de o arcadă decorată. Sub ea, într-o nisă arcuită, e postată o statuie, flancată de statuile unor sfinți, situate pe ancadramentul portalului central, mărginit de coloane. Pe cele 2 secțiuni laterale de află câte un portal baroc (sec. XVIII).

Fațada din stânga a fost prevăzută cu o galerie de arcade adânci, urmată de construcția cilindrică a sacristiei, realizată pe locul unui fost baptisteriu din sec XVII, în capăt fiind situat turnul clopotniță, înalt de cca. 69 metri.

În interior cele 3 nave sunt separate de 2 rânduri cu câte 8 coloane, probabil de la vechea clădire bizantină. Într-o porțiune a navei centrale s-a păstrat un mozaic din marmură policromă (sec. XIV), asemănător rozetei de pe fațada principală.

Lateral, deasupra coloanelor unite prin arcade, se află galeriile pentru femei, mărginite și ele de coloane cu arcade.

În dreapta naosului se află amvonul, refăcut în 1955, folosindu-se fragmente din cel original (sec. XI-XII).

Nava centrală e despărțită de prezbiteriu printr-o arcadă mare. Deasupra lui se află o cupolă de 35 metri înălțime. De o parte și de cealaltă a scărilor ce urcă la altar sunt postate statuile de piatră, reprezentând lei. În absida centrală se află altarul,  acoperit de un baldachin, susținut de coloane, refăcut cu piese din cel original (1233) și un cor din marmură, cu scaunul episcopal. Sub altar sunt postate moaștele Sf. Sabino.

În absida din stânga este postat sarcofagul Episcopului Romualdo Arsione, decedat în 1309. Pe pereți s-au păstrat rămășițe din frescele secolelor XIII-XIV.

Într-un altar lateral este postată o pictură, prezentându-l probabil pe Sf. Mauro (sec. XVI), considerat a fi primul Episcop de Bari și în navele laterale se află panourile de bronz prezentând Calea Cruci,  realizate în perioada 1897-1977. 

În spatele altarului din Capela Preasfântului Sacrament este postată sculptura lui Isus Răstignit pe Cruce.

Cripta, transformată în sec. XVIII, este accesată printr-o scară care pornește din culoarul drept. Tavanul e susținut de 24 de coloane, situate pe 3 rânduri, terminate prin arcade, unite între ele.

În ea este postată icoana bizantină a Fecioarei Maria și Sf. Nicolae, patronul orașului Bari, susținută de 3 statui reprezentând îngeri. De asemenea sunt înmormântate diferite personalități. Azi Catedrala e sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bari-Bitonto.

Alăturat catedralei, Muzeul Diecezan (Museo Diocesano) etalează obiecte de cult, opere de artă vechi, pergamente, din care unul din 1050, prezentând un cântec liturgic, prin texte și desene sacre (Exsultet).