Catedrala Sf. Maria della Bruna și Sf. Eustațiu Matera

Catedrala Sf. Maria della Bruna și Sf. Eustațiu (Cattedrale Maria Santissima della Bruna e Sant’Eustachio), azi Bazilica Catedrala Arhiepiscopiei Matera-Irsina, este situată pe un platou, în cel mai înalt punct al orașului Matera, Italia, între cele două zone cu locuințe rupestre (Sassi), săpate în stâncile canionului format de râul Gravina.

Pe acel loc a existat un castel normand, ridicat pe locul unui fost lăcaș de cult creștin, descoperit de săpăturile arheologice.

Ulterior s-a construit Mânăstirea Benedictină Sf. Eustațiu, în care s-a retras timp de un an Papa Urban II (1093-1094). La începutul secolului XIII Papa Inocențiu III a ridicat orașul Matera la rangul de arhiepiscopie, care ținea de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Acerenza. Biserica existentă fiind considerată prea mică pentru rangul primit, la cererea Împăratului Imperiului Roman, contele de Matera Frederic II de Hohenstaufen, s-a construit Catedrala Sf. Maria de Matera (1230-1270), dată inscripționată pe ușa turnului-clopotniță.

Pentru a culmina asupra orașului, terenul pe care s-a înălțat a fost ridicat cu mai mult de 6 metri. Se consideră că poziționarea exactă spre vest s-a datorat calculelor astronomului Alano da Matera (sec. XIII-XIV). După ce Papa Urban VI, fost arhiepiscop de Matera, a instituit sărbătoarea Vizitei Fecioarei Maria, pe care aceasta a făcut-o rudei sale Elisabeta, când a anunțat-o că este însărcinată, catedrala a fost dedicată Sfintei Maria della Brunna, patroana spirituală al orașului (1389), căreia în 1627 arhiepiscopul i-a adăugat și Sf. Eustațiu. Din 1962 Papa Ioan XIII a ridicat-o la rangul de bazilică minoră.

Clădirea, în stil romanic, s-a păstrat în forma originală, suferind în timp modificări ale interiorului, cele mai importante datând din secolul XVIII. Ultima restaurare majoră și consolidare s-a desfășurat în perioada 2003-2016. Pe fațada principală superior se află o fereastră rozetă, cu 16 raze, flancată de 2 figuri masculine, susținută de un personaj ce-l imită pe Atlas și surmontată de statuia Arh. Mihail. 12 coloane, simbolizând cei 4 evangheliști și 12 apostoli, susținute de figurine sculptate (telamoni), mărginesc spre interior frontonul ascuțit. Inferior, central, se află ușa principală, mărginită de pilaștri și un arc rotund, în care e postată statuia Madonnei della Bruna. Pe laterale, în câte o nișă, se află statuile Sf. Petru și Pavel. Zonele laterale ale fațadei prezintă câte o fereastră și la capete statuile Sf. Eustațius, Sf. Teopista, datate din sec. XVII. Pe fațada laterală, spre Piața Domului, se află 2 uși, una flancată de doi lei, care susțin coloane, cealaltă cu un basorelief ce-l prezintă pe Avraam, în acea perioadă cele 3 religii monoteiste existând în oraș.

Posterior, în partea stângă a catedralei, se înalță turnul-clopotniță (52 metri), cu 4 etaje, 3 prevăzute cu ferestre mărginite de 2 arcade, al patrulea cu ferestre având o singură deschidere, surmontat de o porțiune conică, pe care tronează o cruce.

Inițial planul clădirii era în formă de T, ulterior tranformat în formă de cruce latină, cu 3 nave. Naosul e despărțit de altarele laterale prin șiruri de coloane, ce susțin arcade, decorate în 1626.

În secolul XVI de-a lungul navei din stânga s-au adăugat 3 capele: Sf. Sacrament, Buna Vestire și Nașterea Domnului.

Capela Buna Vestire

În secolul XVIII interiorul a fost decorat în forma actuală.

Cornișele și stucaturile au fost aurite (1776). Tavanul naosului a fost acoperit cu unul fals, din lemn (1719). În secolul XIX atât tavanul naosului cât și cel de pe culoarele laterale au fost decorate cu picturi prezentând scene religioase.

Zona din fața altarului principal, încadrată de 4 arcade aurite, e acoperită de o cupolă, decorată cu motive vegetale.

În 1776 altarul principal a fost înlocuit și în spatele lui a fost postată pictura ce o înfățișează pe Fecioara Maria înconjurată de sfinți. În dreapta prezbiteriului în secolul XX s-a postat orga, acționată electric.

Fostul altar a fost mutat în nava stângă. În el s-a păstrat o frescă bizantină a Fecioarei Maria della Bruna cu Pruncul (1270).

În capătul transeptului stâng se află un altar de piatră, decorat cu numeroase statui de sfinți, datat din 1539.

Altarele laterale din stânga sunt ornate cu picturile sfinților cărora le sunt dedicate.

Capela Sf. Maria de Constantinopol

Capela Sf. Ioan de Matera, cu un sarcofag în care sunt păstrare moaștele lui

Capela Sf. Ana

Cele din dreapta prezintă picturile Fecioara Maria între Sf. Ilarie și Sf. Ioan de Matera (1592), Sf. Cajetan, ultimul altar un poliptic (panouri rabatabile pictate cu scene succesive).

În timpul restaurărilor în dreapta intrării principale s-a descoperit o frescă în stil bizantin, singura care a supraviețuit din secolul XIII.

În secolul XIX, o dată cu amenajarea unui nou cimitir, cel vechi a fost desființat și Seminarul Arhiepiscopal confiscat de stat (1860). Ulterior Arhiepiscopul Raffaele Rossi (1899-1906) a construit lângă catedrală un nou seminar, din curtea căruia azi se poate accesa Muzeul Diecezan (Museo Diocesano).