Templul Swayambhu Mahachaitya, Templul Maimuțelor, Nepal

Templul Swayambhu Mahachaitya este situat la vest de orașul Kathmandu, Nepal, pe vârful dealului Swoyambhu din Valea Kathmandu, munte numit mitic Gopucchagiri, Muntele Coadă de Vacă.

În scriptura budistă Swayambhu Purana (sec. XV) se spune că pe vremuri în locul văii exista un lac enorm, în care Buddha a plantat un lotus. Înflorind, a emanat o lumină strălucitoare, pe care sfinți, înțelepți și divinități au venit să o vadă, pentru a fi iluminați, loc numit de atunci Swayambhu, „Existent în sine”. În timp ce medita pe un munte sacru, Bodhisatva Manjushri a avut o viziune a luminii orbitoare și, zburând pe leul său albastru, peste munții Chinei și Tibetului, s-a îndreptat spre lotus.

Uimit de puterile luminii și dorind să facă locul ușor accesibil pelerinilor, cu sabia lui cea mare a tăiat munții, formând un defileu. Apa scurgându-se din lac, s-a format valea Kathmandu. Lotusul s-a transformat în dealul Swoyambhu, ulterior pe locul luminii emanate construindu-se stupa. În tot acest timp părul crescându-i, s-a umplut de păduchi. Aceștia s-au transformat în maimuțe sfinte, care și azi trăiesc în complexul templului, mai ales în părțile de nord și vest, după care azi este numit și Templul Maimuțelor.

Se spune că vizitând locul, Împăratul Ashoka al Imperiul Mauryan (268-232 î.e.n.) a construit pe deal un templu, distrus în timp.

În manuscrisul neplaz Gopal Raj Vamshavali, scris în secolul XIV, Stupa apare ca fiind fondată la începutul secolului V de Regele Vṛsadeva, străbunicul Regelui Manadeva (464-505) din Dinastia Licchavi, fapt confirmat de o inscripție pe piatră, găsită în sit.

Deteriorată, în secolul XV a fost refăcută de un călugăr budist, împreună cu starețul Sariputra din Both Gaya, India, primind ajutor de la regele din Dinastia Malla, conducătorii văii Nepal Mandala timp de mai multe secole.

În timp s-au construit mai multe stupe mici, temple, 2 scări de acces, 2 mânăstiri, Deva Dharma Maha Vihar (1780) și Karma Raja Maha Vihar (1959), ambele distruse în cutremur 2015, ulterior în proces de reconstrucție, o bibliotecă, din 1975 un Muzeu de Istorie Naturală, azi cu peste 50.000 de exemplare din flora și fauna Nepalului, formând complexul de azi, care a fost renovat în 1921, între anii 2008-2010, când altarul a fost aurit și după puternicul cutremur din 2015.

Este venerat atât de budiști, cât și de hinduși, pentru budiștii Newar fiind cel mai sacru loc de pelerinaj, pentru budiștii tibetani al doilea după Stupa din Boudnathan, Kathmandu.

Poate fi accesat pe 2 șiruri de scări, pe cea din est, cu 365 de trepte, construită de Regele Pratap Malla (sec. XVII), ajungându-se direct pe platforma principală a templului.

Acolo se află Stupa Swayambhu Mahachaitya, înconjurată de temple protectoare ale lui Budda, case pentru ritualuri, ca Aagan Chhen, Yogamvar, chaityas, altare mici cu statui ale zeităților tantrice și șamanice. Nu lipsesc nici magazinele de la parterul unor clădiri, în care se pot achiziționa obiecte pentru ritualuri, sculpturi de zeități, măști, etc.

Stupa prezintă baza, o cupolă albă, reprezentând întreaga lume. La exteriorul ei se află 5 altare aurite, dedicate lui Buddha, Amitabha, Amoghashidhi, Akshyobha, Vairochana, Ratnasambhava, fiecare având în interior statuia lui și 5 altare dedicate zeiței Tara, a 2-a dintre cele 10 Mahavidyas, zeițe tantrice hinduse, Aarya, Saptalochani, Maamaki, Padhmani, Vajradhati, din care doar 4 sunt aurite și găzduiesc câte o statuie Tara, Altarul lui Vajradhatishori Tara, sau Tara Albă, fiind gol.

Pe cupolă se află un cub aurit, fiecare latură fiind pictată cu cei 2 ochi ai lui Buddha, reprezentând Înțelepciunea și Compasiunea, deasupra lor un al treilea ochi, despre care se spune că atunci când Buddha predică, emană razele cosmice, acestea fiind mesaje pentru ființele cerești, anunțându-le că pot coborî pentru a-l asculta și pentru ființele infernale, de sub tărâmul uman, care nu pot veni pe pământ, dar sunt alinate de predica lui. Între cei doi ochi, în loc de nas, este pictat simbolul nepalez al cifrei 1, semnificând unitatea tuturor lucrurilor existente în lume și că singura cale spre iluminare este prin învățăturile lui Buddha. Nu au fost pictate urechi, Buddha nefiind interesat de laudele care i se aduc. Pe cub sunt postate 5 statui, reprezentări ale lui Buddha, în est Akshobhya, elementul cosmic al conștiinței, spre vest Amitabha, elementul cosmic al Sanjna, spre sud Ratna Sambhava, elementul cosmic al senzației, spre nord Amoghsiddhi, elementul cosmic al confirmării și central Vairochana, stăpânul templului. De pe cub se înaltă un turn cu 13 niveluri, simbolizând că ființele simțitoare trebuie să treacă prin cele 13 etape ale realizărilor spirituale pentru a atinge iluminarea, care se termină cu un vârf (gajur).

Stupa e înconjurată de roți de rugăciune din alamă. Fiind învârtite în sensul acelor de ceasornic, în timp ce se recită incantații, ele aduc noroc. În jurul ei sunt postate 5 altare mici dedicate celor 5 elemente: Vasupura (pământ), Vayupura (aer), Nagpura (apă), Agnipura (foc) și Shantipura (cer).

În fața intrării în Stupa, păzită de 2 lei sculptați în piatră, Regele Jaya Pratap Malla a așezat Vajra de aur, o unealtă legendară ritualică simbolizând diamantul, indestructibilitatea și trăsnetul, o forță irezistibilă, în budismul Vajrayana fiind considerată înțelepciunea și compasiunea care realizează fericirea vidului, în hinduism una dintre cele mai puternice arme din univers. Are forma unui sceptru de aur, format dintr-o bilă cu capete ascuțite, așezat pe o mandala din cupru aurit, situată pe o bază rotundă din piatră, pe care sunt sculptate 12 animale, reprezentând simboluri astronomice.

În partea de nord-vest a Stupei se află mai multe Chaityas– Asoka Chaitya (Licchavi Chaitya), Sikharakutta Chaitya, Vajradhatu Chaitya, Bodhisattva Chaturvyuha Chaitya, Jalaharyopari Jinalankrta Chaitya, Dharmadhatu Jinalankrta Chaitya, Jvalavaliyukta Chaitya, Astakonakrti Padmachaitya, Chaturvyuha Buddha chaitya, Sumeru chaitya, ridicate în decursul timpului de diverși devotați, în budism Chaya simbolizând umbra dharani, cu influența sa continuă asupra proceselor mentale ale unui individ, învățături care-i ghidează subtil gândurile și acțiunile de-a lungul vieții.

Cea mai proeminentă dintre ele, Bahu Mangal Dwar Chaitya, situată în partea de sud-vest a stupei, este o construcție albă, cu 5 niveluri, prezentând 6 șiruri cu 30 de uși, cu simboluri pozitive, deasupra căreia se află o structură asemănătoare stupei principale.

La nord și la sud de Stupa Regele Pratap Malla a construit Templele Pratappur (regele însuși) și Anantapur, pentru cea de a 2-a soție a sa, Ananta Priya, clădiri în stil Gandhakuti, o variantă locală a stilului Shikhara. Templele au fost avariate în cutremurul din 2015 și refăcute până în 2018.

Pe partea de nord-vest a Stupei se află o pagodă cu 2 nivele, Templul Hariti Ajimaa, dedicat zeiței considerată protectoare a copiilor și a regiunii Swoyambhu. Există o legendă în care se spune că pe vremea când Buddha locuia la Rajgir, peste 500 de copii erau furați și devorați zilnic de demonica Yakshani Hariti și familia ei. Pentru a o aduce pe calea cea bună, Buddha l-a răpit pe cel mai drag fiul al său, Dhanabhaju, și l-a ascuns în castronul său de pomană. Deznădăjduită, ani de zile l-a căutat și negăsindu-l, l-a întrebat pe Buddha, care i-a explicat valoarea compasiunii, a pus-o să jure că nu se va mai atinge de copii și i-a returnat fiul. De atunci Hariti a devenit protectoarea oamenilor, în special a copiilor, Aji însemnând bunică și Maa mamă. Lângă templu Stupa Shamarpa, sau Stupa Roșie, păstrează relicvele celei de a 10-a reîncarnări a Shamarpa.

Zeița Hariti Ajimaa primește ofrande de la mulți hinduși și budiști, pentru a le proteja copiii de boli. Unii dintre ei făcând donații substanțiale, templul a fost acoperit cu foiță de aur.

În spatele Templului Harati se remarcă Deva Avatar Boddhisattwa, o statuie creată dintr-o singură piatră gri închis, despre care se crede că a fost postată în secolul VII, în timpul domniei Regelui Thunku Kirat. Îl prezintă pe unul dintre cei 108 Boddhisattwa, o persoană care se află pe calea spre trezire (bodhi), cu înțelepciune și compasiune, având dorința de a atinge starea de Buddha în beneficiul tuturor ființelor vii, înalt de cca. 3 metri, stând în picioare, începând mișcarea unui pas, cu mâna stângă ținându-și roba, cu cea dreaptă întinsă în față, într-un gest de dăruire (mudra predicției).

În partea de est a platformei se află Altarul Pavan Bhairav, despre care se crede că a fost creat de Regele Pratap Malla, în stil Gandhakuti. O statuie din piatră îi prezintă pe Pavan Bhairav, cu 3 ochi, împodobit cu șerpi, purtând o ghirlandă de capete tăiate, într-o pereche de brațe ținând un tocător (vajrakartri) și un craniu, în cealaltă pereche un trident și un toiag cu craniu, călărind un cadavru. În poală o ține pe consoarta sa, care-l îmbrățișează cu mâna dreaptă, ambii fiind înconjurați de ornamente reprezentând flăcări. Legenda spune că dacă îl reneagă cineva, Bhairav dezlănțuie o furtună cu fulgere și tunete și dacă e venerat poate genera ploaia, motiv pentru care, în perioadele secetoase, i se aduc multe ofrande.