Plecând din orașul Bistrița spre Pasul Tihuța, am rulat spre nord-est, în drum urmând să văd 2 mânăstiri și un lac de acumulare.

La 4 kilometri nord de comuna Josenii Bârgăulului, după ieșirea din satul Strâmba, pe un versant al munților Bârgăului, în 1999 a fost înființată Mânăstirea Strâmba „Sf. Ierarh Spiridon”.

A fost construită pe locul unei case și a 2 hectare de teren donate de o localnică, care s-a alăturat obștii de maici.

Biserica „Tuturor Sfinților”, creată în stilul arhitecturii moldovenești, a fost ornată în interior cu fresce  prezentând personaje și scene biblice.

Azi complexul e format din biserică, chiliile măicuțelor, o trapeză (sală de masă), clopotnița, casa preotului duhovnic și ocupat de doar 6 măicuțe. 

M-am întors în comună și am continuat drumul până în Prundu Bârgăului. De acolo am făcut un ocol spre sud-est, pentru a vedea Lacul Colibița.

În perioada 1977-1991 în munții Călimani, pe cursul râului Bistrița, s-a construit un baraj și o hidrocentrală, lângă el formându-se un lac artificial de acumulare, ocupând 270 hectare, apa lui fiind folosită pentru a se produce energie electrică și pentru alimentarea localităților din aval.

Fiind situat la o altitudine de 900 metri și având 13 kilometri lungime, în decursul timpului pe malul lui s-au construit vile, în final constituindu-se stațiunea Colibița.

Urma să trec din Transilvania în Moldova, prin Pasul Tihuța, o trecătoare situată la 1201 metri altitudine, urmând șoseaua construită la inițiativa Consiliului de Război al Armatei Austro-Ungare (1812-1817). Urcând munții, am ajuns în stațiunea turistică Piatra Fântânele, vizitată mai mult iarna, în ea fiind amenajate pârtii de schi și săniuțe. Am parcat mașina, apoi am urcat pe o stradă laterală și în 10 minute am ajuns la Mânăstirea „Nașterea Maicii Domnului”.

A început să plouă torențial, așa că m-am refugiat în biserică, sperând că nu va dura mult și ploaia se va potoli. Așteptând, am intrat în vorbă cu o măicuță, care mi-a relatat pe scurt istoria mânăstirii. Începând din anul 1928 s-a construit Biserica de lemn, cu iconostasul sculptat în lemn de elevii Școlii de Arte și Meserii din Prundu Bârgăului și decorat cu icoane. În ea a fost adusă de la Mânăstirea Prodromu de pe Muntele Athos o icoană a Maicii Domnului, pictată în 1914. În timp interiorul a fost ornat cu numeroase icoane primite din donații.

Deși a supraviețuit ocupației horthyste, sub comuniști mânăstirea a fost desființată, biserica rămând funcțională. 

În anii 1980 părintele Petrinca, ajutat de credincioși, a început să refacă chiliile, s-a construit Paraclisul de iarnă „Sf. Ierarh Nicolae”, sfințit în 1985 și a fost reînființată mânăstirea, ocupată de o obște de măicuțe care azi se ocupă cu educarea copiilor din cătunele zonei, ulterior trimițându-i la școală.

După 1989, cu ajutorul localnicilor și a Organizației de Tineret din Württemberg, Germania, s-a finalizat noul complex, cu sală de mese (trapeză), ateliere de croitorie pentru veștmintele bisericești, ateliere de pictură bisericească, o clădire pentru oaspeți și pelerini (arhondaric).

Pe versantul alăturat mânăstirii, în 2010 s-a creat o platformă de beton, pe care s-a postat o cruce metalică, împreună atingând 31 metri înălțime și din 2014 a început construcția unei noi biserici.

Cum ploaia se mai potolise, am coborât la mașină și am rulat prin județul Suceava până la Vatra Dornei, unde îmi rezervasem cazarea.

Citește și Orașul Vatra Dornei, jud. Suceava