După ce am vizitat mare parte a orașului Rabat, Malta, urma să vizitez subsolul său, în care s-au păstrat de la începutul erei noastre numeroase catacombe. Cele situate sub Bazilica Sf. Pavel se puteau vizita într-un circuit, care pornea din Muzeul Wignacourt (Wignacourt Museum), situat lateral de Piața Sf. Pavel.

Muzeul, numit după al 54-lea Mare Maestru Alof de Wignacourt (1547-1622), care a condus Insulele Malteze în perioada 1601-1622, a fost amenajat într-o clădire din secolul XVIII și deschis în 1981.

Clădirea cu trei niveluri, înconjurând o mică grădină, cu o capelă,  inițial a fost locuită de Capelanii Ordinului Sf. Ioan, apoi folosită ca și Colegiu (Seminar).

Sub ocupația franceză a fost preluată de guvern dar a continuat să fie folosită de biserică. Postbelic a fost folosită ca școală, infirmerie, centru social și în 1961 retrocedată bisericii.

Artefactelor fostului colegiu li s-au alăturat cele ale Bisericii Sf. Pavel, a altor biserici afiliate parohiei, donate de persoane private și s-a creat o colecție, cu care s-a înființat muzeul. 

Pe lângă obiectele religioase, muzeul etalează sculpturi, ceramică, argintărie, cărți rare, monede, etc. Galeria de artă a muzeului are ca bază colecția notarului Francesco Catania. Din păcate eu nu am putut-o vizita, fiind închisă.

În nivelul subteran se află morminte punice, romane și ale unor personalități din  Evul Mediu.

Acolo a fost îngropat și Marele Maestru Wignacourt.

La acest nivel muzeul este legat de Grota Sf. Pavel și de adăposturile antiaeriene din Al Doilea Război Mondial.

Grota Sf. Pavel (St. Paul’s Grotto) este situată sub Bazilica Sf. Pavel. Se spune că a fost locul unde, după ce a naufragiat în Malta, a locuit timp de trei luni (60 e.n.), timp în care a propovăduit creștinismul. În secolul XVI grota devenise loc de pelerinaj. Pentru a o îngriji, în 1610 a fost preluată de pustincul spaniol Juan Benegas de Cordoba, apoi de Ordinul Sf. Ioan, când Marele Maestru Wignacourt a ridicat biserica la statutul de biserică colegială (1619).

Pentru a adminsitra biserica și grota, în 1749 a fost fondat un Colegiu, clădire în care azi funcționează Muzeul Wignacourt. Tot atunci Marele Maestru Pinto a postat în grotă statuia Sf. Pavel. În decursul timpului grota a fost vizitată  de diverși papi, între care  Papa Ioan Paul al II-lea (1990) și 2001 și Papa Benedict al XVI-lea în (2010).

Adăposturile Antiaeriene din Al Doilea Război Mondial (World War II Shelters) erau de fapt cca. 50 de camere, care puteau adăposti în jur de 350 de persoane.

Unele săli au fost ocupate de o întreagă familie, care s-au refugiat acolo pe toată durata războiului.

În zona Hal Bajjada, numită și Tad-Dlam, se află peste 30 de hipogee. Intrarea în Complexul central, întins pe 2.000 metri pătrați, se află în apropierea bazilicii.

Catacombele Sf. Pavel (St. Paul’s Catacombs) sunt de fapt locurile de înmormântare din timpurile punice, romane și bizantine, interconectate printr-un  un sistem de pasaje.

Se presupune că primele catacombe erau de fapt mici camere funerare punice, cărora în perioada romană li s-au alăturat și altele, formând un cimitir situat în afara zidurilor orașului Melite. 

Majoritatea au fost datate de arheologi din perioada romană (sec. IV-III î.e.n.). Ele au fost folosite până în secolele VII-VIII e.n.

În perioada creștinizării insulei (sec. XIII) o parte din catacombe au fost utilizate în secret ca altare, de populația care nu trecuse încă la creștinism, fapt demonstrat de două mese circulare, situate în mijlocul unor săli și scaune sculptate în piatră, despre care se știe că erau folosite la festivalul anual al morților.

În timpul săpăturilor a fost descoperit și un altar creștin, decorat cu picturi murale.  

Se crede că în aceste catacombe au fost înmormântate peste 1.000 de persoane.

În decursul timpului catacombele au fost abandonate și, prin amenajările exterioare, intrările la ele astupate. Primul care a început să le cerceteze a fost Dr. A.A. Caruana, pionierul arheologiei erei creștine din Malta, care a început săpăturile în 1894.

Azi catacombele, amenajate în scop turistic, sunt un loc mult căutat de vizitatori din întreaga lume. Din cele 10 zone ale Complexului Central, eu am reușit să văd doar două.

După atâta subteran, am preferat să mă întorc, evitând centrul orașului.

Spre stația de autobuz am trecut pe lângă Biserica Sf. Dominic (St. Dominic Priory), despre care se spune că este una dintre cele mai frumoase din Malta, în cadrul mânăstirii existând grădini luxuriante. Pe locul bisericii a existat o peșteră. Legenda spune că acolo unui vânător de păsări i s-a arătat Fecioara Maria și, drept mulțumire, acesta a amenajat un altar (1400). Ulterior locul a fost ales de trei călugări dominicani pentru ridicarea unei mânăstiri, a cărei biserică a fost construită peste peșteră și dedicată Madonei Grotei (1450). În Marele Asediu Otoman (1555) clădirile au fost avariate dar la sfârșitul secolului XVI au fost refăcute în forma actuală.

Citește și Orașul Mosta, Malta