Auzisem de Dealul cu melci din județul Alba. Fiind în Câmpeni, la 15 km de comuna Vidra, am mers să vedem acel deal, supraviețuitor din cretacicul superior, de aproape 70 milioane de ani vechime. Rezervația naturală paleontologică se întinde pe 0,6 hectare în zona satului Nemeși aparținător comunei Vidra. Din acestea 4,3 hectare sunt protejate științific.

Pe șoseaua principală erau parcate, neregulamentar, mai multe autovehicule și persoanele erau foarte interesate de versantul ce o străjuia. Era clar. Ajunsesem la renumitul deal  cu 35 specii de moluște încrustate în multiplele straturi de gresii fosilifere, majoritatea gasteropode marine.

Straturile s-au format începând de pe fundul stâncos al unei mări, între ele au fost prinse bancuri de scoici și alte moluște care, în atâtea milioane de ani, s-au pietrificat.

Apa a dispărut treptat și privind nu ne puteam imagina zona acoperită de mare. S-au descoperit straturi cu grosimea până la 8-10 metri.

Gasteropodul predominant era „Acteonella giganteea”, o scoică cu formă de melc.

Erau de diverse mărimi, unele cu cochilia întreagă, altele secționate.

Am depășit porțiunea de deal cu urmele vizibile de cochilii și am intrat pe o stradă la stânga, am traversat o porțiune din sat și am parcat la o pensiune mărginașă. De acolo am urmat o cărare spre a vedea al doilea fenomen natural din zonă, Cascada Pișoaia, denumită și Cascada Miresei. Am ieșit din localitate pe lângă casele tot mai rare și cabane de vacanță.

Am mers pe o potecă paralel cu pârâul Slatina și, dintr-o dată, ni s-a arătat căderea de apă încadrată de o pădure de fagi și rășinoase.

Am urcat o denivelare și am văzut cascada în întregime. Circulau mai multe legende, având în vedere că a fost datată din paleozoic. O legendă spunea că într-o anumită noapte din an fetele mergeau la cascada care le spunea numele ursitului. După altă legendă a primit numele de Cascada Miresei. O fată bogată s-a îndrăgostit de un băiat sărac. Părinții nu au fost de acord și fata s-a urcat pe munte, și-a plâns amarul, apoi s-a aruncat de la înălțime și a murit. Lacrimile ei s-au transformat în apa cascadei.

Apa cădea pe un perete de calcar abrupt, de la o înălțime de aproximativ 18-20 metri, se răsfira pe toată lățimea lui (25 m) și cădea ca o perdea, stropind totul în jur, chiar la distanță mare.

La baza peretelui apa se aduna în mici lacuri terasate.

De acolo, scurgându-se peste roci, se formau căderi de apă asemănătoare unor cascade mai mici, care într-un final se adunau și formau pârâul Slatina.

Peste căderile de apă se afla un pod de lemn, care se continua cu o cărare. De la o bifurcație urca spre Cabana Cascada sau pe munte, deasupra cascadei.

Citește și Mânăstirea Lupșa și Rimetea, județul Alba