Excursie în Tunisa-ziua 4: Oaza Tamerza; Onk Jemel

După ce am vizitat o parte din Oaza Chebika, Tunisia, ne-am îndreptat spre o altă oază de munte situată la aproximativ 15 kilometri de granița cu Algeria.

Oaza Tamerza, în perioada ocupației romane numită Ad Turres, fiind situată pe drumul  care lega Tbessa (Algeria) de Gafsa (Tunisia),  înconjurată de munți înalți și abrupți, a devenit un punct important în  apărarea granițelor.

Sub bizantini a devenit sediul unei episcopii romano-catolice. În decursul timpului a devenit un fel de capitală a teritoriului muntos înconjurător, numită Tamaghza.

Casele au fost construite de-a lungul râului El Horcane.

Albia sa, ca un canal, formează un canion.

Oaza este renumită pentru cascadele și izvoarele care, în final, irigă orașul.

A fost abandonată în 1969 când, în urma unei mari inundații, au murit mai mult de  400 de persoane. Ulterior, la mică distanță, a fost construit un nou oraș. 

La intrarea în canion se aflau mai multe tarabe care comercializau suveniruri. Eu, „mai cu moț”, am plătit pentru a „socializa” cu un mic șarpe care imediat mi s-a încolăcit pe mână, parcă ar fi dorit să nu ne mai despărțim.

După ce am văzut cele două oaze am pornit cu jeep-ul prin deșert spre lacul Chot-el Gharsa.

Am oprit la o formațiune muntoasă din care se desprindea o stâncă ce semăna cu gâtul și capul unei cămile, numită Ong Jemel. Acel loc a fost folosit pentru filmarea mai multor scene din filmele Pacientul englez și Star Wars (Războiul stelelor), în al doilea film formațiunea fiind numită „Mos Espa”.

Am continuat drumul prin marea întindere cafenie, urcând și coborând dunele. Mi-am dat seama de înălțimea lor doar când am oprit la marginea uneia de unde jos, în depărtare, am văzut, minuscule, niște clădiri estompate de soarele care cobora spre asfințit.

Spre frica companionilor de drum și spre amuzamentul meu, am coborât brusc duna, cu senzația căderii  în gol, cu capul în jos.

Am ajuns la o altă locație în care s-au filmat scene din filmul Star Wars.

Ca peste tot în zonele turistice chiar și acolo, în mijlocul deșertului, ne așteptau tarabele cu suveniruri de vânzare.

M-am învârtit printre clădirile cu forme ciudate, construite din pământ tasat pe suporturi de lemn sau metalice.

Locul ca atare era destul de anost dar mi-am adus aminte de film, mi-am imaginat că participam la scenele filmate acolo și locul a prins viață.

Mă aflam la marginea universului Star Wars, pe planeta deșertică Tatooine…

M-a trezit la realitate apariția unui dromader.

Se înserase așa că vrând, nevrând, am părăsit zona și am pornit din nou pe dune.  Conducătorului jeep-ului ne-a informat că pe unele porțiuni urmam ruta raliului Paris, Franța-Dakar, Senegal, a cărei primă cursă a avut loc în 1978. S-a ținut regulat  până când din cauza amenințărilor teroriste din Mauritania (2008) din 2009 s-a mutat în America de Sud.

Am părăsit deșertul și am continuat drumul spre Tozeur. Privind frumusețea apusului de soare nici nu mi-am dat seama când am ajuns la hotel.

Nu doream să se termine acea zi superbă așa că am încheiat-o cu o baie nocturnă în piscina hotelului.

Citește și Excursie în Tunisia- ziua 5: din Tozeur prin Kairouan spre Monastir

Excursie în Tunisia-ziua 4: Oaza Chebika

După cazarea la Hotelul Palm Beach Palace din Tozeur, Tunisia, și servirea mesei de prânz, aveam de ales între a rămâne la hotel sau a porni cu jeepul prin deșert. Firesc că am ales-o pe a doua.

A trebuit să aștept ora stabilită pentru plecare și mi-am ocupat timpul explorând parterul hotelului. Existau diverse încăperi decorate în stil tradițional.

Mi-a atras atenția sala amenajată pentru fumătorii de narghilea. Avea pereții placați cu plăci ceramice colorate.

Tavanul de lemn era decorat cu motive florale.

Ne-am îmbarcat în jeep-uri și am pornit spre granița cu Algeria. Orașul Tozeur este situat între două lacuri sărate, Chott el Djerid, pe lângă care venit în localitate și Chott el Gharsa, un lac sărat mai mic, lung de 50 kilometri și lat de 20 kilometri, situat la 17 metri sub nivelul mării, în cel mai jos punct al țării, la granița cu Algeria. 

Diferitele porțiuni ale lacului Chott el Gharsa au fost numite Chtihatt Sghatt, Mejez Sfa și el Rahim. Ne-am deplasat de-a lungul lacului Chott el Rahim îndreptându-ne spre zona muntoasă din nord.

Munți înalți s-au format din roci sedimentare, în perioadele Cretacic și Eocen, cu coaste abrupte, unele concave datorită eroziunii și alunecărilor de teren. Între ei s-a format o depresiune sub formă de bazin- Chott el Gharsa.

Lacul este alimentat cu apă dulce din pânza freatică existentă  sub coaja de sare, în cele mai adânci straturi de nisip. Depozitele sale de sare gemă și gips au luat diverse forme, comparate cu cele de pe suprafața planetei Marte.

După aproximativ 1 oră am ajuns la Oaza Chebika, situată la poalele munților Djebel el Negueb.

A fost numită și Palatul Soarelui (Qasr el-Shams ) datorită temperaturilor ridicate din zonă.

În perioada ocupației romane purta numele Ad Speculum și era un avanpost de apărare a granițelor acelei zone.

Ostașii legiunilor romane aveau în munți puncte de observație de unde, cu ajutorul reflexiei oglinzilor, comunicau între ei și de la acea manevră localitatea și-a primit numele.

Situat pe „șanțul african” (Fossatum Africae), o linie defensivă construită de romani  în nordul Africii pe o lungime de aproximativ 750 kilometri,  pe drumul care leagă Tebessa și Gafsa, a devenit un important punct strategic.

Așezarea s-a format între munții parțial acoperiți cu palmieri, măslini și alți pomi fructiferi.

Populația avea ca ocupație de bază cultivarea acelor produse și creșterea animalelor.  

Au fost ridicate case de piatră și pământ.

Conform sistemului roman au fost ordonate pe străzi pavate cu pietre.

În unele locuri formau culoare, ca niște verande, acoperite cu structuri din lemn.

A fost aleasă acea zonă și datorită faptului că exista o sursă de apă, pârâul Wadi Khanga, care, mai ales primăvara, este alimentat de apa de ploaia ce se revarsă de pe munți.

Pârâul care se formează trece printr-un culoar format între stânci, apoi se lărgește și, printr-un sistem de irigații creat de om, irigă câmpia oazei.

Vara albia aproape seacă însă iarna, prin cantitățile mari de ploaie, formează un torent învolburat care curge spre câmpie.

Am urmat albia râului până la o porțiune unde se afla un fel de podeț peste apă și o platformă, construite de oameni.

De pe un versant  al muntelui, fiind septembrie,  se revărsa doar o mică cascadă.

La baza ei exista un superb lac cu apă cristalină în care se reflecta imaginea munților.

Apoi apa continua drumul său urmând albia pârâului.

În antichitate în toate oazele a fost creată așa numita „cameră clepsidră” în care un personaj, considerat important pe scara socială, umplea și golea alternativ două amfore, semnalând timpul în care să se pornească sistemul de irigare a oazei.

În 1969 timp de 3 săptămâni a plouat fără întrerupere, cu rafale abundente care au distrus casele și au omorât sute de persoane. Localitatea veche a fost abandonată și în apropiere a fost construită o localitate nouă.

Oaza a găzduit filmarea multor scene din filmul Pacientul englez.

Citește și Excursie în Tunisa-ziua 4: Oaza Tamerza; Onk Jemel