Mânăstirile Hodoș-Bodrog și Bezdin din județul Arad

A venit primăvara, iar pe mine și pe Carmen – prietena mea din copilărie – ne-a mânat dorul de excursii nu departe de Arad, să vedem 2 Mânăstiri. Astfel, am urcat în mașină și am parcurs 15 km spre comuna Zădăreni, am urmat indicatorul la dreapta și, după câțiva kilometri, am ajuns la Mânăstirea Hodoș-Bodrog. Spre surprinderea noastră, având în vedere câte pelerinaje și sărbători religioase au loc aici, am găsit marea parcare goală, chiar dacă era o zi de vineri. Bineînțeles că ne-am bucurat, pentru că asta ne dădea posibilitatea să studiem în voie, în liniște, tot ce era de văzut.

Am intrat prin poarta frumos decorată pe interior cu picturi biblice.

Hodoș-Bodrog este cea mai veche mânăstire ortodoxă din România, atestată din 1177. Istoricii locali o încadrează din sec. XI, prin existența unor călugări greci aici. Mânăstirea cuprinde Biserica veche și Biserica nouă (construită în a doua jumătate a sec. XIV), chiliile călugărilor și un muzeu.

Prima pe care am văzut-o a fost Biserica veche, despre care circulă diferite legende. Se spune că a fost ridicată pe acest loc – Bodrog, cuvânt care are și înțelesul –„bod” = „împunsătură” și „rog” = „corn”. În acest loc un taur „încăpățânat”, pe nume Hodoș, scurma neîntrerupt. Asculta doar de văcăriță, dar, într-o zi, a împuns-o cu coarnele și a ucis-o. Astfel, țăranii i-au curmat și lui zilele. Curioși să vadă ce găsea taurul în acel loc au decoperit o icoană cu Fecioara Maria și Pruncul Isus, iar, lângă ea, o căldare cu galbeni. Astfel, din acei galbeni, pe acel loc, au ridicat o mânăstire – Hodoș-Bodrog. Dar galbenii s-au terminat înainte a fi tencuită toată și cu orice material au încercat, acesta nu a rămas pe zid.

Ocolind biserica pentru a intra, pe zid am observat o inimă și lângă ea un mormânt.

Aveam să aflăm că este vorba despre o altă legendă. Mama unui călugăr din Mânăstire nu era de acord cu alegerea făcută de acesta de a se călugări. După multe discuții, el a negat-o ca a mai fi mama sa. Mama l-a blestemat ca atunci când va muri să nu-l primească pământul. După înmormântarea acestuia se pare că sicriul ieșea mereu la suprafață. Inima de pe zid reprezintă inima mamei îndurerate.

În interiorul bisericii, deasupra porții, se păstrează craniul acelui taur, iar în biserică icoana Maicii Domnului, „făcătoare de minuni”.

Am mers să vedem și zidul neterminat, aflat spre curtea mânăstirii, unde se află și paracliserul (foișorul pentru slujbe religioase).

După aceea am vizitat Biserica nouă.

Înainte de a pleca am avut norocul să găsim un călugăr care a deschis pentru noi muzeul. Acesta conține obiecte de cult vechi.

Ne-am întors apoi la Zădăreni și am continuat drumul prin Felnac, Secusigiu, până în satul Munar, de unde un indicator ne-a trimis la dreapta 5 km, pe un drum destul de rezonabil, spre Mânăstirea Bezdin.

Aceasta este situată nu departe de malul drept al râului Mureș. Numele ei vine de la pârâul Bezdin care curge printre numeroase mlaștini cu vegetație și populate cu numeroase specii de animale.

Este una dintre cele 5 mânăstiri sârbești din România, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. A fost înființată în 1539, la inițiativa unui localnic, Iovan Iaksici, care a participat financiar împreună cu alți localnici. Acesta s-a mutat și a locuit împreună cu familia în Mânăstire. Era o mânăstire cu călugări devotați care nu au părăsit-o nici în timpul ocupației otomane a Banatului, când a fost incendiată. Pentru a putea ține slujbele, călugării au construit o Biserică de lemn, iar ulterior s-a construit una din cărămidă.