Mânăstirea San Juan de los Reyes (Convento de San Juan de los Reyes) a fost construită de Isabella I de Casilla și Ferdinand II de Aragon (1474-1504) în Toledo, fosta capitală a regatului Vizigot, ca simbol al întregirii Spaniei prin reunirea Castilliei cu Aragonul, ca mausoleu al monarhilor catolici, de comemorare a bătăliei de la Toro în care au fost învingători și a nașterii fiului lor Juan. Mânăstirea a fost încredințată franciscanilor.

A fost construită într-un amestec de stiluri arhitectonice astfel primul corp cu stâlpi decorați vârfuri ce aparțin stilului gotic, al doilea corp în stil Mudejar. Fațada a fost decorată cu elemente vegetale.

Biserica  a fost construită în mai multe etape și terminată în 1476 o dată cu mânăstirea. Până în 1517 s-a construit o a doua mânăstire pe care  în 1808 trupele lui Napoleon au distrus printr-o explozie care a deteriorat și biblioteca, aripa de vest a primei mânăstiri și o parte a bisericii. În 1810 a fost consolidată iar în 1836, în urma decretului de confiscare a proprietăților bisericești, ansamblul mânăstirii a fost vândut dar a fost lăsat în paragină.

Începând cu anul 1881 s-a început consolidarea și restaurarea elementelor arhitectonice de decor, lucrări oprite o dată cu izbucnirea războiului (1883- 1936) și terminate în 1954 de către Ordinul Franciscan.

Ultima restaurare a avut loc în 1967. Pe peretele holului de intrare, unde vizitatorii cumpără biletele, sunt expuse câteva porțiuni din picturile vechi restaurate.

Se intră în mânăstire în galeria de la parter ce înconjoară o grădină mică cu plante exotice.

Tavanul galeriei prezintă arcuri de bolți încrucișate.

Din loc în loc pe zid sunt postate decorații cu motive de plante și animale care înconjură statui reprezentând sfinți.

Zidul dinspre grădină e prevăzut cu arce gotice.

Din acest coridor se intră în biserică printr-o ușă cu multe decorații pe care în partea superioară este reprezentat regele între doi îngeri.

În partea dreaptă se află capela principală cu altarul unde sunt reprezentate scene biblice ca Isus pe drumul Calvarului, Coborârea, Sfânta Elena cu miracolele Crucii. Deasupra se află cupola turnului bisericii.

De o parte și de alta stâlpi cu numeroase decorațiuni și statui susțin arce care formează pe tavan bolți încrucișate.

Pe zidul din partea cu mânăstirea au fost sculptate emblemele monarhilor catolici deasupra cărora au fost postate statui de sfinți și dedesubt leii, simbolul monarhiei și al lui Dumnezeu.

În partea opusă capelei principale, la etaj este delimitat un balcon care era folosit de monarhi în timpul slujbei.

Pe lângă elemente gotice apar și elemente în stil Mudejar.

Ieșind din biserică se poate urca la etajul mânăstirii care a fost finalizat în 1526 și restaurat în secolul XIX.

Tavanul galeriei prezintă un plafon din lemn în stil Mudejar pe care, din loc în loc, sunt pictate blazoanele monarhilor catolici.

Etajul a fost rezervat strict familiei regale. Capela de la etaj a fost construită în 1492 și refăcută de franciscani în 1505. Din celelalte încăperi doar cea a bibliotecii a rămas cea originală, din nefericire fără numeroasele cărți,  manuscrise și opere de artă care nu au supraviețuit secolul XIX.

Citește și Plimbare prin Toledo