După ce am vizitat comuna Șicula am pornit spre sud, încetul cu încetul apropiindu-mă de Arad, pentru a vizita alte trei comune din județ, Seleuș, Zărand și Olari, situate în Câmpia Aradului. După 8 kilometri am intrat în comuna Seleuș, atestată documentar din anul 1489 dar a existat o așezare mult mai veche care a făcut parte din Voievodatul lui Ahtum (1028) ulterior cucerit de armata cavalerilor unguri.

fosta moară

În actele maghiare din 1561 Seleuș apare cu numele  de Tekerescsigerel, o așezare de iobagi. Ca toată zona, Seleuș a intrat în posesia otomanilor (secolele XVII-XVIII), perioadă în care, peste râul Cigher a fost construit un pod lung de 62 metri și lat de 9 metri. Podul turcesc, ruinat, este vizibil și azi, situat lateral de noul pod construit în timp.

După ce turcii au fost alungați de habsburgi întreaga zonă a fost inclusă în Imperiul Austro-Ungar dar populația din Seleuș a rămas predominant română. Ortodocși, aveau o Biserică de lemn ruinată (1726) pe care au înlocuit-r cu altă Biserică de lemn (1745). Devenind neîncăpătoare au înlocuit-o cu una de zid, actuala Biserică Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1870).

În 1848 a avut loc Revoluția Maghiară în timpul căreia la Seleuș, în locul numit „La Moară”, s-au purtat lupte între armata revoluționară maghiară și armata țarului rus, cea din urmă fiind învingătoare (1849).

fosta moară

După reorganizarea administrativă din 1968 Seleuș a devenit comună cu trei sate aparținătoare, Moroda, Iermata, Cigherel. Din punct de vedere religios azi în comună majoritatea populației este ortodoxă urmată de baptiști și penticostali.

Biserica Penticostală Betania

Spre vest, apoi spre sud, după 6 kilometri am ajuns în satul Iermata, comuna Seleuș, atestat documentar din 1387 dar săpăturile arheologice au descoperit în locul „la drumul lui Tunu” urme ale unei așezări din secolele VIII-X.

Sub habsburgi satul a fost numit Gyarmat (Garmad)  după căpetenia maghiară Curtughermatos. Pe vechea vatră a satului a existat o Biserică de lemn ortodoxă (1773). Când satul s-a mutat în actuala locație a fost dusă și biserica. În 1927 a fost înlocuită cu actuala biserică de zid, Biserica Ortodoxă „Înălțarea Domnului”.

O parte din populație trecând la cultul baptist și-a ridicat propria Biserica Baptistă.

La 2 kilometri spre sud se află satul Moroda, comuna Seleuș, atestat documentar abia din 1508 dar și acolo săpăturile arheologice au descoperit urme ale unei așezări din perioada bronzului, obiecte și monede din perioada daco-romană care azi se află într-un muzeu din Viena. Ca și în Iermata în satul vechi, pe locul unde azi se află cimitirul, a existat o Biserică de lemn (1739). O dată cu mutarea satului în actuala locație a fost ridicată o altă Biserică de lemn ortodoxă (1761) care s-a ruinat în timp, a fost demolată și ridicată o biserică de zid, actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1912-1913).

Deși citisem că ar exista un al treilea sat aparținător comunei Seleuș, Cigherel, la fața locului nu l-am putut afla așa că m-am îndreptat spre vest și după 15 kilometri am ajuns în comuna Zărand, situată la confluența râului Cigher cu râul Crișul Alb. Deși atestată documentar din 1318 alte documente o includ în cetatea Zărandului (1232), ale cărei urme au fost descoperite lângă râul Cigher, pe locul numit Chereptel. A funcționat ca și capitală a comitatului Zărand până în 1744. În 1656 la Zărand exista o Biserică de lemn ortodoxă  care a fost demolată (1852) și până în 1855 ridicată o biserică de zid, actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”.

La 8 kilometri spre vest se află satul Cintei, comuna Zărand care se mândrește și azi cu fostul ei deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1918), Cornel Iancu.

În Cintei la mijlocul secolului XVIII se aflau două Biserici de lemn, un mai veche, deteriorată și una mai nouă (1755). Cea veche a fost demolată, pe locul ei ridicată o troiță și, în timp, a doua biserică de lemn înlocuită cu una de cărămidă, actuala Biserică Ortodoxă „Înălțarea Domnului”(1863-1866).

Urma ultima comună de pe lista mea, cu un sat aparținător. Din Cintei m-am întors spre Zărand apoi m-am îndreptat spre sud și după 6 kilometri am ajuns în satul Sintea Mică, comuna Olari. Satul vechi a fost situat pe malul râului Crișul Alb dar din cauza numeroaselor inundații a fost mutat în locația actuală.

La începutul secolului XVIII în sat exista o Biserică de lemn ortodoxă care devenind  neîncăpătoare, a fost demolată și ridicată o altă biserică de zid (1816). Și aceasta deteriorată, a fost înlocuită cu actuala Biserica Ortodoxă „Sf. Cuvioasă Paraschiva” (1907-1908).

La 6 kilometri spre sud, pe Canalul Morilor și pe malul stâng al râului Crișul Alb se află comuna Olari, atestată documentar din anul 1500. Localitatea veche, locuită de români, Fezekas Versany, avea atașată în nume ocupația de bază a localnicilor, olăritul, fazekas în limba română însemnând olar, ocupație mult mai veche, încă din secolele II-III arheologii descoperind o urnă funerară, vase și matrițe din lut. În 1792 localitatea a fost colonizată cu unguri care au atașat o nouă așezare, Újvarsánd, Vârșandu Nou, cele două unite  formând Olari-Ó Fazekas- Vársand,  comuna Olari de azi.

Parohia Ortodoxă Română din zonă, cu preoții de oficiu, apar în documentele din 1785. Pe strada principală din Olari, în mijlocul părții românești, a existat o Biserică Ortodoxă de zid (1850-1852) al cărui turn s-a năruit și a distrus o parte din clădire (1898). Biserica a fost demolată și pe locul ei construită actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1909-1910) care în decursul timpului a fost de mai multe ori reparată, ultima recondiționare făcându-se în anul 1978.

Biserica Reformată Calvină

Excursia terminată, obiectivele atinse, m-am îndreptat spre casă, în municipiul Arad.

Citește și Orașul Sântana