Din El Djem, Tunisia, am continuat drumul spre sud și după 105 km am intrat în orașul El Mahares, situat  pe coasta Mării Mediterană, unde am făcut o scurtă oprire.

Inițial localitate berberă, a fost ocupată de fenicieni când, datorită poziționării pe malul mării, a devenit un punct comercial important.

Fiind cucerită de romani, a devenit un punct strategic important, fiind situată la intersectarea a două drumuri importante care legau Cartagina de Alexandria.

Sub Imperiul Bizantin a fost construită Cetatea Younga. Descoperită de arheologi, au catalogat-o ca unicat în zonă. Atât sub romani cât și sub bizantini populația berberă a fost în mare parte creștinizată.

Apoi bizantinii au fost alungați și El Mahares a fost ocupat de aglabizi, o dinastie arabă, sub care populația a fost convertită la islamism.

Ca toată țara, a intrat sub Protectorat francez (1881) până în 1954 când Tunisia a devenit stat autonom, independent.

Am părăsit marea și ne-am îndreptat spre vest printr-un peisaj destul de anost, o mare întindere nisipoasă, cu vegetație puțină, pe care din loc în loc am văzut câte o casă.

Au început să apară mici dealuri, unele săpate în forme ciudate, care îmi aduceau aminte de carierele de piatră de acasă.

Drumul urca pe serpentine, printre munții înalți, tot mai arizi.

Ne îndreptam spre Matmata unde urma să vedem fostele case troglodite, impropriu denumite, deoarece nu erau mai vechi de 700 de ani.

O idee simpatică… pe coasta muntelui o inscripție enormă, în trei limbi, ura călătorilor „Bine ați venit”.

Spre vârful muntelui am văzut intervenția omului, terase pe care creșteau niște pomi. Fiind departe nu mi-am dat seama dacă erau sau nu măslini.

Am ajuns pe un platou unde am parcat lângă o clădire construită din pământ, Hotel Matmata.

În incinta lui am servit masa de prânz după care urma să vizităm una din casele tradiționale berbere, construită de proprietari pe locul uneia vechi, un fel de „muzeu etnografic”.

În acea zonă consistența solului, care se sfărâmă atunci când este extras, nu a permis ridicarea de locuințe astfel berberii au hotărât să și le sape, preluând ideea romanilor care, la Bulla Regia, pentru a se feri de căldura toridă și gerul iernii, au construit case subterane.

Zona a fost părăsită în anii 1970, când în urma campaniei Președintelui care urmărea să civilizeze zona,  locuitorii au fost mutați în noul oraș Matmata, construit pentru ei. Foarte puțini au rămas în zonă.

În 1977 Matmata a devenit platou de filmare pentru Star Wars când multe dintre case au fost reocupate de locuitori. Unele dintre ele azi sunt folosite în scop turistic.

În vechime construcția casei începea prin săparea unei găuri în pământ de aproximativ 10 metri adâncime și 7 metri diametru, cu rolul de a colecta apa de ploaie, în care se ajungea coborând o scară. Pe pereții laterali erau săpate niște nișe în care erau ținute animalele.

Pe două nivele, situate circular în jurul curții, se săpau camerele, cu o adâncime de aproximativ 6 metri.

La cele de la nivelul superior accesul de făcea pe scări săpate sau scări din frânghie.

Temperatura în camere, aproximativ 17 grade Celsius, rămânea constantă indiferent de anotimp.

Camerele erau săpate cu roluri exacte.

dormitoare

cameră de zi

bucătărie

camere de lucru

camere de depozitare

Pentru a le vedea am fost îndrumați de o localnică îmbrăcată în haine tradiționale care, în plus, ne-a demonstrat unele îndeletnici vechi cum ar fi  frământatul aluatului, prelucrarea făinii, etc.

Și în zilele noastre, ce-i drept foarte rar, în acea zonă este îngropat câte un marabout, un pelerin musulman singuratic, rătăcitor, demonstrând că vechiul mod de trai încă se păstrează.

Din Matmata, coborând munții, am trecut pe lângă câteva hoteluri construite din pământ. Întrebându-l, ghidul tunisian mi-a explicat că interiorul era foarte modern dar, pentru turiștii doritori, exista posibilitatea petrecerii unei zile în stilul vechi, tradițional, al zonei.

Citește și Excursie în Tunisia- Douz: dromaderi, ATV