Palatul Orașului Jaipur, din capitala statului Rajasthan, de fapt un complex format din mai multe clădiri, pavilioane, curți, temple, grădini, este situat în partea de nord-est a centrului orașului. Construcția lui a început sub Maharaja Jai Singh II (1688-1743), pe locul unei cabane regale de vânătoare, la finalul lucrărilor devenind reședință regală, sediu administrativ și loc în care se desfășurau ceremonii. Complexul a fost înconjurat cu ziduri și accesat prin 3 porți principale, bogat decorate, Poarta Tripolia (trei porți) fiind folosită doar de familia regală.

În Sala de Audiență Publică (Diwan-e-Aam), numită și Sabha Niwas, o clădire cu arcade, susținute de coloane din marmură și tavanul pictat, regele se întâlnea cu oficialii și primea petiții publice, evenimente care puteau fi văzute și de femei, prin ferestrele cu grilaje. 

În 1873, pentru ca întâlnirile să se desfășoare cu punctualitate, în turnul din sudul sălii a fost instalat un ceas.

Sala de Audiență Privată (Diwan-e-Khas),  situată în curtea alăturată, era folosită ca loc de întâlnire a regelui cu personalități din alte state, miniștri, etc.

Clădirea pătrată, deschisă, cu încăperi în colțuri, situată pe o platformă înaltă, accesată prin șiruri de scări, a fost prevăzută cu numeroase arcade decorate, susținute de perechi de coloane, formă după care a fost numită și Sarvato Bhadra.

În ea s-au desfășurat diferite evenimente importante, printre care ritualurile de încoronare a regilor, azi fiind folosită pentru sărbători regale, festivaluri și unele nunți.

Pe una din laturile ei azi se pot vedea cele 2 Gangajali, fiecare de 1,6 metri înălțime, 340 kilograme greutate, cu capacitatea de 2.000 litri, realizat din 14.000 de monede de argint topite de meșteșugari într-o singură bucată, fără lipire, considerate ca cele mai mari vase din argint din lume. Au fost făcute la comanda Maharajahului Sawai Madho Singh II (1861-1922) pentru a transporta apa sfântâ din râul Gange, folosită de acesta în timpul călătoriei în Anglia (1902), unde urma să participe la încoronarea lui Edward VII. Pentru a fi transportate mai ușor, li s-a creat o bază circulară, cu rotile.

Una din cele mai vechi clădiri ale complexului este Palatul Orașului (Chandra Mahal), care poate fi accesat din curtea interioară, Pritam Niwas Chowk, prin 4 porți mai mici (Ridhi Sidhi Pol), fiecare numită după motivul decorațiilor, cea din nord-est Poarta Păunului, din nord-vest Poarta Verde sau Leheriya („cu valuri”), din sud-est Poarta Lotusului și din sud-vest Poarta Trandafirului, toate reprezentând cele 4 anotimpuri și unii zei hinduși.

Clădirea a fost ridicată cu 7 etaje, număr considerat norocos, primele două fiind ocupate de Sala Plăcerii (Sukh Niwas), al treilea fiind ornat cu sticlă colorată (Shobha Niwas), al patrulea cu decorațiuni albastre și albe (Chhavi Niwas), urmat de Shri Niwas și Mukut Mandir și acoperișul de tip bengalez, înclinat sub formă de cupolă cu marginile inferioare arcuite. La palat s-a arborat stindardul regal Jaipur. Când acesta era împăturat în 4, arăta că maharajahul se afla în reședință.

Ultimul maharajah care a domnit în palat a fost Sir Man Singh II (1912-1970), chiar și după ce Regatul Jaipur a fuzionat cu Uniunea Indiană. După 1949, când Jaipur a devenit capitala statului indian Rajasthan, pentru o perioadă de timp a devenit guvernatorul statului, apoi a plecat în Spania ca ambasador.

Pentru a găzdui oaspeții străini, până la sfârșitul secolului XIX s-a finalizat Mubarak Mahal, un palat cu 4 laturi identice, cu decorații din marmură albă și piatră bej, situat în curtea centrală a palatului. Azi la parter funcționează Galeria de Textile și la etaj o bibliotecă.  

În complex se poate vedea și Templul Shri Govind Dev, dedicat zeului hindus Krishna, se pot face plimbări prin grădinile amenajate cu un lac, pe care nu am avut timp să le văd.

Citește și Observatorul Astronomic Jantar Mantar din Jaipur, Rajasthan, India