Nagarkot, din 2015 parte a municipalității Nagarkot, Nepal, este situat în provincia Bagmati, la marginea nordică a Văii Khatmandu.

Fiind poziționat la altitudinea de 2195 metri, de unde sunt vizibile 8 lanțuri din estul munților Himalaya, din cele 13 ce mărginesc Nepalul, fiind o poziție strategică, pe vremuri s-a construit un fort, din care se puteau urmări și depista eventualele atacuri externe.

În perioada medievală a făcut parte din Regatul Bhaktapu. Fiind situat la 32 kilometri de capitala Kathmandu, pe timpul verii a devenit loc de relaxare pentru familia regală. Treptat pentru populația din zonă s-au construit temple și altare, atât hinduse cât și budiste.

În secolul XIX mulți ofițeri britanici din India colonizată se refugiau vara la Nagarkot, astfel treptat a început să fie cunoscut ca un loc pitoresc, răcoros și au apărut tot mai mulți vizitatori, la mijlocul secolului XX devenind o „stațiune” populară, amenajată cu hoteluri, magazine, etc.

După ce am vizitat capitala Kathmandu, Lalitpur și Bhaktapur, cele 3 orașe mari, încărcate de istorie, ultima noapte din excursia prin Nepal am petrecut-o la Nagarkot, în Hotelul Himalayan Villa.

În jurul localității sunt amenajate trasee montane, un loc de unde se poate sări cu parapanta, se pot vizita templele, urmări unele festivaluri religioase, etc.

Mulți turiști se retrag acolo doar pentru relaxare, dimineața, la răsăritul soarelui, priveliștea munților, între care și renumitul Munte Everest, fiind copleșitoare și liniștea locului propice mediației.

O mică drumeție am făcut și noi a doua zi, coborând treptat spre locul unde ne aștepta autocarul.

Mi-am putut face o impresie asupra vieții localnicilor, ale căror ocupații de bază sunt agricultura și creșterea animalelor, în special capre, crescute pe lângă casele oamenilor, carnea și laptele lor fiind unul din elementele de bază ale alimentației.

Urmărind panorama superbă, am remarcat că dealurile înconjurătoare erau terasate și cultivate cu orez, grâu și diverse soiuri de plante.

Trecând printre casele rudimentare din Lamindada, am avut senzația că m-am teleportat în urmă cu câteva secole…găini, câini, capre, rufe spălate în lighean, întinse pe sârme la uscat…

diverse cereale, expuse pe terase, pentru a se usca la soare…

peste tot capre…

chiar și căței liberi, prietenoși, unii conducându-ne pe o porțiune de drum, ceea ce acasă, în Europa, nu se mai întâmplă de mult (mai bine mă abțin de la comentarii pe temă)…

Localnicii produc și băuturi alcoolice din orez, ca tonba și berea rakshi, berea din orz chang, romul kukri. Pentru cei care doreau să achiziționeze, am făcut un mic popas la una din manufacturi.

Am dorit neapărat să mă fotografiez cu localnica care servea, pentru a-mi aminti de munca grea depusă pentru supraviețuire, majoritatea muncilor agricole, casnice, etc., din zonă fiind făcute de femei și a o da de exemplu celor care se plâng, deși viața lor e mult mai confortabilă.

Cu toată viața grea, trecând pe lângă ei, oamenii erau prietenoși și ne zâmbeau.

După cca. 1 kilometru am trecut pe lângă Centrul de Meditație Om Shanti din Academia Brahma Kumaris Gyan Sarovar, un complex de clădiri, o curte cu terase, spații verzi, o fântână, înconjurate cu un gard de piatră.  Prin meditație și incantații, cei retrași acolo, budiști și hinduși, invocă pacea interioară, „om” reprezentând sunetul universal și „shanti” pacea profundă, absolută. 

Excursia s-a terminat la Buddha Peace Park, Shantidada-Nagarkot, lângă care era parcat autocarul.

Urcând mai multe șiruri de scări, se ajunge pe platforma superioară, unde central, pe un soclu înalt, este postată statuia de aur a lui Buddha. 

Buddha e prezentat în poziție de meditație, cu mâna dreaptă îndreptată spre baza de susținere („pământul”), pe care o atinge cu degetul mijlociu, simbolizând momentul iluminării sale. Statuia poate fi accesată, urcând desculț un șir de trepte.

Legenda spune că pe acel loc, meditând sub un Copac Bodhi, „copacul trezirii”, sau „copacul iluminării”, Buddha a fost hărțuit de demonul Mara, asociat cu moartea, renașterea și dorința. Pentru a scăpa de ea, a atins pământul și sesizându-l, Phra Mae Thorani, zeița pământului, i-a venit în ajutor, trimițând un potop, care a alungat demonul și Buddha a putut să-și încheie călătoria spirituală.

Adio Nepal !