Orașul Huși, din județul Vaslui, este situat în estul țării, aproape de frontiera cu Republica Moldova, într-o zonă înconjurată de dealuri. A fost prima dată atestat documentar în 1487, ca târgul Huschy, numele provenind de la maghiarii husiți, refugiați din Regatul Ungariei (1435-1460), care au înființat o colonie.

În târg Domnitorul Ștefan cel Mare a construit o curte domnească și Biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1495), devenită Catedrală Episcopală după ce Domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia Hușilor (1598), a patra eparhie a Moldovei  după Suceava, Roman și Rădăuți, înzestrată cu multe averi și moșii.

În timp ansamblul a fost avariat de numeroase cutremure și invazii, în sec. XVIII, sub Episcopul Inochentie, fiind refăcut, prima fiind catedrala (1753-1756) în care, drept recunoștință, episcopul a fost înmormântat. Sub următorii episcopi turla a fost dotată cu un clopot mare, s-a creat o nouă catapeteasmă (1784), interiorul a fost pictat, în 1787 au fost aduse de la Muntele Athos moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi și postate în catedrală, într-un chivot de argint.

Fiind avariată de alte cutremure (1793, 1802), de fiecare dată a fost refăcută, în 1890-1891 i s-a adăugat a doua turlă, pictura interioară a fost refăcută de Gh.Tattarescu, în perioada 1886-1902 a fost restaurată și până în 1912 i s-a adăugat pridvorul de pe latura sudică. În marele cutremur din 1940 turla veche s-a dărâmat, pereții clădirii s-au fisurat, distrugând mare parte din picturi, până în 1949 catedrala fiind consolidată și pictura refăcută.

Pe ruinele fostului Palat Domnesc (sec. XV-XVII), din care au supraviețuit doar beciurile și a caselor episcopale, distruse de un incendiu (1711), în perioada 1782-1792 s-a construit Palatul Episcopal, care a supraviețuit până în 1813, când a ars într-un incendiu. În 1849 s-a construit un nou palat, clădire cu parter și etaj, modificată în timp, actual având fațadele în stil neoclasic cu elemente baroce. În perioada 1926-1949 în el a funcționat un muzeu eparhial.

În anii 1826-1849 s-au construit mai multe clădiri pentru chilii, şcoala de cântăreţi bisericeşti (1846-1859, 1892-1939) şi seminarul teologic (1851-1859, 1919-1931), renovate 1934, s-a ridicat zidul de incintă, refăcut 1938 când, pe locul vechii porţi, construit și actualul Turn-Clopotniță, cu 4 niveluri, sprijinit la colțuri de contraforturi, flancat de 2 corpuri scunde, accesul în incintă fiind făcut printr-o boltă cu deschidere în arc, dotat cu un clopot de cca. 2 tone, din vremea Domnitorului Vasile Lupu. Pe fațade sunt postate icoane în mozaic, pe cea estică prezentându-i pe Sf. Ap. Petru și Pavel, pe cea vestică pe Sf. M. Mc. Chiriachi.

În sec. XVI maghiarii au fost convertiți la ritul romano-catolic. În târg s-au stabilit negustori evrei sefarzi, veniți din Imperiul Otoman,  în sec. XVIII-XIX și evrei așkenazi, veniți din Galiția și Podolia. După promulgarea Regulamentului Organic (1831-1832), târgul Huși a devenit capitală de ținut (1834), cu isprăvnicie, judecătorie, eforie și o școală primară.

Pe locul unei biserici vechi, din centrul orașului, în anii 1849-1855 breasla negustorilor bogasieri a construit Biserica Ortodoxă „Sf. Voievozi”, azi ascunsă între blocuri de locuințe și lângă ea un Turn-Clopotniță cu 2 etaje. În decursul timpului biserica a fost avariată de incendii, cutremure, de fiecare dată fiind refăcută, ultima restaurare datând din anii 1990-1994.

În 1918 credincioșii din Huși au înființat un Orfelinat catolic de băieți, preluat de primele surori del Giglio, azi Surorile Franciscane Misionare de Assisi, nou sosite în oraș. Pentru a putea să-l întrețină, în incintă au deschis ateliere de croitorie, cizmărie, tapiţerie, tâmplărie şi lăcătuşărie. În anii 1931-1939 au construit o capelă, azi Biserica Romano-Catolică „Sf. Anton de Padova”. Orfelinatul a funcționat până în 1949, când a fost desființat de comuniști, clădirile fiind naționalizate.  

Din acea perioadă s-au păstrat până azi câteva clădiri, unele pe lista monumentelor istorice, între care fosta Casa Adam Mitache, construită în 1880, din 1981 Muzeul Municipal Huși,  Camera Agricolă (1911), azi Clubul elevilor și copiilor

Liceul „Cuza Vodă” (1913)

Casa Monasterianu, azi Restaurant „Podgoriile Hușilor”

Cea mai impozantă clădire din oraș este cea construită în anii 1938-1940, ca sediu al filialei BNR Huși, actual recondiționată.

În 1949 Episcopia a fost desființată și unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de „Episcopia Romanului și Hușilor”, catedrala rămânând funcțională, ca biserică în cadrul Mânăstirii „Sf. Ap. Petru și Pavel”. Episcopia a fost reînființată în 1996, la începutul sec. XXI ansamblul fiind restaurat.

Administrația Eparhială

În fosta Casă Iancu Berea, clădire în  stil eclectic, construită în 1889, azi declarată  monument istoric, donată la sfârșitul sec. XX Episcopiei, s-a amenajat Muzeul Eparhial Huși, care etalează peste 700 de icoane și tablouri religioase, cca. 3.800 de cărți vechi, documente, odoare, etc., din sec. XVI-XIX, din anul 2006, parterul fiind ocupat de o secțiunea a Muzeului Municipal Huși. 

Pe una din laturile Parcului Rodina, într-o clădire din anii 1900-1910, funcționează Cercul Militar Huși, în care se desfășoară diverse activități culturale, spectacole, simpozioane militare, etc.

În parc se află Monumentul Eroilor, dezvelit în 1928, comemorându-i pe cei căzuți în Primul Război Mondial, ulterior și pe cei din Al Doilea Război Mondial.

În memoria colonelului, născut la Huși, decedat împreună cu 40 de elevi ai Școlii de Subofiteri în Revoluția din 1989, în timp ce apărau aeroportul Otopeni, post-mortem ridicat în grad, în parc s-a postat Monumentul general-maior Mihai Ion Patras.

Din 1995 orașul Huși a fost declarat municipiu, în cadrul jud. Vaslui.

Primăria Huși