Am plecat din Arad într-o zi însorită de martie, pe un traseu scurt, Șofronea – Curtici – cu destinația Macea, doar 27 km distanță rutieră. Am tot auzit de Grădina Botanică și, mai ales, de magnoliile superbe ce înfloresc în această perioadă. După nici 30 de minute am ajuns, am plătit intrarea și am trecut pe lângă castel, grăbindu-ne să vedem natura ce revine la viață atât de frumos primăvara. La intrarea în grădină ne-a întâmpinat bustul lui Vasile Goldiș, apoi „stejarul Unirii” care are vârsta de aproximativ 300 ani.

Grădina Botanică inițial a fost un teren intrat în posesia familiei de origine sârbă Csernovics, în 1724. Aceștia au început construcția unui castel, ridicând o aripă și anume cea de est, înconjurând-o doar cu un parc, iar terenul îl foloseau pentru vânătoare.

Un descendent al familiei, Petru, a adus din orient în parc specii rare, ca Ginko Biloba, care supraviețuiesc și azi. După naționalizare, în 1968 parcul a devenit oficial Parc dendrologic, iar în 1994, închiriat fiind de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad, a fost transformat în Grădina Botanică „Pavel Covaci”.

Parcul se întinde pe o suprafață de 21,5 ha din care 3,5 ha conțin colecția dendrologică care poate fi vizitată de public.
În total conține peste 2000 de specii de arbori și arbuști, peste 500 de specii ierbacee în care trăiesc multe sortimente de păsări și animale mici.
Ne-am așezat pe o bancă și liniștea ne-a cuprins contemplându-le și ascultând ciripitul păsărilor.

Am trecut pe Aleea Poeților ca Mihai Eminescu, Andrei Mureșanu, George Coșbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga etc., reprezentați prin busturile lor sculptate.

În 1862 noul proprietar Karoly Gyorgy a început reamenajarea castelului, ridicând a doua aripă și turnul înalt de 30 m.
În 1900 un descendent al familiei Gyorgy, Gyula, a adăugat castelului o terasă metalică. Mai apoi s-a construit și o fântână arteziană. În 1939 au intrat în proprietatea medicului Adam Iancu din Curtici, până la naționalizarea din 1948.

Castelul a avut ulterior mai multe destinații. Ca mai toate castelele naționalizate a fost și sediul Cooperativei Agricole. Din 1990 fiind închiriat de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad castelul este folosit în scopuri academice-congrese, etc.
Am ocolit fântâna nefuncțională în luna martie, și, ni s-a arătat întregul castel. Pentru vizitatori sunt amenajate bănci acoperite și un bar pentru cei însetați.
Ca de obicei, când să ne întoarcem spre casă, dacă e posibil am urmat alt traseu decât la venire. Astfel am trecut prin comuna Dorobanți, la 9 km de Macea. Ne-am oprit zărind ceva neobișnuit. O fântână mecanică veche ? A trebuit să o imortalizez pentru cei care în curând vor întreba: și asta ce e ?

Am continuat drumul prin Iratoșu, Variașu Mic, Arad, traseu „extra lung”, doar 19 km. Din trafic, înainte de intrarea în Arad, am observat pe dreapta mânăstirea din cartierul Gai. Am luat decizia să trecem și pe acolo.
Mânăstirea din Gai, cu hramul „Sfântul Simeon Stâlpnicul”, a fost construită în sec. XVII (stil baroc), cuprinzând o biserică, un conac folosit ca reședință de vară pentru episcopi, paraclis și chilii.
Ulterior, în 1936 a fost construită Biserica nouă cu hramul „Veşmântul Maicii Domnului”, „Brâul Maicii Domnului” şi „Acoperământul Maicii Domnului”.
În 1986 în cadrul mânăstirii s-a mutat și Biserica de lemn adusă din Seliștea de Mureș, comuna Petriș, județul Arad, biserică datată din sec. XVIII și care are hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
În muzeul mânăstirii se păstrează obiecte și cărți de cult vechi, iar în altarul bisericii vechi, trupurile înhumate ale foștilor episcopi.
















