Potsdam, Palatul Sanssouci

În Germania, în apropiere de Berlin, se află orașul Potsdam, capitala landului Brandenburg, situat pe malul râului Havel.

În 1740, Frederic cel Mare din Dinastia Hohenzollern a devenit regele Prusiei. Între anii 1745-1746 a construit în Potsdam, pe un mic deal terasat, în centrul unui parc, Palatul Sanssouci, reședință de vară pe care a folosit-o timp de 40 de ani. A fost construit în stil rococo, dorindu-se a semăna cu palatele din Franța. În folclor a primit denumirea deVersailles al Germaniei. Denumirea palatului provine din limba franceză, „sans souci”, însemnând „fără griji”. În sec. XIX Frederick William IV l-a restaurat și extins, folosindu-l ca reședință. Palatul Sansoussi împreună cu celelalte palate din oraș au fost reședințe regale până în 1918, când Dinastia Hohenzollern a căzut. În 1990 au fost înscrise pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Lângă parcare am văzut Moara Istorică (Istorische Muhlle). A fost construită în anul 1738, înlocuită cu una nouă, în stil olandez, în anul 1792 și a funcționat pentru măcinarea cerealelor până în 1858. În 1945 a fost distrusă de un incendiu și a fost refăcută în 1993. Din 2007 găzduiește expoziții despre istoricul și funcționalitatea ei.

La intrarea spre palat ne-a întâmpinat un „trubadur întârziat” care, auzind limba română, a interpretat imnul nostru național.

Am ocolit palatul în dreptul aripii de est unde se afla Pavilionul Soarelui. În aceasta, în trecut se aflau camerele servitorilor și grădinarilor, iar în aripa de vest bucătăria și grajdurile.

În față, priveliștea era minunată. Central era Fântâna Franceză înconjurată de 12 statui de marmură.

De o parte și de alta erau scări terasate pe marginea cărora, din loc în loc, erau postate statui. Între copacii de pe margine am văzut o cupolă interesantă. Nu am putut intra până la acea clădire din cauza vegetației sălbatice.

Am înconjurat fântâna în jurul căreia erau alei cu statui și bănci de marmură, postate din loc în loc. În afara lor erau rondouri cu flori multicolore și alte alei ce duceau spre parcul înconjurător.

Deasupra celor șase terase cu viță de vie, la baza cărora se aflau pivnițele și mulți smochini, strălucea palatul. Strălucea la propriu fiind zugrăvit în culoarea galbenă. În dreapta se înălța un Obelisc.

Palatul a fost construit cu un singur etaj, o rotondă la mijloc și câte cinci camere lateral de ea, la est apartamentele regale și la vest camerele de oaspeți, cu scopul de relaxare. Pe un șir de scări, printre terasele cu viță de vie, am urcat până la fațada de sud a palatului.

Ignorând sfatul arhitectului, Frederic cel Mare a ordonat construirea palatului la un nivel coborât, astfel ferestrele nu aveau mare vizibilitate spre parc. Pereții exteriori au fost decorați cu multe sculpturi din gresie, grupate în perechi, de o parte și de alta a ferestrelor, reprezentând figuri mitologice.

Central, la nivelul rotondei în care se afla Sala de Marmură, ele reprezentau însoțitorii lui Bacchus, zeul vinului.

Am intrat la ora programată pe bilet. Turul a durat aproximativ 45 de minute în care am trecut prin holuri decorate cu tablouri, ornamente aurite, oglinzi, statui.

Am trecut prin Sala de Muzică.

Sala de Marmură era situată central, în rotondă. Jur împrejur era decorată cu coloane și statui iar tavanul era o cupolă supraîncărcată de ornamente.

Printr-un hol lung, străbătând mai multe uși, am ajuns în a treia încăpere, Biroul.

Cea din urmă încăpere pe care am vizitat-o a fost foarte deosebită. Era ornată cu elemente din natură, flori, păsări, pe lângă oglinzile ce acopereau pereții și pe tavan. Candelabrul reprezenta un buchet mare de flori.

Mă întrebam cum putea cineva să se simtă relaxat, mai ales vizual, înconjurat de atâtea podoabe…

La exterior ne-am îndreptat spre poarta din nord.

Două șiruri paralele de coloane corintice, dispuse în două curbe, închideau o curte interioară. La locul în care se apropiau se delimita o deschidere, Poarta de nord.