Orașul Târnăveni este situat în centrul Transilvaniei, pe râul Târnava Mică și administrativ face parte din județul Mureș. Teritoriul pe care îl ocupă a fost locuit din vremuri străvechi, arheologii descoperind fragmente de vase, bijuterii, arme, urne de înmormântare, etc., datate din epoca bronzului (2200-1200 î.e.n.), epoca fierului (1200-sec. V î.e.n.), din perioada celților (o urnă de înmormântare și o sabie).

Cele mai multe obiecte au fost datate din perioada geto-dacică (sec. î.e.n.-sec. I e.n.) și din perioada romană, când zona făcea parte din provincia romană Dacia Superior, apoi a Daciei Apullensis (106-271 e.n.). Toate descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul de Istorie Târnăveni, deschis în 1962,  în care  există și săli de numismatică, etnografie și științe naturale.

Documentar, localitatea a fost atestată din 1278, cu numele terra Dychen Sent Marton, în care exista actuala Biserică Unitariană (1298), refăcută în 1599. Un secol mai târziu aparținea cneazului Filip și din 1476, împreună cu alte 6 sate situate pe Târnava Mică, au fost donate de Regele Ungariei, Matei Corvin, Domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, în posesia căruia a rămas până în 1507 când, în actele vremii, Târnăveni aparținea cneazului Ștefan.

Ocupația de bază era cultivarea viței-de-vie care ocupa terenuri foarte întinse, motiv pentru care zona era denumită și „țara viței-de-vie”. Localitatea, dezvoltându-se, în 1502 a primit statutul de târg (oppidum).

Un secol mai târziu a devenit sediul comitatului Târnava, statut pe care l-a păstrat și sub habsburgi (1610-1712). Era populat în mare parte de iobagi și jeleri (1784-1787).

Catolicii au folosit pentru slujbe cripta unei familii până când, în 1899, au construit actuala Biserică Romano-Catolică „Sf. Martin din Tours”. Lângă ea, într-o clădire din secolul XIX, funcționează Judecătoria Târnăveni.

În Revoluția de la 1848 Târnăveniul a făcut parte din Legiunea a III-a Cetatea de Baltă care au luptat, împreună cu Avram Iancu, împotriva revoluționarilor maghiari. După înăbușirea ei, în localitate s-au stabilit primii coloniști evrei sefarzi, veniți din Alba Iulia (1868). Interbelic li s-a alăturat o comunitate mică hasidică și din 1918 sioniștii.

Sinagoga Veche

În 1941legionarii au mutat evreii la Blaj dar aceștia s-au întors imediat în Târnăveni. Nu au reușit să stea mult deoarece au fost forțați să părăsească localitatea, unii dintre tineri au fost trimiși la muncă silnică, alții au fost deportați în Transnistria. După război comunitatea evreiască s-a refăcut, însă mult mai mică, deoarece mulți dintre ei au emigrat  în Palestina.

Azi sinagoga este ascunsă în spatele unor blocuri, înconjurată de mulți copaci și nu am putut-o vizita. Pentru a vedea măcar o parte din clădire, cu ajutorul unei locatare care mi-a descuiat poarta blocului, am urcat până la etajele superioare.

Ieșind în strada principală, pe o clădire am văzut postată o placă din bronz cu  chipul poetului Mihai Eminescu (1996). La acea casă din centrul orașului, fost Hanul lui Mănase, situat atunci pe ulița principală, în drumul lui spre Blaj, a poposit Eminescu (1866). Se pare că acolo a declarat pentru prima dată că ar fi poet.

Actual în clădire funcționează o Cramă care anterior a fost deținută de I.A.S. Jidvei. Tot din acea perioadă s-a păstrat fosta Casă Deldy (1860), azi transformată în muzeu.

Din 1876 Târnăveni  a devenit capitala noului județ Kis-Küküllő (Târnava Mică), titlul revenind pe rând Cetății de Baltă (Küküllővár) și localității Dumbrăveni (Erzsébetváros).

În acea perioadă a fost înființată Școala cu „BUHE”  (1873) care a funcționat ca  „Școala Poporană”, apoi ca Gimnaziul de Stat „Traian” (1888), ulterior  transformat în Școala Generală nr. 1.

La începutul secolului XX, pe un teren viran de lângă râul Târnava Mică, a fost construită o nouă clădire (1912-1916), extinsă cu un alt corp de clădire (1970), în care a funcționat un colegiu mixt. În anul 2001 a fost numit  Colegiul de Stat „Avram Iancu”, în fața căruia, un an mai târziu, a fost postat bustul acestuia. 

De asemenea s-au ridicat noi clădiri pentru diferite instituții ca actualul Spital Municipal (1896-1897) și Prefectura (1889-1896), azi ocupată de  Colegiul Tehnologic.

Actuala Școală de Arte și Meserii „Constantin Brâncuși” își are sediul în clădirea fostei Administrații Financiare Județene (1906-1908). În anul 1900 a fost ridicat Cazinoul, folosit de funcționarii de stat, azi sediul Pompierilor.

În centrul orașului a fost ridicată o nouă clădire (1902) în care azi funcționează  Primăria Târnăveni.

Pentru aducere aminte, în parcul amenajat în fața ei, în 1991 a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu.

Localitatea s-a dezvoltat o dată cu descoperirea în zonă a gazului metan (1912) și a primit statutul de oraș care, începând de atunci, a fost iluminat cu gaz (1913). A început dezvoltarea platformei industriale cu profil chimic care a asigurat o parte din materialele necesare în timpul Primului Război Mondial. Tot atunci a fost înființată Centrala electrică care a funcționat până în anul 1999.

Prin Tratatul de la Trianon, împreună cu toată zona, orașul a fost cedat României.

Târnăveni a devenit reședința administrativă a județului Târnava Mică, moment când a fost numit Târnava-Sânmartin (1920-1926). În oraș a fost construită Biserica Ortodoxă „Sf. M. Mc. Gheorghe”, în stil brâncovenesc (1921).

Apoi a fost numit Diciosânmartin, perioadă în care a început ridicarea unei noi biserici (1937), oprită  din cauza izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial. Biserica Ortodoxă „Sf. Treime” a fost terminată în anul 1971 și noua pictură executată între 2005-2011.

După reforma administrativă (1968) a fost inclus în județul Mureș.

C.E.C. Bank și Casa de Cultură „Mihai Eminescu”

Din 1998 a primit statutul de municipiu.

Poliția Târnăveni

Citește și Conace și castele între Târnăveni și Târgu Mureș