Arhive lunare: aprilie 2025

Orașul Beclean, județul Bistrița-Năsăud

Publicat pe de
Răspunde

Orașul Beclean, situat în vestul județului Bistrița-Năsăud, din regiunea Transilvania, a fost prima dată atestat documentar din 1235, cu numele Bethleem, dar așezarea a fost mult mai veche, arheologii descoperind în zonă urme de locuire încă din paleolitic, neolitic, Epoca Bronzului și existența unei cetăți dacice. La sfârșitul secolului XII făcea parte din cnezatul Văii Meleșului.

Un secol mai târziu a ajuns în posesia familiei Apaffi, conducători ai Comitatului Solnocu Inferior, din Regatul Ungariei, care în decursul timpului au acaparat zona, ajungând în secolul XVI să posede 22 de sate și moșii, între care și Becleanul.

Din 1620 a trecut în proprietatea Principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, lider al mișcării antihabsburgice din estul și nordul Ungariei, Transilvania opunându-se Imperiului Romano-German. Pentru apărare, acesta a construit o cetate, ulterior avariată în timpul Răscoalei curuților (1702-1711).

În Beclean și-a construit o reședință în stil baroc, cu anexe, înconjurată de un parc englezesc (1768), azi numită Castelul Bethlen András, după moștenitorul său, deputat în Parlamentul de la Budapesta (1873-1882; 1890-1896), comisar regal (1886-1889), ministru al agriculturii (1890-1894).

Accesul la castel se făcea prin bastionul porții, poarta fiind prevăzută cu un portal semicircular, deasupra căruia s-a postat stema familiei Bethlen, vizibilă și azi, când în întregul complex funcționează Liceul Tehnologic Agricol Beclean.

Fiind situat la întretăiere de drumuri, în timp orașul a devenit un important nod feroviar. După reorganizarea administrativă (1968) a fost inclus în județul Bistrița-Năsăud.

Încă din secolul XV în Beclean exista Biserica Reformată, în stil gotic, cu un turn în partea de vest, azi înscrisă pe lista monumentelor istorice. În secolul XVI devenită Biserică Unitariană, a deservit  și comunitatea reformată (1615-1620). În anii 1771-1772 a fost restaurată, când s-au adăugat elementele baroce, un secol mai târziu extinsă și dotată cu orgă (1877), plătită de familia Bethlen, a cărei blazon, postat pe amvonul din piatră, s-a păstrat până azi. În biserică se află morminte ale familiilor Bethlen și Bánffy.  

În perioada 1902-1904 s-a construit Biserica Romano-Catolică „Sf. Rege Ștefan”, în stil neogotic.

După Primul Război Mondial, prin Tratatul de la Trianon (1920) Transilvania fiind inclusă în România, românii din Beclean au adunat fonduri și în 1935 au construit  Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”.

În centrul orașului se află și Biserica Ortodoxă „Sf. Ap. Andrei; Sf. Martiri Brâncoveni”, considerată de localnici catedrală. A fost construită în perioada 1998-2003, la exterior decorată cu medalioane prezentând sfinți și interiorul cu picturi tempera (2013-2020).

La marginea orașului, în cartierul Valea Viilor, se află Mânăstirea Pantocrator „Sf. Paisie Aghioritul”, construită pe terenul donat de o familie de localnici, în perioada 2006-2011 fiind ridicată biserica și din 2018 clădirile pentru chilii.

De acolo, îndreptându-mă spre orașul Bistrița, după 10 kilometri spre est am făcut un scurt popas în comuna Șintereag, pentru a vedea un alt monument istoric, Biserica Reformată, construită în 1333, modificată în secolele XV-XVII, care din păcate era închisă.

Citește și Orașul Bistrița, jud. Bistrița- Năsăud

Castelul Kornis din satul Mânăstirea, jud. Cluj

Publicat pe de
Răspunde

În satul Mănăstirea din județul Cluj, situat la 5 kilometri sud-est de municipiul Dej, se află ruinele fostului Castel Kornis, din 2004 înscrise pe lista monumentelor istorice din județ. În anii 1553-1593 Kristóf Keresztúri a construit clădirea principală a castelului, cu un etaj, în stil renascentist, apoi clădiri anexe, o capelă, o fântână octogonală, înconjurata de stâlpi circulari si arcade, creându-se o incintă patrulateră, cu castelul în partea de sud.

Era înconjurată de un zid cu 3 turnuri octogonale, cel din partea de vest, cu poarta de intrare, flancată de statui prezentând inorogi, animale ce apăreau și pe blazonul familiei, prevăzut cu o punte suspendată care era ridicată în timpul nopții și în caz de pericol.

Moștenit de fata lui, Kata, măritându-se cu Kornis Boldizsár, un căpitan din Comitatul Trei Scaune (1602), castelul a intrat în posesia familiei Kornis, care l-au deținut până în Al Doilea Război Mondial, modificându-l în decursul timpului,  Gáspár Kornis înălțându-l cu al doilea etaj (1673), ulterior fiul său, Sigismund Kornic, renovându-l (1680).

Deteriorat în timpul Războiului de Independență condus de Rákóczi, numit și Răscoala curuților (1703-1711), Sigismund, devenit Guvernator al Transilvaniei (1713-1731),  a reparat castelul și i-a decorat interiorul, tavanele fiind pictate cu fresce.

A refăcut turnul de intrare și în partea de nord a adăugat 2 bastioane octogonale (1720).

În 1825 în partea nord-estică s-a construit un pavilion decorat cu coloane dorice.

Spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (1944) familia a părăsit castelul și sătenii l-au devastat, obiectele, operele de artă, mobilierul, etc., au fost furate, colecția de istorie naturală distrusă, o parte din colecția de 9.000 de volume a bibliotecii au fost arse sau aruncate în râul Someș și în final o parte din complex incendiat.

Sub comuniști clădirile rămase au fost folosite ca siloz și pavilionul ca școală. În perioada 1975-1976 pe o parte din fostul complex s-au construit clădiri, una fiind destinată Căminului Cultural. Capela a fost preluată de biserica ortodoxă. În decursul timpului, neîngrijite, treptat s-au ruinat, până azi supraviețuind doar turnul cu poarta de intrare și fântâna, prin legea retrocedărilor  intrate în posesia Gabriellei Kornis, fata lui Kornis Károly.