Templul Daci’en din Xi’an, China, a fost construit în 589 de către Împăratul Yang Jian din Dinastia Sui (581-604), numit Templul Wulou și reconstruit în anul 648 de Li Zhi, Împăratul Gaozong al dinastiei Tang, în memoria mamei decedate, când a primit actualul nume.

Ulterior a fost renovat și extins, azi templul cuprinzând un complex mare de clădiri, în care se intră pe lângă Turnurile Clopotului și Tobei.

În unele săli se pot vedea sculpturi, picturi, manuscrise vechi, întreținute de Institutul de Conservare Xi’an.

Cea mai importantă clădire, Pagoda Marii Gâște Sălbatice, a fost construită începând din 652 de către împăratul Gaozong (649-683), la inițiativa călugărului budist Xuanzang, venit dintr-un pelerinaj în India, pe care l-a desemnat stareț al templului, în ea urmând să fie adăpostite relicvele și scrierile sfinte ale budismului (sutrele) aduse și ulterior traduse de el. Inițial cu 5 etaje și 54 metri înălțime, a fost distrusă de un cutremur, fiind reconstruită cu 10 etaje (704) de  Împărăteasa Wu Zetian. A rezistat până în 1556, când marele cutremur a avariat-o grav, pagoda fiind refăcută în forma actuală, cu 7 etaje, de 64 metri înălțime, ulterior restaurată sub Dinastia Ming (sec. XVII) și în 1964.

Numele pagodei provine de la o legendă budistă în care se spune că un grup de călugări budiști, neavând să consume carne, l-au rugat pe Bodhisattva să-i ajute. În acel moment o gâscă sălbatică, dintr-un stol ce zbura deasupra lor, și-a rupt aripile și a căzut pe pământ. Călugării considerând că li s-a trimis un mesaj de a fi mai cumpătați, au devenit vegetarieni.

În cadrul complexului sunt numeroase săli de rugăciune pentru diverse divinități.

Sala principală este Sala lui Mahavira (Daxiong Baodian).

În ea e postată statuia lui Buddha așezat în poziția lotus, cu mâinile formând gestul Uttarabodhi Mudra, simbolizând iluminarea supremă și unitatea spirituală, în stânga fosta lui însoțitoare Ananda, în dreapta discipolul său principal Kassa.

Sunt înconjurate de mici statui prezentându-i pe arhați, adepții inițiali care au atins eliberarea spirituală deplină (Nirvana) și s-au izbăvit din ciclul renașterilor eterne (Samsara).

Sala Xuanzang-Dabianju poartă numele inițial al călugărului și cel primit de la Împăratul Tang Gaozong după trecerea sa în Nirvana, Dabianjue însemnând „Marea Iluminare Universală”, în centrul ei fiind postată statuia sa din bronz.

Pereții sunt decorați cu basoreliefuri prezentând înălțarea, predicarea în templu și coborârea lui Maitreya, un bodhisattva venerat în tradițiile budiste, idealul spiritual spre care aspira călugărul.

Într-una dintre săli e postată statuia Guan Shi-Yin, o Bodhisattva din Buddhismul Mahāyāna, persoană care face un legământ să îi ajute pe ceilalți oameni, renunțând la propria intrare în Nirvana, venerată și ca „Zeița Milei”.

În timpul Dinastiei Tang la templu s-a amenajat și o grădină cu numeroase soiuri de bujori, tradiție păstrată până azi.