Suzhou, oraș în provincia Jiangsu, din estul Chinei, este situat de-a lungul râului Shanthang.

A fost fondat în timpul Dinastiei Zhou (514 î.e.n), numit Gusu, după muntele din apropiere. În perioada Primăverilor și Toamnelor, prin unirea triburilor de pe dealurile din jurul lacului Thai, s-a format statul Wu, Regele Helmü (514 î.e.n.) declarând Gusu capitală, în care și-a stabilit reședința, după deces (496 î.e.n.) fiind înmormântat pe dealul Huqiu (Dealul Tigrului).

În decursul timpului dinastiile dorind să acapereze teritorii vaste, s-au desfășurat numeroase războaie, orașul fiind anexat statului Yu Yue (473 î.e.n.), apoi statului Chu (333 î.e.n) și statului Wu, primul stat imperial, format de  Dinastia Qin, care până în 221 î.e.n. a unit toată China, marcând sfârșitul perioadei Statelor Războinice, sub ea punându-se bazele Marelui Zid Chinezesc și a Armatei de Teracotă. urmat de Dinastia Han (206 î.e.n.-220 e.n.), când s-a creat Drumul Mătăsii, o rețea de rute comerciale care lega China de Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Europa. 

În timpul Dinastiei Liang (502–557), când budismul s-a răspândit în China, în Suzhou s-a fondat Templul Hanshan. Sub Dinastia Sui (581–618) s-a construit Marele Canal, azi întins din nordul până în sudul Chinei (Beijing–Hangzhou), prin Suzhou trecând partea lui sudică, sectorul Jiangnan.

Părțile orașului au fost conectate prin poduri de piatră, din care 7 au supraviețuit până azi.

Dinastia Tang (618-907) a realizat Canalul Shantang, care conecta orașul cu Tiger Hill, apoi canale secundare, azi 24 de căi navigabile, prin care se distribuiau către piețe, ateliere și locuințe, cerealele, cărbunele, mărfurile pentru curtea imperială, aduse din nord, pe ele fiind trimise produsele locale- mătase, broderii, bumbac, ceai și ceramică, pentru care se colectau taxe, ceea ce a făcut din Suzhou un important centru comercial, unul dintre cele mai bogate orașe ale Chinei imperiale.

Începând din sec. X în oraș s-au stabilit numeroși chinezi veniți din nordul Chinei, sub Dinastiile Song și Ming (960–1644) orașul extinzându-se.

Devenind și un important centru cultural, în el s-au amenajat numeroase grădini, unele folosite de artiști, azi cele peste 60 de grădini clasice fiind un sit din Patrimoniul Mondial UNESCO, una dintre ele fiind Grădina Maestrului Plaselor (Wǎngshī Yuán), pe care am vizitat-o și eu. La conducere a urmat Dinastia Qing (1644–1912) sub care Suzhou,  deși a suferit distrugeri în timpul unor conflicte, exemplu Rebeliunea Taiping (1850), și-a păstrat reputația de centru al artei, literaturii și meșteșugurilor, în Evul Mediu chinezesc fiind unul dintre cele mai bogate orașe ale imperiului, statut pe care l-a deținut și sub comuniști.

Orașul a suferit în timpul Războaielor Sino-Japozene și Al Doilea Război Mondial, ulterior fiind reconstruit, modernizat, partea istorică restaurată, devenind un important centru turistic mai ales datorită rețelei de canale, după care este supranumit „Veneția Orientului”.

Azi la nord-vest de orașul antic, în afara Porții Changmen, de la Podul Dunseng până la Tiger Hill se întinde strada istorică Shantang, numită și „Qili Shantang”, din 2014 înscrisă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. A fost realizată în anul 825, în perioada dezvoltării orașului comercial. În decursul timpului, sub diferitele dinastii, s-a deteriorat treptat, fiind renovată abia în sec. XVII.

În 1860 a fost incendiată de forțele armatei Qing. Deși refăcută, importanța ei comercială a început să scadă o dată cu mutarea centrului comercial în altă zonă a orașului.

După fondarea Republicii Populare Chineze a fost restaurată, în secțiunea vestică păstrându-se cele mai multe clădiri istorice, în stilurile arhitecturale Ming și Qing. Secțiunea estică a redevenit comercială, fiind  mărginită de numeroase magazine, reședințe, pe ea funcționând numeroase puncte de servire a mâncării stradale.