Grădina Yu Yuan din Shanghai, China, a fost amenajată în timpul Dinastiei Ming, din 1559 guvernatorul Pan Yunduan creând în nord-estul localității, lângă Templul Zeului Orașului, un loc de relaxare pentru tatăl său, ministrul Pan En. Fiind numit guvernatorul provinciei Sichuan, lucrările au stagnat, grădina fiind finalizată abia în 1577.  

În decursul timpului a fost deținută de mai mulți proprietari, apoi partea de est a fost achiziționată de un grup de lideri locali (1709), partea de vest de niște negustori (1790), care au amenajat-o și au deschis-o publicului.

În timpul Primului Război al Opiumului (1839-1842) una dintre clădirile grădinii a fost folosită scurt timp ca bază de operațiuni. În Rebeliunea Taiping (Războiul Civil din 1850-1864)  Societatea „Săbiile Mici” și-a stabilit acolo cartierul general. Fiind atacat de trupele Qing, în timpul luptelor mare parte din structurile originale au fost distruse.Grădina a fost refăcută în perioada 1956-1961 și redeschisă publicului.

Din 1982 a fost declarată monument național.

Azi, situată în districtul Huangpu, întinsă pe 2 hectare, e împărțită în 6 zone, separate prin podețe în zig-zag, cu clădiri roșii din lemn, în stil arhitectural chinezesc, având acoperișuri curbate din gresie, unele mărginite de ziduri decorate cu elemente din natură, capete de dragoni etc., înconjurate de vegetație.

În Grădina Interioară Neiyuan s-a creat un lac, mărginit parțial de blocuri din piatră, traversat de podețe din gresie, înconjurat mai ales de pavilioane mici, coridoare acoperite, poduri în zig-zag și stâncării decorative.

Între ele se distinge Piatra de Jad Yu Ling Long, din calcar găurit, presupusă a fi veche de cca. 1000 de ani, din timpul Împăratului Huizong din Dinastia Song, despre care se spune că așezând la baza ei un arzător de tămâie, fumul produs va ieși prin găurile ei.

În jurul lacului se află cele mai importante clădiri din grădină, între care cea mai mare, Sala Sansui, folosită pe vremuri pentru primirea oaspeților și ceremonii, Sala Yuhua, celebră pentru mobilierul său, „Pavilionul celor zece mii de flori”, Wanhua, înconjurat de curți și vegetație ornamentală, Sala Diachun,  folosită scurt timp ca sediu al Societății „Săbiile Mici” în timpul Revoltei din Shanghai etc.

În afara grădinii propriu-zise, pe o insuliță din lac, se află Casa de Ceai Huxinting, accesată prin Podul celor Nouă Cotituri, una dintre cele mai vizitate de turiști.

Lângă grădină se află  Bazarul Yuyuan, în care am intrat pe lângă unul din fostele pavilioane, reconstruit în stil tradițional Ming-Qing, în care la parter funcționează magazinul de bijuterii Laopu Gold.

Pe vremuri zonă comercială, în ea funcționau numeroase prăvălii de mătase, de jad și aur, ateliere pentru meșteșugari, hanuri pentru negustori, farmacii, ceainării, restaurante etc., amenajate la parterul clădirilor, etajele fiind folosite pentru locuit, banchete, sau ca saloane de ceai.

Cele care au supraviețuit, au fost recondiționate, lângă ele s-au ridicat clădiri noi, în stil tradițional, formând actualul bazar.

Complexul e dominat de clădirea Tianyu.

Azi în bazar funcționează sute de magazine cu mătăsuri, bijuterii, obiecte de artă, suveniruri, ceaiuri, dulciuri, produse de alimentație, etc.