Orașul Xi’an, capitala provinciei Shaanxi, China, este situat pe o câmpie de pe malul sudic al râului Wei.

Are la bază orașul Chang’an („Pacea veșnică”), construit în jurul anului 202 î.e.n., în 206 î.e.n. Dinastia Xi Han mutând capitala acolo.

Având terenuri fertile și fiind punctul final al Drumului Mătăsii în China, de acolo acesta traversând Asia, Orientul Mijlociu, ajungând până  în Europa, orașul a devenit un important centru comercial și cultural, în decursul timpului fiind reședința mai multor dinastii, ultima fiind Dinastia Tang (618-907), sub care s-au construit și păstrat până azi Templul Daci’en cu Pagoda Marii Gâște Sălbatice, Templul Jianfu cu Pagoda Micii Gâște Sălbatice și Marea Moschee din Xi’an.

Sub Împăratul Taizong, din Dinastia Tang, la insistențele misionarului creștin Alopen, a fost recunoscut oficial și nestorianismul, o doctrină din sec. V-lea, numită după Nestorie, patriarhul Constantinopolului (cca. 428 e.n.), care susține că Iisus Hristos are două naturi separate și distincte, una umană și una divină, fiind două persoane distincte.

După prăbușirea Dinastiei Tang, în perioada celor Cinci Dinastii și Zece Regate (907-960), orașul a pierdut statutul de capitală, dar a continuat să se dezvolte, sub Dinastia Song (960-1279) devenind un important centru politic, economic și cultural. A urmat Dinastia Ming (1368-1644), care a schimbat numele orașului în cel actual (1369).

Pentru a proteja orașul de atacurile mongolilor din Yuanul de Nord, pe locul unui zid ce înconjura palatul în timpul Dinastiei Tang, s-a construit un zid fortificat (1370-1380), cu 4 turnuri de apărare și câteva porți de acces a incintei, ulterior întărit cu cărămizi (1569). Sub Împăratul Hongwu s-au ridicat 2 turnuri cu rol de marca timpul, ulterior folosite și ca turnuri de veghe și apărare. În apropiere de cartierul musulman s-a plasat Turnul Tobei (Gulou), din care seara se bătea toba pentru a anunța închiderea porților.

În centrul fostei capitale s-a construit Turnul cu Clopot (Zhonglou), dotat cu clopotul Jingyun, vechi din timpul Dinastiei Tang (711), care era bătut dimineața pentru a anunța deschiderea porților. Orașul extinzându-se, în 1582 turnul a fost mutat în centrul lui, cam la 1 kilometru distanță, în timp refăcut și reparat (1699, 1740, 1840), avariat în timpul Revoluției din 1911, când în zonă s-au purtat lupte aprige între rebeli și armata Qing. În 1928 turnul a fost amenajat ca cinematograf sonor, funcționând până în Al Doilea Război Chino-Japonez, când a fost transformat în închisoare, în 1939 avariat de un raid aerian japonez.

După fondarea Republicii Comuniste Chineze, turnul a fost reparat și restaurat de 5 ori, devenind principala platformă pentru parade și sărbători de Ziua Muncii și Ziua Națională. În 1984 a fost deschis vizitării. Azi, situat la intersecția celor 4 străzi principale, este cel mai mare turn de clopote păstrat în China. De cca. 40 metri înălțime, prezintă un piedestal pătrat din cărămidă, în timp străbătut de 4 pasaje pentru traficul rutier, intersectate ca o cruce, ulterior fluxul traficului crescând, devenite prea mici și închise.

Cele 2 etaje cu structuri din lemn, înconjurate de câte o terasă, accesate prin scări interioare, prezintă acoperișul vopsit în verde, superior cele 4 suprafețe înclinate unindu-se, proeminând cu o structură cilindrică aurie. Interiorul este ornat cu elemente specifice chinezești.

Inițial în el s-a postat clopotul Jigyun, vechi din timpul Dinastiei Tang, din 1997 păstrat în Muzeul Pădurii de Stele (Muzeul Beilin), fiind înlocuit cu o replică din bronz.

Despre turn circulă o legendă din timpul Dinastiei Ming, când în zona Guanzhong au avut loc mai multe cutremure, soldate cu moartea miilor de oameni. Se spune că au fost provocate de un dragon care locuia în râul ce străbate orașul. Pentru a-l prinde, s-a creat de-a lungul râului un lanț de fier și pentru a-l imobiliza, s-a reparat Turnul Clopotniță. Probabil că dragonul s-a speriat pentru că cutremurele nu au mai avut loc în Xi’an.

A urmat Dinastia Qing (1636/1644–1912), ultima dinastie imperială a Chinei, sub care 2 cartiere din oraș au fost ocupate de armata care i-a ajutat să cucerească China (bannere), răsturnând Dinastia Ming, rămânând conducători până la căderea imperiului (1912). Zidul de apărare a fost extins, înconjurând 14 kilometri pătrați, s-au construit bastioane, turnurile de apărare au fost prevăzute cu creneluri, ajungând la forma actuală.   

În secolul XIX au avut loc mai multe conflicte armate care au slăbit puterea imperială- Războaiele Opiului cu Marea Britanie (1839–1842; 1856–1860), occidentalii dorind să acapareze comerțul cu opium, Răscoala Taiping (1850-1864) declanșată datorită  sărăciei din zonele rurale, a corupției funcționarilor Qing, nemulțumirilor sociale și religioase, Primul Război Chino-Japonez (1895), China dorind să păstreze controlul asupra Coreei, Japonia să-și extindă influența în peninsula coreeană, Răscoala Boxerilor (1899-1901), mișcare antiimperialistă și anticreștină, inițial reprimată de guvern, ulterior sprijinită de Împărăteasa Văduvă Cixi, încheiată printr-un tratat de pace prin care China a fost obligată să plătească despăgubiri financiare uriașe și să accepte staționarea de trupe străine, perioadă în care Xi’an a rezistat, neputând fi cucerit.

În 1911-1912 Dinastia Qing s-a prăbușit, imperialismul s-a destrămat și s-a proclamat Republica China, din 1949 Republica Populară Chineză, fondată în urma Războiului Civil Chinez.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, pentru a se feri de bombardamentele japoneze (1937-1940), în jurul bazei zidului de apărare din Xi’an s-au construit cca. 1.000 de buncăre, accesate prin pasaje create în zid. În 1983 zidul și cele 4 turnuri de apărare au fost renovate, șanțul cu apă recondiționat, pentru traficul rutier s-au creat noi porți, ultima dată fiind restaurate în 2014.

Azi Xi’an este o metropolă cu aproximativ 13 milioane de locuitori, nod central de transport, mai ales feroviar. Având păstrate monumentele istorice, la 40 kilometri nord-est de el fiind situate Mausoleul lui Qin Shi Huang, primul împărat al Chinei  și renumitul sit arheologic „Armata de teracotă”, deschis spre vizitare, orașul este frecvent „invadat” de turiști.