Armata de Teracotă, considerată „a 8-a minune a lumii”, parte a Mausoleul lui Qin Shi Huang, o necropolă situată în Districtul Lintong, la 40 kilometri nord-est de orașul Xi’an, China, din 1978 înscrise în patrimoniu cultural UNESCO, a fost descoperită în 1974 de niște fermieri locali, în timp ce săpau o fântână aceștia găsind fragmente de teracotă și cioburi de ceramică. Imediat au început săpăturile arheologice, care continuă și azi, zona fiind foarte întinsă, estimată de cca. 98 kilometri pătrați.

După ce Qin Shi Huang, cu ajutorul unui negustor bogat, a devenit rege al statului Qin, până în 221 î.e.n. a cucerit celelalte state și a unificat China, proclamându-se prim împărat. În 210 î.e.n. a început construcția unei necropole, cuprinzând mausoleul, descoperit de arheologi la poalele muntelui Li, de formă piramidală, cu baza patrulateră, înconjurată de 2 ziduri de pământ solid, cu intrări de poartă, acoperit de o movilă de pământ, care  nu poate fi vizitat.

A înconjurat mausoleul cu un parc și la est de el a creat o imensă armată, menită să-l protejeze și să-i mențină puterea în viața de apoi. La statuile din teracotă, de mărime naturală, au lucrat peste 700.000 de oameni, timp de mai multe decenii, pentru corpuri folosind matrițe, fețele, îmbrăcămintea, personalizate, fiind realizate din argilă locală și pictate manual, fiecare purtând în axilă semnătura sculptorului executant. Soldații au fost înarmați cu arme reale din bronz. Au fost create care de luptă și cai din argilă, de mărime naturală.

După moartea Împăratului Qin Shi Huang imperiul a fost cuprins de revolte și conflicte, Dinastia Qin s-a prăbușit, perioadă în care se presupune că la comanda Generalului rebel Xiang Yu, un pretendent la tron, necropola a fost atacată și incendiată, cert este că unele gropi, conținând arme reale, au fost jefuite, statuile sparte și structurile din lemn distruse. În decursul timpului, în jurul  mormântului principal, săpăturile arheologice au descoperit peste 500 de gropi funerare, cu peste 40.000  de piese de armament- săbii, pumnale, arbalete, sulițe, scuturi etc., unele datate din perioada 245-228 î.e.n., cca. 8.000 de războinici, 130 care de luptă, cca. 700 de cai, azi trei dintre ele putând fi vizitate și Groapa nr. 4 goală, neterminată de constructor.

În 1979 a fost deschisă spre vizitare Groapa nr. 1, cea mai mare dintre gropi, de 7 m adâncime, din care a fost excavată aproximativ o treime (230×62 m), azi acoperită cu un tavan din lemn, susținut de grinzi metalice.

Adăpostește armata principală, estimată la peste 6.000 de statui în mărime naturală, azi putând fi văzute peste 3.000, refăcute din fragmentele găsite de arheologi, prezentând războinici și cai, din carele de lemn supraviețuind doar rămășițe și bucăți de roți.

În ea s-au descoperit porțiuni din peretele de pământ bătătorit, de 2,5 m lățime, pe el resturi ale stâlpilor (30 cm diametru), situați la 1-1,5 m distanță, ale grinzilor transversale și cenușa buștenilor, sprijinite de stâlpi, acestea având rol de a susține tavanul.

Armata este compusă din soldați, arcași, infanteriști, ofițeri, cu figuri personalizate și îmbrăcăminte în funcție de grad, pe vremuri pictate în culori vii.

Ostașii sunt aliniați pe 11 coridoare, de cca. 3 m lățime, despărțite prin pereți groși, având podeaua din pământ bătătorit, de 45 cm grosime, deasupra pavată cu cărămizi.

Au fost așezați strategic, în față infanteria, urmată de arcași, carele de luptă și alte formațiuni.

În spate și pe flancuri au fost postate trupe, orientate spre exterior (sud, nord, vest), pentru a apăra formația.

Groapa nr. 2 a fost deschisă vizitării în 1994.

În ea se află cca. 1.400 de statui despre care se presupune că reprezintă o gardă de pază, formată din trupe militare mixte- infanterie, arcași, care de luptă, conduse de ofițeri.

În Groapa nr. 3, descoperită în 1976, din 1989 vizitabilă, ocupând 520 metri pătrați, de 5,2-5,4 m adâncime, s-au găsit aproximativ 68 de statui, 4 cai, un car de luptă și 34 de piese din armele de bronz.

Fiind găsiți unul dintre cei 7 generali din complex și ofițeri de rang înalt, se presupune că acolo era centrul militar de comandă.

Prima expoziție cu statui de teracotă a avut loc în 1982 la Melbourne, Australia, ulterior replici ale statuilor s-au expus în multe țări din lume- Germania, Spania, Columbia, Anglia, Chile, America de Nord etc., ultima fiind în Ungaria, în perioada 2025-2026.

Și azi există meșteri care produc replici ale acestor statui, lângă intrarea în complex existând o manufactură, cu magazin de desfacere.