Bath, Anglia

Bath este un oraș din Anglia, situat pe cursul râului Avon, în comitatul South West England.  Din 1987 face parte din patrimoniul UNESCO.

În 43 î.Hr. s-au descoperit izvoarele termale. S-a ridicat de către celți prima construcție, pe care au dedicat-o zeiței Sulis, Minerva la romani. Aceștia au construit un Templu în anii 60-70 e.n..  În timp s-au construit băile, localitatea devenind un centru de relaxare. Sub Regina Elisabeta I a devenit localitate balneară. În perioada georgiană s-au construit multe clădiri, în care elita britanică își petrecea verile, mai ales la izvoarele termale considerate curative.

Am trecut pe lângă King Edward’s School, construită în 1552, cu fonduri de la școlile mănăstirești, desființate în 1545, sub domnia Regelui Henry VIII. Prima școală a fost situată lângă poarta de nord a orașului și în jurul anului 1750 s-a ridicat noua clădire pe care am văzut-o și noi.

97 King Edward's Scool

Am urcat printre clădirile aliniate până la Circusul Regelui.

79

The Circus, o stradă istorică construită între anii 1754-1768, formează un cerc cu trei intrări, în jurul unui parc central în care azi se află copaci seculari. Fațadele caselor au coloane dorice, ionice și corintice. Frizele celor dorice sunt decorate cu embleme picturale, simboluri nautice, masonice, iar parapetul cu forme de ghindă din piatră.

84 fbmw The Circus

În apropiere am văzut renumitul Royal Crescent. Este format dintr-un rând de 30 de case terasate așezate în formă de semilună. A fost construit între anii 1767-1774, cu fațada frontală curbată, uniformă, prevăzută cu coloane ionice și spatele cu înălțimi și dimensiuni diferite.

87 Royal Crescent

Era de fapt o stradă, denumită inițial „Crescentul”, la care s-a adăugat „Royal”  în sec. XVIII, după ce Prințul Frederik duce de York și Albany s-a stabilit acolo. Actual este cunoscut și sub denumirea de „Semiluna Regală”. Casele au fost locuite de familii înstărite și personalități. În sec. XX au fost transformate în apartamente și birouri. Am aflat că 10 case au rămas în stadiul inițial, 18 au fost transformate în apartamente, una în Muzeul „Royal Crescent” și una în Hotelul „Royal Crescent”.

În fața lui se întindea o parte din Royal Victoria Park, deschis în 1830 pentru Prințesa Victoria. Acesta ocupă 23 de hectare în care se găsesc terenuri de golf, tenis, bowling, iaz cu bărci și alte atracții pentru distracție sau relaxare. În cadrul lui se află Grădina Botanică pe o suprafață de 9 hectare.

89

Ne-am îndreptat către Obeliscul dedicat Prințesei Victoria, ridicat în 1837.

91

Am traversat parcul, am coborât pe străduțele flancate de casele în stil georgian, îndreptându-ne spre partea veche a orașului.

78a

Am ajuns la Băile Romane. Acestea fac parte dintr-o construcție ridicată în 1897 în care, la subsol, se află izvorul natural de apă termală descoperit î.e.n.. Este compusă din Izvorul Sacru, Templul Roman și Casa Băilor Romane.

În 1980 au fost descoperite 130 de tăblițe, de pe vremea romanilor, inscripționate cu doleanțe către zeița Sulis-Minerva vis a vis de furturile care au avut loc la băi. Tăblițele „de blesteme” invocă zeița pentru a blestema hoții și nu populația. Sunt păstrate în muzeu.

Lângă băi se află Bath Abbey, Catedrala din Bath, biserica parohială a orașului. În 675 s-a construit o casă de rugăciune care în 781 a devenit mânăstire. S-a construit o biserică care în 1090 a devenit catedrală. Dorindu-se o clădire maiestuoasă s-a început construcția unei biserici închinată Sf. Apostoli Petru și Pavel, care a fost terminată în 1156. Pe parcursul timpului, nefiind îngrijită, a început să se ruineze, menținută fiind de către localnici. Cu ajutorul lor, între anii 1574-1611, Regina Elisabeta I a început renovarea și restaurarea abației. S-a ridicat în stil gotic târziu englezesc.

Cele 52 de ferestre vitraliu acoperă 80% din suprafața zidurilor și în partea de est înfățișează scene din viața lui Isus.

Am vizitat și noi interiorul sobru, datorat specificului gotic, simplu, decorat doar cu coloane, arcuri și vitralii.

Îndreptându-se spre râul Avon am trecut pe lângă Guildhall (Casa breslelor), o clădire în care se află birourile consiliului. Clădirea a fost construită între anii 1775-1778, extinsă în 1893 și formează corp comun cu Galeria de Artă Victoria și piața acoperită, în care se intră printr-un pasaj de legătură. Fațada este prevăzută cu 4 coloane ionice. Clădirea este ocazional sediu pentru evenimente culturale ca Festivalul Internațional de Muzică Bath, de asemena se celebrează și nunți.

98 Guildhall

Clădirea în care se află Galeria de Artă Victoria s-a construit începând cu anul 1897 și a fost inaugurată în 1900, cu ocazia împlinirii a 60 de ani pe tron de către Regina Victoria. Inițial o parte a fost Bibliotecă publică ulterior muzeul s-a extins în toată clădirea. Prezintă două galerii, una superioară și una inferioară, legate printr-o scară de marmură, monumentală. Deține peste 1500 obiecte de artă.

96 Art Gallery

Am făcut câteva cumpărături în piață și am ieșit pe malul râului Avon, în apropierea podului Pulteney, Pulteney Bridge. A fost construit peste râu, între anii 1770-1774, pentru a lega orașul de cel nou construit, Bathwick. Pe ambele părți prezenta magazine care în timp s-au extins. Distrus la sfârșitul secolului de inundații a fost reconstruit în aceeași manieră. În secolul XIX s-au construit canale peste râu și pavilionul de vest a fost mutat pentru a se construi Grand Parade. Ultima reamenajare a fost în 1975.

Are o lungime de 45 m și lățime de 18 m. Formează o stradă îngustă între cele două părți cu magazine. A fost inclus în Patrimoniul Mondial.

De o parte a râului se desfășura un parc în care se afla Beazer Mazer, un labirint de piatră în jurul unui centru de mozaic, loc ideal de joacă pentru copii.

Am mers pe Grand Parade și, pe stânga, am văzut un parc, Grand Parade Gardens, un spațiu verde triunghiular, cea mai populară zonă de agrement a orașului cu loc de joacă pentru copii, șezlonguri pentru relaxare, chiar și o cafenea.  Am aflat că vara, ocazional, au loc concerte.

125 Parade Gardens

Ne-a atras privirea turla înaltă a unei biserici. Firește că ne-am îndreptat spre a o vizita. Biserica romano-catolică „Sf. Ioan Evanghelistul”, o biserică din piatră,  a fost construită între anii 1861-1863, în stil gotic. În 1942 a fost bombardată, culoarul de sud distrus și reconstruit ulterior în același stil.

126 sf John

În interior se află un altar cu moaștele Sf. Iustina de Padova.

Ieșind am căutat cu privirea  cuibul unei perechi de șoimi călători care ni s-a spus că locuiau acolo. Din păcate nu l-am depistat.

Ne-am întors pe lângă Catedrală spre zona Băilor Romane.

Cum vizita noastră în Bath se apropia de sfârșit am ieșit prin zona cu Catedrala și Băile Romane. Am parcurs o stradă plină cu magazine, îndreptându-ne spre mașină.

Citește și Cardiff, Țara Galilor

 

 

Parcul Național Plitvice Jezera, Croația

Dintre cele 8 Parcuri naționale ale Croației Parcul Plitvice Jezera (lacuri) este cel mai mare. De asemenea este cel mai vechi din Europa de sud-est. A fost înființat în anul 1949 și datorită frumuseților naturale a fost inclus pe lista UNESCO în 1979. Numele lui provine de la lacurile puțin adânci (plitko), o altă părere, de la localitatea Plitvica.

Se întinde pe aproximativ 300 kmp din care 200 ha sunt ocupate de cele 16 lacuri, 12 superioare și 4 inferioare, populate cu diverse specii de pești, predominant păstrăvul. Sunt formate în amonte de 2 râuri, Râul Negru și Râul Alb și numeroase izvoare subterane. La rândul lor formează râul Korana lung de 134 km. În parc se găsesc 92 cascade, vegetație alpină și mediteraneană, populată cu specii variate de animale și păsări.

În aria parcului s-a dat startul Războiului Croat pentru Independență din 1991, război în care croații au pierdut. În parcarea de la intrarea în parc se află un monument închinat celor care și-au pierdut viața aici. În 1995 zona a fost recucerită, războiul s-a încheiat dar perimetrul a rămas minat. S-au depus eforturi mari pentru a curăța zona. Pe o porțiune mică a parcului, de aproximativ 8 km, s-au amenajat trasee turistice. Există zone interzise datorită posibilității de a exista încă mine și datorită animalelor sălbatice care trăiesc libere, protejate de lege. În fiecare an apar cascade și lacuri noi, înfățișarea parcului se schimbă, astfel în  anul 2000 parcul a fost extins cu 102 kmp.

Am ales un traseu mediu ca durată de timp în partea Lacurilor de Jos. A fost ușor să urmărim ruta după plăcuțele cu litera atribuită traseului. De la parcare am trecut printr-un parc și am ajuns la un debarcader situat pe malul lacului Kozjak, de unde se puteau închiria bărci. În apa cristalină am văzut foarte mulți pești, majoritatea păstrăvi și rațele sălbatice erau în elementul lor.

Am urcat și coborât podețuri de lemn, am trecut pe poteci înguste deasupra  revărsărilor de ape. În toate părțile vedeam doar cascade care se prelingeau sau izbucneau de pe versanții împăduriți.

Ape tulburi se revărsau printre copaci sau formau mici lacuri.

Am ajuns în dreptul Veliki Slap sau Marea Cascadă, înaltă de 78 m. Deși am trecut pe un podeț situat la mare distanță cascada ne-a făcut un duș de pomină.

Ne-am continuat traseul, nesimțind drumul, savurând misterioasele curgeri de ape.

Dintre cele 4 cascade existente în acest perimetru a doua ca mărime este Galovacki Buk sau Cascada Galovac, înaltă de 25 m.

Podețuri peste lacuri, podețuri peste cascade, minunat acest traseu !

Pădurea era toată inundată de căderile de ape dar copacilor parcă nici nu le păsa.

Apele se adunau și formau lacuri mai mici sau mai mari.

Un ultim urcuș prin parcul amenajat în pădure și traseul s-a terminat.

323

Cu regret ne-am despărțit de aceste minuni ale naturii.

Citește și Istarske Toplice, Croația

 

Peștera Urșilor și Peștera Meziad

Într-o vară am hotărât să petrecem concediul în natură. Am plecat din Arad prin județul Bihor, să vedem câteva peșteri. După o oră de am ajuns în orașul Salonta unde ne-am oprit în centru, lângă Parcul Central, aproape de Primăria Salonta.

11+ Primăria

La un capăt al parcului se afla o porțiune cu statui între care am remarcat-o pe cea a lui Bocskai Istvan, principele Transilvaniei și bustul lui Avram Iancu. Tot aici am vizitat și Biserica Reformată.

3+ statuia Bocskai Istvan-principele Transilvaniei

În cealaltă parte a parcului am văzut Turnul Ciunt. În el este amenajat Muzeul memorial „Arany Janos” încă din anul 1899, azi numit după poetul și prozatorul maghiar, născut la Salonta în 1817, care alături de Petofi Sandor a participat la Revoluția din 1848. A fost membru al Adunării Naționale. În muzeu am văzut o parte din obiectele personale ale poetului care au fost donate orașului de către fiul său.

Nu departe se află Biserica Ortodoxă „Înălțarea Domnului” construită în anii 1931-1932.

9+ Bis ortodoza Înălțarea Domnului

După 25 de kilometri am ajuns în Băile Tinca, stațiune cu ape minerale cu care se tratează afecțiuni ale tubului digestiv, aparatului renal, de nutriție, reumatologice și ginecologice. Zăcământul de ape minerale a fost descoperit prin forare în 1884. În 1968 băile au devenit stațiune balneoclimaterică permanentă. Apele au proprietăți asemănătoare cu ale apelor minerale de la Vichy, Franța. Am văzut izvoarele amenajate, numerotate în funcție de apa pe care o conțineau și clădirile în care erau băile cu ape termale.

Ieșind din băi ne-am oprit să ne răcorim și noi cu apă minerală de la un izvor ce se afla pe marginea drumului.

1 Tinca jud. BIHOR

După 42 km am ajuns în Beiuș, oraș situat în regiunea Crișana, pe malul drept al râului Crișul Negru și străbătut de un afluent al acestuia, Valea Nimăiești, care îl împarte în două părți. E înconjurat de munții Apuseni, Codru Moma, Bihor, Vlădeasa și Pădurea Craiului. Ca oraș a existat înainte de anul 1241 apărând în scripte ca fiind pustiit de invaziile tătarilor între anii 1241-1246. Am oprit în centrul orașului lângă parcul central, „Parcul cu gresie”, în care se aflau statui ale unor personalități ale orașului și Monumentul „Martirii Ioan Viordaș și Nicolae Bolcaș”.

5 Beiuș-parcul cu gresie g

În centrul orașului am văzut Biserica română unită „Sf. Dumitru” edificată la sfârșitul sec. XVIII.

Am urcat pe deal, printr-un cimitir, până la Biserica Ortodoxă din Deal „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”. A fost construită între anii 1784-1790  fiind finanțată de negustorii greci și români. Nu am putut intra fiind încuiată.  Nu ne-a părut rău de acel urcuș pentru că am putut vedea panorama orașului.

Pentru ziua respectivă ne propusesem să vedem două peșteri astfel am pornit spre prima. Drumul a fost neașteptat de bun, asfaltat ca nou, dar foarte aglomerat.  Peștera Urșilor se află în localitatea Chișcău, comuna Pietroasa, la 25 km de Beiuș. A fost descoperită în 1975 prin dinamitările făcute la o carieră de marmură.  S-au descoperit fosile ale ursului de cavernă vechi de peste 15.000 de ani, de unde și denumirea peșterii. Timp de 5 ani a fost amenajată și, în 1980, a fost deschisă pentru vizitare. Peștera are lungimea de 1,5 km, e formată din 2 galerii, una superioară, 488 m, ce poate fi vizitată și una inferioară, rezervație științifică.

Am parcat într-o zonă amenajată cu căsuțe de lemn destinate comerțului cu obiecte artizanale, suveniruri, produse apicole etc. De aici am urcat niște trepte, pe versantul dealului în care s-a format peștera, până la un pavilion în care am cumpărat biletele de intrare, spre mirarea noastră cu doar 20 lei bucata. Intrarea se face în grupuri organizate, cu ghid, din 30 în 30 min. și vizionarea peșterii durează cam tot atâta timp.  În interior este o temperatură constantă de +10 grade. Am așteptat pe terasă ora la care era planificată intrarea. Se puteau consuma diverse dintr-un bar amenajat în clădire.

Partea vizitabilă a peșterii este formată din 3 galerii: Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviță și Galeria Lumânărilor și 4 săli: Sala Oaselor, Sala Spaghetelor, Sala Lumânărilor și Sala Emil Racoviță. Unele formațiuni au primit denumiri după forma asemănătoare ca: Draperiile din Galeria Urșilor, Căsuța Piticilor, Lacul cu Nuferi, Sfatul Bătrânilor.

Am intrat prin Galeria Urșilor unde, chiar lângă poteca pe care mergeam, am văzut o mulțime de oase ale urșilor preistorici. În scop turistic a fost asamblat și un schelet întreg expus într-o parte a peșterii. În peșteră au fost identificate peste 1500 oase între care 100 cranii de urs, 120 de culcușuri, unele mai mari, în care se presupune că ursoaicele dădeau naștere puilor.

Am trecut prin Galeria Emil Racoviță în care am văzut formațiuni de stalactite și stalagmite impresionante.

Urcând și coborând printre forme bizare, lacuri mici, am trecut prin Sala Spaghetelor în galeria Lumânărilor. În cea din urmă s-a găsit un schelet aproape întreg de capră sălbatică, astfel s-a demonstrat că peștera era locuită și de alte vietăți.

Formațiunile văzute ne-au amuțit. Erau „spaghete” coborâte din tavan, „păduri” de stalactite și stalagmite.

Aceasta era și cea din urmă galerie și turul s-a terminat. Ne-am întors la Beiuș și am urmat o altă rută, prin Remetea, la Peștera Meziad, în total 55 km. Peștera se află în extremitatea sud-estică a munților Pădurea Craiului. Inițial, în 1859, a fost studiată de un explorator vienez care a cartografiat 1150 m. În 1921 Institutul Român de Speologie (primul din lume) sub îndrumarea lui Emil Racoviță a preluat cercetarea peșterii. Pe parcursul timpului s-au făcut săpături, cartografieri și în 1992 s-a ajuns la dimensiunile actuale de 6292 m din care 1038 se pot vizita. A devenit obiectiv turistic de la începutul anilor 1900. La început a fost amenajată cu scări și lămpi de carbid, apoi cu lanterne electrice, din anul 2012 au fost montate balustrade și o rețea de iluminare. Temperatura în peșteră este constantă de +10-12 grade.

Am parcat într-o zonă amenajată în acest scop și am continuat pe un drum forestier bun. Am avut o surpriză grozavă ! Ne-a întâmpinat o căprioară despre care am aflat ulterior că era îngrijită de paznicii intrării în peșteră și devenise mascota turiștilor.

99d

Am urcat scările până într-un loc amenajat în care am cumpărat biletele de intrare și unde se găseau suveniruri. O surpriză și mai mare decât la Peștera Urșilor. Biletul a costat 10 lei. M-am gândit cum se pot întreține peșterile din asemenea sume modice, cu un aflux modest de turiști și fonduri mici…

100 peștera Meziad-Remetea

Vizitarea durează aproximativ 40 min. Am intrat printr-o gaură mare săpată în stâncă, am urmat traseul mergând pe scări metalice prevăzute cu balustrade și iluminate. Totuși era întuneric peștera fiind enormă.

De la ghid am aflat denumirile porțiunilor de peșteră prin care treceam: Sala Mare, Galeria Tulnicului, Galeria Dracului, Galeria Turnurilor, Sala Piramidei, Sala Liliecilor. În jurul nostru am văzut stalagmite și stalactite gigante.

Știam că în peșteră locuiesc într-o colonie mulți lilieci condițiile fiind prielnice. Am aflat că nu aveam ocazia să îi vedem.

Ne-am îndreptat spre ieșire unde, ca fundal, ni se înfățișa ziua însorită de afară.

140

Am continuat drumul trecând prin comuna Roșia spre satul Lazuri unde ne-am cazat la o pensiune de vis, Pensiunea Dorel Codoban. Clădirea modernă, cu toate utilitățile, este plasată într-un peisaj mirific.

145

Până spre seară am colindat ulițele comunei aducându-ne aminte de trecutul nu prea îndepărtat în care se treceau punți de lemn, se foloseau căruțe pentru transport, se adunau lemne pentru iarnă, etc. Chiar și animalele erau liniștite în ziua fierbinte de vară.

Am privit asfințitul visând la ce ne va aduce următoarea zi.

167

Noapte bună!

Citește și Peștera cu Cristale Farcu, Peștera Unguru Mare, Cascada Vadu Crișului, județul Bihor 

1 mai la Cracovia

Având liber de 1 mai și zilele următoare ne-am înscris într-o excursie organizată cu obiectivul Cracovia. Ne-am documentat ca de obicei și am aflat că  orașul este al doilea ca mărime din Polonia și este unul dintre principalele centre economice. Este situat pe malul râului Vistula. Datează din sec. VII. A fost capitala Poloniei o perioadă lungă de timp, până în 1999 când a devenit reședința voievodatului Polonia Mică. Este singurul oraș al Poloniei care a scăpat de distrugerile celui de al doilea război mondial.

Ziua 1.

Distanța fiind lungă, de 660 km, am plecat din Arad foarte devreme dimineața. Am străbătut ușor Ungaria, până la Budapesta fiind autostradă. Am trecut în Slovacia, unde drumul plictisitor prin șesul Ungariei a devenit un drum pitoresc, prin peisaje frumoase de munte și orășele ca Banska Bystrica și Dolny Kubin. Trecând munții și totodată în Polonia, am coborât treptat până la Cracovia. Am ajuns în timp util, astfel, ca bonus din partea agenției de turism, am vizitat Mina de sare de la Wieliczka, situată la 15 km de Cracovia.

Mina, denumită și „Catedrala de sare subterană din Polonia” a fost inclusă printre primele obiective din lista UNESCO. A fost construită în sec. al XVIII-lea și a produs masiv sare până în 2007. De atunci, mare parte din mină a fost transformată în scop turistic, de relaxare sau pentru evenimente. Din 1964, s-a înființat, la dâncimea de 211 m și un sanatoriu pentru boli respiratorii. Din cei 300 km pe care se întinde, doar 3,5 km sunt deschiși pentru vizitare.

Am coborât 378 de trepte până la primul nivel. Am traversat galerii cu pereți de sare, apoi, pe rând, unele din sălile amenajate cu statuete din sare reprezentând munca minerilor, evenimente de epocă sau personaje istorice. De asemenea se găsesc lacuri saline, 3 capele și o Catedrală sculptate în sare de mineri.

Există și o legendă despre mină. O prințesă unguroaică, Kinga, logodidă cu contele Boreslaw, în drumul spre Polonia și-a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Ajunși la destinație a poruncit să se caute acel inel. Săpând, minerii l-au găsit în primul bulgăre de sare și l-au înapoiat prințesei.

23a fbmw

Fiind seară, ne-am cazat la un hotel din Cracovia, de abia așteptând ziua următoare, în care ne vom desfăta cu frumusețile orașului.

Ziua 2.

Stația de autobuz era chiar lângă hotel, bilete la recepție, așa că, hai la drum !

Ne-am îndreptat către centrul istoric al orașului, Stare Miasto, înconjurat de Parcul Planty, care are lungimea de aproximativ 4 km. Acesta a fost amenajat, dub domnia lui Francisc I al Austriei, în locul fortificației ce înconjura orașul, formată dintr-un zid de apărare cu 46 turnuri și 7 porți de intrare, pe care a dărâmat-o, păstrând doar Poarta cu turnul Florian și încă 3 turnuri de pază.

Știind că a doua zi va fi paradă în piața centrală, Runek Glowny, am ocolit-o și am urmat un traseu făcut de acasă pentru a putea vedea cât mai multe.

Dacă aș relata istoricul și importanța fiecărei locații aș ajunge să scriu o carte despre acest oraș. Specific că am văzut o mulțime de biserici, muzee, cartierul evreiesc și, nu în ultimul rând, castelul Wawel. O să le vedeți conform itinerarului urmat.

37 Kryza f

Biserica „Sfânta Cruce” ( Kryza ) sec. XIV

32 teatru fbmw

Teatrul Național „Iuliusz Slowacki” sec. XIX, construcție baroc

219 palat de iarna Czatoryski

Muzeul Czartoryski, fostul Palat de iarnă al familiei Czartoryski

Biserica „Schimbarea la față a lui Isus” (Cristo Transfigurato) (1728)

55 Marcus Evanghelist

Biserica „Sfântul Marc Evanghelistul” 1263

Am trecut pe lângă Biserica reformată și am ajuns în Piața Szczepanski unde se află Palatul Sztuki.

57 piata Szczepanski, palat Sztuki

La un colț al pieții am văzut Teatrul Național „Helena Modrzejewska”.

58 teatrul national Helena Modrzejewska fbmw

Pe o altă străduță am remarcat o altă biserică.

Biserica romano-catolică „Sf. Ana”  construită în sec. XVII

După atâtea biserici, așezate aproape una de cealaltă, am ajuns la Universitatea Jagellonski. Costrucția ei a început în 1934 și era faimoasă pentru studierea matematicii, dreptului, astronomiei. Am vizitat Colegiul Maius în care azi se află diferite muzee.

Am trecut pe lângă Colegiul Nou și am intrat în parc.

85 fbmw

Am continuat drumul pe lângă Biserica Franciscană, apoi pe lângă Muzeu de Arheologie. Am căutat un loc unde am luat prânzul, apoi o mică siesta se impunea.

96

Și, din nou la drum. Am ocolit castelul Wawel, pe malul Vistulei și, în sfârșit, iată cartierul evreiesc Kazimierz. Suburbia a fost înființată de Cazimir cel Mare în 1335. După un secol în Cracovia a izbucnit un incediu de proporții mari care a fost atribuit evreilor, astfel, regele Ioan Albert al Poloniei a mutat populația evreiască în Kazimierz, pe care l-au ocupat cam o cincime. La sfârșitul sec. al XVIII-lea, fiind sub ocupație austriacă, și-a pierdut independența și a devenit cartier al Cracoviei. Înainte de ocupația nazistă trăiau 68.000 de evrei. În timpul celui de al doilea război mondial au fost deportați în lagărele de concentrare  naziste și, după încetarea războiului, au rămas doar câteva sute de supraviețuitori. Cartierul și-a păstrat însă structura deoarece naziștii doreau să înființeze aici „muzeul rasei dispărute”. Pe parcursul anilor s-a deteriorat, începând să se restaureze doar începând cu anul 1990. Astăzi se vizitează bisericile catolice, sinagogile, muzeele, se pot vedea case vechi, magazinele mici ce funcționau cândva aici, sau se pot savura mâncăruri tradiționale la una din multiplele terase.

Prima pe care am văzut-o a fost  Biserica barocă „Sfinții Mihail și Stanislav” sau Biserica Piaristă, locul martiriului Sf. Stanislav, înconjurată de Mânăstirea Paulina , poartă și denumirea de „Skalka” (Mica Stâncă) A fost construită în sec. XVIII.  În cripta sa sunt îngropați oameni iluștri de cultură ai Poloniei.

Biserica „ Sf. Katharina Margareta” a avut un destin tragic. De la fondarea ei în 1343 și până la forma actuală a trecut printr-un cutremur, o inundație, un incendiu, din nou un cutremur, totuși la jumătatea secolului al XIX-lea a început restaurarea ei, care încă nu s-a finalizat nici până acum.

Am continuat plimbarea pe malul Vistulei până la podul Pilsudski. (Joseffa Pilsudskiego)

133 pod Pilsudski

Am vizitat Biserica „Ordinul Fraților Milostivi” , Ordin al Preasfintei Treimi, construită în sec. XVIII.

Am ajuns în  Piața Wolnica, unde se află clădirea fostei Primării, azi Muzeul de etnografie și folclor.

125 piata Wolnica

În apropiere am vizitat Basilica „Corpus Cristi”. Costrucția ei a început în anul 1335.

De aici am păstruns în porțiunea care a fost ocupată de evrei.

146

Sinagoga Înaltă (sec. XIV-XV)

147 sinagoga veche

Sinagoga Veche (1500-1600); acum este Muzeu al istoriei evreiești.

149

casele vechi recondiționate și restaurantul Ariel

353

străduță cu fostele magazine recondiționate în scop turistic

360 sinagoga templu

Sinagoga Templu (sec. XIX)

Obosite, dar foarte încântate de toate câte le-am văzut, ne-am întors spre centrul vechi, căutând un mijloc de transport spre hotel.

345 Sf. Paul

Biserica Misionarilor, romano-catolică, sec XVII

Ziua 3.

Cum autobuzul ne-a lăsat în apropiere am trecut prin Piața Jan Matejko unde se află un memorial al eroilor de la Grunwald și Biserica „Sf. Florian”.

194 piata Jan Matejko

Ne-am întors și am ajuns la Bastionul Barbacan. Acesta a fost ridicat în 1540 în scop de apărare.  Însă, în acest scop, a fost folosit doar o singură dată, în 1656, în timpul invaziei Suedeze a Poloniei. În timpul celui de al doilea război mondial a fost distrus în mare parte. În anii 1950 a fost reconstruit, nu în totalitate, în scop turistic.

192 fbmw

Am intrat în orașul vechi (Stare Miasto) prin Poarta Florian cu turnul de pază. Sf. Florian este socotit ocrotitorul Poloniei.

188 poarta Florianska

Am trecut pe lângă Biserica „Ion Baptistul și Ion Evanghelicul”, Biserica reformată și am ajuns în Piața centrală a Cracoviei, Rynek Glowny.

Aici se află renumita Sukiennice, Hala Postăvarilor, care, în sec. al XV-lea, era un important centru al comerțului internațional.  Actual, în interior se găsesc numeroase magazine, iar la etaj Muzeul de artă.

226

De o parte a halei se află Turnul vechi al Primăriei (Wieza Ratuszowa).

179 Main Square

De cealaltă parte, monumentul lui Adam Mickiewicz, un renumit poet și dramaturg polonez  și Biserica „Sf. Adalbert” (St. Wojciech) sec. X.

Piața este înconjurată de clădiri rezidențiale și reședințe nobiliare.

În vecinătate, în Piața Maria, am vizitat Biserica catolică „Sfânta Maria”. A fost construită în sec. XIII-XIV. Prezintă 2 turnuri asimetrice, cel mai înalt, Turnul Goarnei, de 81 m. Interiorul a fost foarte întunecat astfel, nu am putut imortaliza altarul sculptat în lemn, ce reprezintă o carte deschisă în care sunt descrise scene biblice.

180

Ieșind, în partea dreaptă am văzut Biserica „Sf. Barbara” construită în sec. XIV.

Polonia sărbătorește în ziua de 2 mai, începând din 2004, Ziua Drapelului național, iar în 3 mai Ziua Constituției, care a fost adoptată în 1791. Astfel, pentru că era 3 mai, s-a desfășurat o paradă istorică care a înconjurat piața.

Ca peste tot în lume există oameni mulțumiți și nemulțumiți. După terminarea paradei a avut loc și un mic protest politic.

290

După paradă am plecat să vizităm castelul Wawel. În drum am văzut Biserica Dominicană „Sf. Treime”,  construită în sec. XIII-XV. Nu am putut imortaliza interiorul deoarece se ținea slujbă.

312 sf. treime

Am trecut prin spatele Bisericii Franciscane și am văzut o clădire interesantă. Întrebând, am aflat că era Pavilionul Wyspianski, în care se desfășoară diferite expoziții și conferințe.

320 vitro pavilion vitralii Wyspianski

Înaintând spre castel, pe stânga, ni s-a înfățișat o biserică grandioasă, ce avea în fața ei înșiruite statuile celor 12 apostoli. Este Biserica „Sfinții Apostoli  Petru și Pavel”  A fost construită la sfârșitul sec. al XVI-lea, inițial pentru a deservi Ordinul iezuit.

La câțiva metri de ea am văzut o biserică simplă, din piatră, Biserica „Sf. Andrei”, construită între anii 1079-1098. Este una dintre puținele biserici fortărețe din Europa care au supraviețuit în timp.

Lângă dealul Wawel, pe care se află castelul, am vizitat Biserica „Bernardino de Siena” În 1453 a fost construită o biserică din lemn, pentru o ramură reformată a franciscanilor, Bernadinos. Actuala biserică a fost ridicată în sec. XVII și forma de azi între anii 1758-1766.

Am urcat dealul spre Castelul Wawel.

333 Wawel

Acesta a fost construit în sec. XVI din ordinul lui Cazimir al III-lea cel Mare. Ulterior, el a mutat capitala Poloniei la Varșovia, astfel castelul a fost lăsat în uitare. S-a deteriorat și mai mult sub invaziile suedeze. Ocupat ulterior de austrieci, în sec. al XIX-lea aceștia l-au transformat într-o fortăreață, construind ziduri și turnuri de apărare. La ordinul împăratului austriac Franz Joseph, fortăreața a fost părăsită de trupele militare. După primul război mondial castelul a fost folosit de guvernator, mai târziu de președintele țării., iar după al doilea război mondial a devenit muzeu național.

Prezintă o curte centrală pătrată în jurul căreia se află grupate, în 4 aripi, numeroase clădiri, astăzi muzee.

367a

În jurul ei au fost contruite în timp mai multe clădiri, cu diverse stiluri arhitectonice, unele cu destinația de muzeu, altele fostele apartamente regale sau cu destinație de stat.

378

Catedrala Wawel „Sf. Stanislau”, prima construită în sec. XI și distrusă, reconstruită în sec. XII și distrusă de un incendiu, cea actuală construită în sec. XIV, este o biserică romano-catolică care a servit ca loc de încoronare a monarhilor polonezi și principalul loc de înmormântare al acestora. În timp i s-au adăugat mai multe capele. Capela cu cupolă de aur adăpostește mormintele fondatorului, Regel Sigismund II August, ale copiilor săi și Annei Jagiellonka.

La intrarea în Catedrală am remarcat statuia Papei Ioan Paul al II-lea, care a oficiat slujbe aici. În interior se păstrează sicriul de argint al protectorul național, sfântul Stanislau (Stanisław).

Părăsind  cu regret castelul, ne-am oprit pe o terasă, de unde am văzut panorama unei părți din oraș situată pe malul Vistulei.

388

Am coborât prin Poarta Bernardinska, am trecut pe lângă pe lângă turnul Sandomierz și am nimerit printre numeroasele tarabe cu suveniruri și terase situate aici.

Am traversat iar Stare Miasto pentru a ajunge la stația de autobuz. S-a făcut din ce în ce mai frig. Nu ne-am așteptat în luna mai, dar am uitat că România este situată mai la sud și Aradul, în mod special, un oraș ferit de vremea rea. Am intrat în diversele magazine de suveniruri, atât pentru a ne încălzi puțin, cât și pentru a cumpăra câte ceva cu destinația acasă.

400

Apoi ne-am întors la hotel pentru o ultimă noapte în Cracovia.

Ziua 4.

Cu părere de rău am părăsit Cracovia cu făgăduința revenirii. Traseul de întoarcere trecea prin Zakopane, „Capitala de iarnă a Poloniei”, unde am făcut o scurtă pauză. Orașul e situat la poalele munților Tatra, aproape de granița cu Slovacia. E construit din clădiri tradiționale, majoritatea din lemn. Este un centru turistic renumit pentru sporturile de iarnă.

Trecând munții am intrat în Slovacia.

437a

În mersul autocarului am văzut Castelul Orava.

443a

Am ajuns la Dolny Kubin, de unde traseul a fost identic cu cel de la plecarea spre Cracovia, dar ceva mai scurt, cu aproximativ 60 km.

La revedere, ne vom întâlni în alte excursii.

455

Citește și Mânăstirea Jasna Gora, Polonia

Grădina botanică și Castelul din Macea. Mânăstirea din Gai

Am plecat din Arad într-o zi însorită de martie, pe un traseu scurt, Șofronea – Curtici – cu destinația Macea, doar 27 km distanță rutieră. Am tot auzit de Grădina Botanică și, mai ales, de magnoliile superbe ce înfloresc în această perioadă.  După nici 30 de minute am ajuns, am plătit intrarea și am trecut pe lângă castel, grăbindu-ne să vedem natura ce revine la viață atât de frumos primăvara. La intrarea în grădină ne-a întâmpinat bustul lui Vasile Goldiș, apoi „stejarul Unirii” care are vârsta de aproximativ 300 ani.

8

Grădina Botanică inițial a fost un teren intrat în posesia familiei de origine sârbă Csernovics, în 1724. Aceștia au început construcția unui castel, ridicând o aripă și anume cea de est, înconjurând-o doar cu un parc, iar terenul îl foloseau pentru vânătoare.

12

Un descendent al familiei, Petru, a adus din orient în parc specii rare, ca Ginko Biloba, care supraviețuiesc și azi. După naționalizare, în 1968 parcul a devenit oficial Parc dendrologic, iar în 1994, închiriat fiind de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad,  a fost transformat în Grădina Botanică „Pavel Covaci”.

15

Parcul se întinde pe o suprafață de 21,5 ha din care 3,5 ha conțin colecția dendrologică care poate fi vizitată de public.

În total conține peste 2000 de specii de arbori și arbuști, peste 500 de specii ierbacee în care trăiesc multe sortimente de păsări și animale mici.

 

Ne-am așezat pe o bancă și liniștea ne-a cuprins contemplându-le și ascultând ciripitul păsărilor.

71

Am trecut pe Aleea Poeților ca Mihai Eminescu, Andrei Mureșanu, George Coșbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga etc., reprezentați prin busturile lor sculptate.

67

În 1862 noul proprietar Karoly Gyorgy a început reamenajarea castelului, ridicând a doua aripă și turnul înalt de 30 m.

În 1900 un descendent al familiei Gyorgy, Gyula, a adăugat castelului o terasă metalică. Mai apoi s-a construit și o fântână arteziană. În 1939 au intrat în proprietatea medicului Adam Iancu din Curtici, până la naționalizarea din 1948.

Castelul a avut ulterior mai multe destinații. Ca mai toate castelele naționalizate a fost și sediul Cooperativei Agricole. Din 1990 fiind închiriat de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad castelul este folosit în scopuri academice-congrese, etc.

Am ocolit fântâna nefuncțională în luna martie, și, ni s-a arătat întregul castel. Pentru vizitatori sunt amenajate bănci acoperite și un bar pentru cei însetați.

Ca de obicei, când să ne întoarcem spre casă, dacă e posibil am urmat alt traseu decât la venire. Astfel am trecut prin comuna Dorobanți, la 9 km de Macea. Ne-am oprit zărind ceva neobișnuit. O fântână mecanică veche ? A trebuit să o imortalizez pentru cei care în curând vor întreba: și asta ce e ?

81 fbmw

Am continuat drumul prin Iratoșu, Variașu Mic, Arad, traseu „extra lung”, doar 19 km. Din trafic, înainte de intrarea în Arad, am observat pe dreapta mânăstirea din cartierul Gai. Am luat decizia să trecem și pe acolo.

Mânăstirea din Gai, cu hramul „Sfântul Simeon Stâlpnicul”, a fost construită în sec. XVII (stil baroc), cuprinzând o biserică, un conac folosit ca reședință de vară pentru episcopi, paraclis și chilii.

Ulterior, în 1936 a fost construită Biserica nouă cu hramul „Veşmântul Maicii Domnului”, „Brâul Maicii Domnului” şi „Acoperământul Maicii Domnului”.

În 1986 în cadrul mânăstirii s-a mutat și Biserica de lemn adusă din Seliștea de Mureș, comuna Petriș, județul Arad, biserică datată din sec. XVIII și care are hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

În muzeul mânăstirii se păstrează obiecte și cărți de cult vechi, iar în altarul bisericii vechi, trupurile înhumate ale foștilor episcopi.

 

Domeniul Lupaș, județul Arad

Am plecat din Arad, într-o dimineață de septembrie, în căutarea unui castel despre care auzisem multe, dar nu-l văzusem. În județul Arad, la 15 km spre Oradea, depășind localitatea Zimand Cuz, am găsit un semn minuscul care indica la stânga Domeniul Lupaș.

Fostul castel Kintzig, care pe vremea comunismului a fost, după 1950, sediul CAP Scânteia, azi este transformat în locație pentru evenimente.

2 săli de mese

23

4

În 1093, un baron de origine austriacă a construit acest castel, în stil secession. Se spune că urma să se căsătorească și l-a făcut cadou logodnicei sale. Castelul e decorat cu elemente de artă populară maghiară; e prevăzut cu vitralii la ferestre.

38 castel

39

40bun

Pentru destinația actuală a fost construită o bisericuță în care se oficiază nunți, botezuri etc.; există de asemenea mai multe săli de masă.

6 biserica

33

Castelul e înconjurat de un parc cu specii rare de plante, arbori (tisa, stejari de peste 300 ani), livezi de pomi fructiferi, în care s-au amenajat locuri pentru diverse animale (struți, emu, fazani, porumbei, lebede, iepuri etc.).

Cu regret a trebuit să părăsim această oază de liniște, căci era o zi caniculară și doream să ne întoarcem acasă. Trebuie să menționez totuși că liniștea e doar în timpul săptămânii, pentru că în weekend se desfășoară de regulă nunți.

Am decis totuși să ne întoarcem pe altă rută. După 15 km, am ajuns în orașul Sântana unde ne-am oprit pentru câteva fotografii cu parcul central și bisericile de lângă el.

47

Biserica ortodoxă ”Nașterea Maicii Domnului”:

45 Sântana ortodoxa

Biserica romano-catolică ”Sf. Ana”:

43 Sântana catolica

Cu părere de rău, am fugit de caniculă direct acasă, la Arad. Vom reveni altădată pentru a putea vizita acest oraș.

Citește și Comunele Livada, Zimandu Nou și Șimand, județul Arad