Orașul Vaslui, situat în partea de est a țării, pe Dealul Morii, în regiunea istorică Moldova, a fost prima dată atestat documentar din anul 1375 dar săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n).

Având o bună poziție strategică, domnitorii s-au stabilit acolo, în timpul domniei lui Ștefan II (sec. XV) fiind construită Curtea Domnească, târgul devenind centru administrativ al Moldovei Meridionale, ruinele acesteia, refăcute de Ștefan cel Mare, fiind descoperite de săpăturile arheologice din 1942, care au continuat până în anii 1980, în anii 2011-2015 ansamblul fiind restaurat.

Fiind așezat pe drumul comercial care făcea legătura între cetățile de pe țărmul Mării Negre și cele de la Marea Baltică, târgul s-a dezvoltat, în el stabilindu-se treptat numeroși evrei, veniți din Galiția, apoi armeni și greci.

După ce a câștigat Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe locul unei vechi biserici (sec. XIV), Domnitorul Ștefan cel Mare a construit Biserica domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” (1490), ca paraclis al curții domnești.

Biserica a fost reconstruită în 1820 de Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica, proprietarul târgului Vaslui, clădire din piatră și cărămidă,  având fațadele decorate cu arcaturi oarbe din cărămidă, ocnițe și discuri de ceramică smălțuită.  

În 1894 interiorul s-a pictat în frescă, prezentând personaje și scene biblice, pictura fiind restaurată în perioada 1913-1930.

În anii 2011-2014 lângă biserică s-a construit o clădire cu parter și etaj, cu pridvoare largi, decorate cu picturi în stil bizantin, reconstituind una dintre casele ansamblului Curții Domnești.

Încăperile au fost amenajate pentru administrația Parohiei „Sf. Ioan”, spațiu expozițional dedicat istoriei Curții Domnești și descoperirilor arheologice, săli pentru activități culturale religioase, la etaj camere de cazare pentru participanți, sau pelerini.

În apropierea bisericii se află fosta Casă Mavrocordat, din 2004 declarată monument istoric național, construită în anii  1883-1892  de Voievodul Constantin Mavrocordat, proprietarul unei fabrici de cărămidă și țiglă, după ce a cumpărat moșia târgului Vaslui. Clădirea formată dintr-un corp central și 2 aripi mai scunde, în stil neoclasic, cu elemente din Renașterea italiană,  având un mic pridvor susținut de coloane, ferestrele cu ancadramente sculptate, a fost înconjurată de un parc cu arbori ornamentali și pomi fructiferi. Interbelic a fost cumpărată de Mareșalul C-tin Prezan, în 1930 cedată armatei, până în 1934 transformată în Cercul Militar Vaslui „C-tin Prezan”, mareșalul păstrând o cameră pentru locuit. După ce a fost naționalizată, a fost transformată în Palatul Copiilor, inaugurat în 1956.

După organizarea administrativ-teritorială a țării (1968), orașul a devenit capitala județului Vaslui, din 1979 primind statutul de municipiu.

Consiliul Județean și Prefectura

În centrul orașului s-a construit Casa de Cultură a Sindicatelor „Constantin Tănase” (1972), cu o sală de spectacole de 575 locuri, în care se desfășoară anual Festivalul de umor „Constantin Tănase”.

Deși doream să mai văd câteva clădiri istorice, negăsind nici un loc de parcare, am oprit pe un loc interzis, am „furat” 3 poze, apoi am părăsit orașul, îndreptându-mă spre județul Bacău. În drum am trecut pe lângă Lacul de acumulare Pușcași, realizat de comuniști prin construirea unui baraj pe râul Racova, folosit pentru alimentarea cu apă a localităților și irigații. Întins pe 169 hectare, populat cu specii de pești ca amur, crap, caras, azi e folosit pentru pescuit sportiv, în perioadele de migrație putând fi observate diverse specii de păsări-cormorani, rațe sălbatice, stârci, etc.

Citește și Mânăstirile Plopana, Tisa Silvestri, Sf. Carol Boromeu și orașul Onești, jud. Bacău