La 30 km de Iași, în satul Schitul Hădâmbului, comuna Mironeasa, se află Mânăstirea Hădâmbu, ortodoxă, cu obște de călugări, din 2015 inclusă pe lista Monumentelor istorice din jud. Iași.

A fost creată în 1659 de fostul chelar, boierul grec Iani Hadâmbul, pe unul dintre terenurile primite în dar de la Voievodul Grigore Ghica,  unde exista un vechi schit, inițial înlocuind Biserica de lemn „Sf. Ierarh Nicolae” (sec. XV) cu una din piatră de carieră,  Biserica „Precistei și Născătoarei de Dumnezeu”.

Schitul a fost înconjurat cu zid de piatră, prevăzut cu 3 turnulețe de colț rotunde, sub forma unei fortărețe, accesată prin Turnul-Clopotniță, călugării greci putându-se apăra de năvălirile turcilor și tătarilor, care au reușit totuși să-l devasteze în anii 1661 și 1671.

A fost închinat Patriarhiei Ierusalimului care la începutul sec. XVIII l-a făcut metoc al Mânăstirii Sf. Sava din Iași, administratoarea averilor din Moldova ale Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

Chilia „Sf. Ioan Botezătorul”

Din 1734 a devenit metoc al Mânăstirii Galata care în 1780 a reparat biserica. După secularizarea averilor mânăstirești (1863), călugării l-au părăsit, rămânând neocupat peste 70 de ani. Mănăstirea Hadâmbu a fost reînființată abia în anul 1937, cu obște de călugări români, care au reparat biserica și au consolidat o parte a zidurilor cu cărămidă. Pentru a proteja icoana Maicii Domnului, „făcătoare de minuni”, găsită în fosta catapeteasmă a bisericii, au îmbrăcat-o în argint, ulterior în foiță de aur.

Schitul a funcționat până în 1960, când printr-un decret a fost închis, fiind redeschis abia în 1992, cu rangul de mânăstire. Pe numeroasele terenuri din apropiere, cumpărate de la localnici, treptat s-au construit o stăreție, numeroase chilii,  un agheasmatar, un așezământ social-filantropic, o clădire pentru cazarea pelerinilor (arhondaric), cu capacitatea de 500 persoane, un magazin bisericesc, un muzeu.

Clădirile au fost înconjurate cu un zid de incintă, accesul fiind făcut prin noul Turn-Clopotniță.

La sfârșitul sec. XX- începutul sec. XXI  s-a construit  Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, în stilul tradițional ștefanian.

Pereții interiori au fost pictați în tehnica fresco și în demisol s-a creat Paraclisul „Sf. Ierarh Nicolae”.

În 2003 un mare incendiu a distrus 28 de chilii, magazia cu cărțile și obiectele bisericești, a deteriorat clădirile, ulterior consolidate, când bisericii vechi i s-a creat un acoperiș în stil moldovenesc, pictura interioară restaurată și în 2009 mânăstirea a fost resfințită.