Arhive lunare: martie 2026

Bârlad, jud. Vaslui

Publicat pe de
Răspunde

În drumul spre granița cu Republica Moldova, parcurgând o parte din jud. Vaslui, m-am oprit la Bârlad, oraș pe teritoriul căruia arheologii au descoperit urme de prelucrare a fierului și a cornului de cerb (sec. IV-V). Centru meșteșugăresc dezvoltat, aflat la răscrucea drumurilor comerciale,  este menționat în documentele bizantine și papale cu numele de Terra Berladensis, în cel din sec. XV, emis de Domnitorul Alexandru cel Bun, apărând ca târg, vama lui fiind dăruită Mânăstirii Bistrița, pentru întreținere.

În același secol orașul a fost prădat și ars de invaziile tătarilor (1440, 1444, 1450). Pentru a putea opri înaintarea lor, Domnitorul Ștefan cel Mare a hotărât construirea unei fortificații de pământ. Din acea perioadă a supraviețuit Biserica Domnească „Adormirea Maicii Domnului”, refăcută în 1636 de Domnitorul Vasile Lupu.

În apropierea ei se află Biserica Ortodoxă „Sf. Dumitru”, construită în 1692, refăcută în 1747, în timp afectată de incendiu (1850), cutremure (1864, 1888), în perioada 1894-1896 fiind reparată și consolidată.

Au urmat invaziile cazacilor, polonilor, în 1758 târgul fiind ocupat de cca. 100.000 de tătari, apoi distrus de marele cutremur din 1802, când Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe”, construită în 1797, a fost grav avariată. În perioada 1817-1818 a fost refăcută de breasla abagerilor, care au reparat-o după cutremurul din 1838 și au întreținut-o până în 1873, breasla fiind desființată prin legea corporațiilor, perioadă în care s-a construit și Turnul-Clopotniță (1858), cu 3 etaje, numit și Turnul lui Titinaș, după porecla inițiatorului construcției, monahul Ioanichie-Ioniță Bardaș, la primul etaj fiind amenajată o cameră de locuit pentru ctitor.

În timp deteriorându-se, în 1925 biserica a fost reparată, în 1927 predată armatei, până în 1947 devenind biserica garnizoanei. Fiind părăsită și deteriorată, biserica a fost închisă, fiind reparată abia în 1970, la inițiativa preotului, fost deținut politic, Dumitru Bârnovenescu și redeschisă ca biserică parohială. Fiind avariate de cutremure (1977, 1986, 1990), biserica și turnul-clopotniță au fost reparate, în 1983-1984 interiorul bisericii a fost pictat, în 1991-1992 pridvorul refăcut în stil neoclasic, în timpul restaurării (2019-2023) fiind mutat pe altă fațadă a clădirii, în aceeași perioadă turnul, reparat, fiind dotat cu 3 clopote aduse din Austria, în 2 etaje amenajate muzee, prin exponate evocând viața desfășurată în oraș în sec. XIX.

În oraș s-a păstrat o clădire construită în perioada 1796-1812 de Ștefan și Elisabeta Sturdza Bârlădeanu, azi numită Casa Sturdza, înscrisă pe lista monumentelor istorice. A fost deținută de familie până în 1903, când a fost cumpărată de Primărie, ulterior în ea funcționând Administrația Financiară, apoi Judecătoria, până la cutremurul din 1977 care a afectat grav clădirea. Fiind trecută în administrația muzeului, în perioada 1980-1993 a fost consolidată, devenind sediul Secției de Artă. Degradându-se treptat, începând cu anul 2000 a fost restaurată, doi ani mai târziu fiind inaugurat Muzeul Colecțiilor, cu 2 expoziții permanente de artă contemporană ale artiștilor Vasilescu și Dragoș Pătrașcu.

În apropierea ei, la începutul secolului XIX s-a construit Biserica Ortodoxă „Sf. Spiridon”, unul din ctitori fiind și Elisabeta Strudza care, în decursul anilor, i-a donat unul dintre clopote, numeroase cărți, icoana Maicii Domnului și o cruce de argint.

Biserica a fost renovată în 1965, când s-a refăcut și pictura interioară.

Izbucnind Revoluția din 1848, la Bârlad s-a înființat „Asociația Patriotică”, care urmărea unirea Moldovei cu Țara Românească, principalul lider fiind Al. Ioan Cuza, născut în oraș (1820), după realizarea Unirii Principatelor Române (1859), ales Domnitor. Casa în care s-a născut, construită la începutul sec. XIX, a fost locuită succesiv de mai multe familii, în ultima perioadă folosită ca locuință socială, apoi amenajată ca muzeu, Casa memorială Al. Ioan Cuza, inaugurat în 2025, la împlinirea a 205 ani de la nașterea domnitorului.

În 1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, în oraș s-a dezvelit statuia Al. Ioan Cuza, înlocuită în 1972 cu actuala statuie.

În 1832 s-a înființat prima Școală de băieți, din 1858 în Bârlad funcționând și un gimnaziu, al doilea din Moldova, primul fiind la Iași, după Reforma Învățământului din 1864 devenit liceu. În acea perioadă în oraș a funcționat un teatru în care performau diverse trupe de actori. În 1909 profesorul Stroe S. Belloescu (1909) a donat prin testament o clădire, cu condiția ca în ea să funcționeze biblioteca publică și un muzeu de istorie, cu pinacotecă, inaugurat în 1914.

Interbelic, Bârlad fiind reședința jud. Tutova, în el funcționau toate structurile administrative, Prefectura și Judecătoria ocupând un palat construit în 1890, în stil neoclasic, azi declarat monument istoric. În 1957 o parte din palat a fost amenajată, în ea fiind mutat muzeul, azi numit Muzeul „Vasile Pârvan”, după arheologul și geologul român, patrimoniul fiind împărțit în 4 secții: arheologie, istorie, numismatică și științele naturii. Clădirea  a fost afectată de seismele din 1977, 1086, 1990, de fiecare dată fiind restaurată.

Fosta sală a Curții cu Juri a fost transformată în Teatru de Stat, inaugurat în 1955, ulterior numit după prozatorul, dramaturg și regizor, născut în Bârlad, Teatrul „Victor Ion Popa”.

De muzeu aparțin administrativ și celelalte muzee din oraș, între care Muzeul Colecțiilor, din 2006 Observatorul Astronomic și din 2009 Planetariu, situate în apropierea lui.

Lângă palat s-a amenajat Grădina Publică, azi Parcul Teatrului „Victor Ion Popa”, ocupând 12.000 metri pătrați, în care se pot vedea busturile unor personalități culturale.

În 1932 o mare inundație a distrus o parte din oraș. Ulterior, pe o porțiune mai ridicată de teren, s-a creat un nou cartier, numit „Deal”, străbătut de Strada Mare, mărginită de clădirile administrative, comerciale, locuințe, etc., în 1936 fiind ridicată și noua clădire a Primăriei Bârlad. 

Sub comuniști orașul a fost foarte cunoscut, fiind locul în care în 1901 s-a născut Gheorghe Gheorghiu Dej, în perioada 1961-1965 Președinte al Consiliului de Stat, casa lui natală, construcție de la sfârșitul sec. XIX, fiind amenajată ca muzeu,  Casa memorială „Gh. Gheorghiu Dej”, inaugurat în 1967. După 1898 a fost desființat, clădirea fiind ocupată de o grădiniță de copii. În 2009 casa a fost refăcută, modificată, în ea desfășurându-se diverse evenimente culturale, lansări de carte, mese rotunde, dezbateri pe teme istorice, etc., din 2020 în cadrul „Centrului de documentare privind regimurile totalitare din România„.

În perioada 1950-1956 Bârlad a fost reședința regiunii Bârlad, ulterior oraș încadrat în regiunea Iași și după reorganizarea administrativă (1968) în jud. Vaslui. În 1971 s-a inaugurat Casa de Cultură a Sindicatelor „George Tutoveanu”, folosită pentru diferite evenimente artistice și activități culturale, clădire reabilitată în 2023.

Treptat vechile clădiri au dispărut, fiind înlocuite de noi construcții, între care Palatul de Justiție, inaugurat în anul 2000. 

În amintirea celor căzuți la datorie în cele Două Războaie Mondiale, în 2019, de Ziua Drapelului, s-a dezvelit Monumentul Eroilor, inaugurarea fiind făcută în cadrul unui ceremonial militar și religios.

În sudul orașului se află Lacul Prodana, întins pe cca. 9 hectare, o parte din zona înconjurătoare fiind amenajată pentru agrement.

O scurtă oprire în centrul orașului Tecuci, jud. Galați

Publicat pe de
Răspunde

În vara anului 2025, plecând din Focșani spre Chișinău, Republica Moldova, pe drum urma să fac câteva scurte opriri, prima fiind în centrul orașului Tecuci, jud. Galați.

Așezarea a fost prima dată  atestată documentar din 1134, în hrisovul lui Iancu Rotisiavovici, dar arheologii au descoperit urme de locuire din perioadele geto-dacică și romană. Fiind așezată la intersecția drumurilor comerciale, s-a dezvoltat, în 1435 apărând în scripte ca târg și punct vamal.

În sec. XVII în Tecuci sunt menționate 3 biserici ortodoxe, una dintre ele, din lemn, fiind înlocuită în jurul anului 1813 cu o biserică din piatră. În Revoluția din 1821 biserica a fost devastată de armata otomană, 2 ani mai târziu fiind reparată, pictura interioară refăcută și în 1856 declarată catedrală. În decursul timpului a fost avariată de cutremure (1874, 1882, 1894, 1903). Deși de fiecare dată a fost reparată, structura de rezistență fiind distrusă, apoi pridvorul și turla grav avariate, s-a renunțat la refacerea ei, din 1898 slujbele fiind ținute în celelalte biserici din oraș.

Abia în 1937-1938,  din donațiile  unor personalități, între care Mareșalul Ion Antonescu, Alecu Anastasiu și soția sa, Ecaterina, în Grădina Publică, azi Parcul Central al orașului, s-a construit actuala Catedrală Ortodoxă „Sf. M. Mc. Gheorghe”, ultimii doi fiind înmormântați în subsolul ei. Lucrările au durat mult timp, până în 1948 fiind terminat subsolul, lucrările fiind reluate abia în 1951, clădirea fiind terminată în 1962.

În perioada 1966-1967 interiorul a fost pictat în frescă, prezentând personaje și scene biblice și în 1969 catedrala a fost sfințită.

În anii 2007-2010 clădirea a fost consolidată și pictura restaurată.

După Războiul Ruso-Turc (1829-1829) Tecuci a fost încadrat în Moldova, după unirea Moldovei cu Țara Românească (1859) făcând parte din Principatele Române Unite. În  amintirea acelor vremuri, în 2013, în apropierea catedralei, s-a inaugurat statuia Domnitorul Al. Ioan Cuza.  

Orașul a început să se dezvolte, în el fiind construite noi clădiri, una fiind Banca de Scont, loc unde se întâlneau comercianții și oamenii de afaceri, ulterior transformată în Tribunal Județean, azi fiind ocupată de Parchetul Tecuci.

În Primul Război Mondial (1916-1917) în oraș s-au refugiat mulți  români din Muntenia și Oltenia, aflate sub ocupație străină.

Casa Tache Anastasiu (sfârșit sec. XIX)

După război s-au înființat Societatea Culturală „Ștefan Corodeanu” din cadrul Școlii Normale de Băieți, Societatea de Educație Națională din cadrul Cercului Militar (1920) și în 1923 s-au pus bazele Ateneului Cultural. Într-o casă construită la sfârșitul sec. XIX, în stil baroc, donată de boierul Teodor Cincu, primar al orașului Tecuci, deputat în Parlamentul Românie, azi înscrisă pe lista monumentelor istorice, în 1935 s-a creat Muzeul de Arheologie și Științele Naturii „Mihail Dimitriu”, un spațiu fiind ocupat de Biblioteca Comunală. În Al Doilea Război Mondial (1944) o parte din colecțiile muzeului, împreună cu arhiva Primăriei, au fost evacuate, urmând să fie transportate cu trenul, dar acesta a fost distrus de bombardamentul anglo-american. Muzeul a fost reorganizat în anul 1967, azi Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” având secțiile de arheologie, artă plastică, numismatică, istorie modernă și contemporană.

În 1938 Fundația „Principele Carol” a înființat Căminul Cultural Orășenesc „Calistrat Hogaș”, numit după renumitul scriitor născut în oraș (1847).

Postbelic orașul a devenit reședința jud. Tecuci, după reorganizarea administrativă (1968) încadrat în jud. Galați și declarat municipiu.

Primăria Tecuci

Mausoleele Eroilor Mărăști, Soveja și Mărășești, jud. Vrancea

Publicat pe de
Răspunde

În Primul Război Mondial România a fost cucerită de armatele Puterilor Centrale, în 1917 singurul teritoriu neocupat fiind Moldova, frontul întinzându-se în zona Vrancea, în luna iulie la Mărăști armata a II-a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, repurtând prima victorie, în timpul luptelor purtate decedând mii de soldați și bombardamentele distrugând satul. Ulterior satul a fost reconstruit de armată și localnici, primind ajutorul Reginei Maria, spre amintirea victoriei la intrarea în sat fiind ridicat un Arc de Triumf, de 3,7 metri înălțime.

În perioada 1921-1928, pe locul celei vechi, distrusă, s-a ridicat Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului; Sf. Maria Magdalena”, în stil moldovenesc, la inaugurare participând Regele Mihai I al României,  Regina Maria, reprezentanţi ai Guvernului și ai Armatei a II-a.

Pe locul unde s-a desfășurat lupta (Cota 536), din iniţiativa unor ofiţeri şi generali ai Armatei a II-a Române, s-a construit Mausoleul Eroilor Mărăști, pe fațada principală fiind postate plăci din marmură albă, inscripționate cu numele regimentele participante și ale celor cca. 1.500 de morți, lateralele fiind decorate cu basoreliefuri din bronz, prezentând săteni și ostași.

Subsolul adăpostește criptele cu osemintele ostaşilor români căzuţi la datorie şi sarcofagele generalilor Alexandru Averescu, Arthur Văitoianu, Nicolae Arghirescu şi Alexandru Mărgineanu. Se află și un mic muzeu în care sunt expus obiecte ce au aparținut generalului Văitoianu și arme folosite în Primul Război Mondial.

După bătălia de la Mărăşti, încercând să recupereze teritoriile pierdute, trupele germane au reușit să disperseze trupele rusești din zona Varnița-Muncelu. Acestea trebuind să se retragă, au intervenit trupele române, cărora li s-au alăturat cele sovietice rămase în zonă,  câștigând Bătălia de la Varnița. Cum Soveja era situată în inima munților, nod de comunicații către liniile frontului, acolo fiind stabilite punctele de comandă, depozite de armament, etc., după terminarea războiului, la inițiativa Societăţii „Văduvele de Război” şi „Cultul Eroilor”, în perioada 1923-1928 s-a construit Mausoleul Eroilor Soveja. Clădirea în formă de cruce, semănând cu o cetate din piatră, a fost plasată la marginea localității, pe o ridicătură de teren, de 200 metri înălțime, înconjurată cu un zid din piatră de râu, putând fi accesat printr-un șir de trepte, desfășurate pe 4 terase succesive, la bază „păzite” de 2 tunuri.

În interior s-au plasat criptele în care au fost înhumați 528 de militari români, ruși, germani, austrieci și unguri, pe plăcile de marmură din fața lor fiindu-le inscripționate numele, osuarul adăpostind și alți ostași neidentificați, în total 1.612 decedați în timpul luptelor din zonă.  

Într-o clădire de lângă Mausoleu s-a amenajat un muzeu care etalează documente, hărți, fotografii, arme, medalii, folosite și primite în timpul luptelor din Primul Război Mondial.

A urmat bătălia de la Mărășești, cea mai crâncenă din tot războiul, în cele 28 de zile, din care 15 de luptă efectivă, în august 1917 fiind oprită ofensiva germană spre Moldova pe linia Mărăști-Mărășești-Oituz.

Pentru cinstirea celor peste 21.000 de soldați și 480 de ofițeri căzuți la datorie, la inițiativa Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, s-a construit Mausoleul Eroilor Mărășești, lucrările fiind efectuate în 2 etape: 1923-1924 și 1936-1938.

Inițial s-a creat parterul, cu 18 culoare radiale, în ele fiind așezate 154 cripte individuale și 9 cripte comune, cu rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care și ale Ecaterinei Teodoroiu, sublocotenent care a condus un pluton de infanterie în bătălia de la Mărășești.

Central a fost postat sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu, comandantul armatei române din timpul bătăliei.

În a doua etapă s-a construit „Cupola Gloriei”, ornată la exterior cu basoreliefuri prezentând scene de luptă și femei amintind de asociația care a înființat mausoleul, superior fiind postată o cruce, sprijinită de vulturi.

Interiorul a fost pictat în frescă și inscripționat cu numele localităților în care s-au purtat principalele bătălii.

Pe aleile ce mărginesc spațiul larg din fața mausoleului s-au postat busturile celor mai importante personalități militare din acea perioadă, între care:

Mareșal Alexandru Averescu

Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu

Într-o clădire, lateral de mausoleu, funcționează un mic muzeu în care sunt expuse diverse arme, echipament militar, numeroase fotografii vechi, date biografice ale unor personalități politice și militare, etc., pereții fiind ornați cu picturi prezentând scene din bătălii.