Copenhaga, Danemarca- Kongens Nytorv și Nyhavn

Piața Regelui din Copenhaga, Danemarca, (Kongens Nytorv), este una dintre zonele cele mai populare din punct de vedere turistic. A fost înființată de Regele Christian V ca cea mai mare piață a orașului (1670) și central a fost postată statuia sa (1688). În perioada vizitei mele piața era în reconstrucție astfel nu m-am putut bucura de imaginea ei de ansamblu. Am intrat în piață pe lângă Hotel D Angleterre (1874) și am înconjurat-o pentru a vedea măcar clădirile înconjurătoare. Hotelul a fost deschis în 1755.  Clădirea a fost distrusă într-un incendiu (1795) apoi reconstruită, extinsă (1872-1875) și a rezistat până azi. După ultima restaurare și renovare hotelul a fost redeschis în anul  2013.

În dreapta Hotelului D’ Angletere se afla o clădire care a fost construită ca sediu al  Companiei Great Teleghraph Northern (1893). Acesta a funcționat până în anul 2008 când în clădire s-a mutat Camera de Comerț Germano-Daneză (Deutsch-Dänische Handelskammer). În fața ei, în piață se afla o cafenea care funcționa într-un chioșc telefonic  vechi din 1913 (Gamle Telefonkiosk).

În stânga hotelului se afla Magasin du Nord (1893-1894), clădirea principală dintre cele șapte care alcătuiesc lanțul de magazine danez Magasin înființat în 1868. În 2013 în clădire a fost deschis un muzeu care etalează istoria formării acestuia.

Palatul Erichsen (Erichsens Palæ) a fost construit pentru comerciantul și armatorul căruia îi poartă numele (1799) care însă nu s-a bucurat de el decât un an. După decesul său fiul a extins clădirea (1801). Până în 1888 a trecut prin doi proprietari apoi a fost preluat de Handelsbank care l-a restaurat (1891). Actual în el funcționează Danske Bank.

Clădirea cea mai importantă din piață era Teatrul Regal Danez (Det Kongelige Teatret).

Acesta a fost fondat în 1748, între 1872-1874 a fost construită clădirea actuală și a funcționat ca Teatru Regal apoi ca Teatru Național. Actual se desfășoară mai mult spectacole de  balet.

Clădirea a fost extinsă pentru reprezentațiile de teatru dramatic (1931) între clădiri formându-se pasajul August Bournonvilles. Pe lângă teatru a funcționat și Corporația daneză de Radiodifuziune până după cel de Al Doilea Război Mondial când s-a mutat într-o clădire proprie. Pe cele două fețe ale turnului, în niște nișe au fost executate reliefuri din bronz care pe partea dinspre piață îi reprezintă pe zeul  muzicii, Apollo, zeii tragediei și comediei, pe cealaltă parte Mozart cu o vioară în mână (muzica), Eros pe lebădă (dansul), Shakespeare (drama) și arcada a fost decorată în interior cu un mozaic din 3 milioane de bucăți reprezentând diverși scriitori, fizicieni, etc. După construirea de alte locații clădirea nu a mai fost folosită de teatru și actual este închiriată pentru diferite evenimente.

Pe colțul pieței, întinzându-se pe o latură a Canalului Nyhavn, se afla Palatul Charlottenborg și pe colțul opus Palatul Thott (Thotts Palæ), a doua clădire construită în piață,  pentru ofițerul naval Niels Juel (1683-1686). După ce a trecut prin mai mulți proprietari, în 1750 a revenit  familiei Thott care  care l-a adaptat în stil neoclasic (1763). În 1930 a fost când cumpărat de statul francez și transformat în Ambasada Franței (Franske Ambasade). Ultima restaurare a avut loc în anul 2012.

Am ieșit din piață la unul din capetele Canalului Nyhavn unde se afla renumita, turistic,  Ancoră Memorială (Mindeankeret), care comemorează cei 1.700 de marinari care și-au pierdut viața în Al Doilea Război Mondial. Ancora, veche din 1872, a fost postată în 1951 în locul unei cruci de lemn existentă din 1945.

Sub domnia Regelui Christian V Canalul Nyhavn a fost săpat de prizonierii de război suedezi (1658-1660) pentru crearea unei legături maritime cu Piața Regelui (Kongens Nytorv) pentru navele de marfă și pescuit. Primul pod a fost construit în locul unui podeț din lemn (1875) și. a fost înlocuit cu cel actual în anul 1912.

Zona, foarte aglomerată, devenise cunoscută pentru bețiile marinarilor și prostituție.

În partea de sud a canalului au fost construite clădiri din lemn, cărămizi și ipsos viu colorate, cea mai veche păstrată până azi datează din 1681. Într-una dintre case a locuit timp de 18 ani scriitorul Hans Christian Andersen, casă în care funcționează un magazin de suveniruri cu tematică Andersen.

De-a lungul canalului Nytorv, în cadrul Muzeului Port înființat în 1977, au fost etalate navele din patrimoniul Muzeul Național Danez.

În dreapta ancorei, pe colțul Nyhavn cu Kongens Nytorv se afla Palatul Charlottenborg (Charlottenborg Slot) în care funcționa Muzeu de Artă (Kunsthal Charlottenborg). A fost prima clădire din Piața Regelui construită pentru fratele Regelui  Christian V (1672-1683). După moartea regelui palatul a fost achiziționat de regina mamă Charlotte Amalie (1699), după ea a fost numit Charlottenborg și în 1701 în el a funcționat vechea Academie de Arte.

Moștenit de Regele Christian VI, a fost transformat în stil baroc olandez apoi extins la patru aripi (1783) și din 1878 palatul a trecut în proprietatea Academiei Regală Daneză de Artă.

Muzeu de Artă Contemporană

Pe colțul opus, pe cealaltă parte a canalului Nytorv se afla una dintre cele mai vechi case din Copenhaga, Casa Kanneworff  (Kanneworffs Hus). A fost construită înainte de formarea canalului Nytorv  (1606), ulterior etajată (1780) și a fost locuită pe rând de diferiți meseriași- bărbieri, tâmplari, etc. chiar și de un conte apoi din 1836 a funcționat ca și croitorie.  Azi în ea funcționează Amber Museum cu o colecție de artefacte și antichități de chihlimbar, în muzeu existând cel mare mare chihlimbar din lume de 47,5 kg.

De la Muzeu m-am îndreptat spre Piața Sfânta Anna, o piață ce desparte Nyhavn de districtul Frederiksstaden, unde se afla Biserica Garnizoanei (Garrisonkirken).

Inițial, pe un teren recuperat în partea de sud a unui canal a fost ridicat un Spital (1686). Ulterior clădirea a fost folosită ca loc de depozitare apoi transformată în stil baroc (1703-1706) și transformată în biserică care deservea personalul militar ce staționa în oraș. În 1885 clădirea a fost refăcută și între 1954-1961 renovată.

În 1750 pentru crearea districtului Frederiksstaden a fost umplut cu pământ un canal și astfel a apărut Piața Sfânta Anna (Sankt Annae Plads).

Christian X statuen (1954)

În 1852 piața a fost amenajată sub forma unei grădini în care pe parcursul timpului au fost postate statui și a fost mărginită de clădiri în care azi  funcționează diferite organizații și fundații.

Johan Peter Emilius Hartmann statuen (1904)

Citește și Copenhaga, Danemarca- în zona Palatului Amalienborg

 

 

Copenhaga, Danemarca- din Gammeltorv spre Kongens Nytorv

După ce am vizitat Catedrala Copenhaga am intrat în cea mai veche piață, Gammeltorv, construită în secolul XII o dată cu întemeierea orașului.

A funcționat ca piață centrală până în 1670, fiind utilizată în principal pentru vânzarea produselor din carne pentru care în 1901 a fost construită o hală și a continuat să funcționeze până în anul 1917.

În piață a funcționat Primăria Copenhaga încă din 1474. Clădirea a fost transformată în stil renascentist (1608-1610). Distrusă de Marele Incendiu din 1728 a fost construită o clădire nouă în stil baroc și după 1795 Primăria a fost mutată în altă locație. Majoritatea clădirilor existente azi au fost ridicate după marele incendiu din 1795, în stil neoclasic.

Central se afla fântâna Caritas (Caritasbrønden)  ridicată de rege Christian IV în momentul când a fost fondat Nytorv (1610).

În anii 1950, numărul de autovehicule crescând, piața a fost transformată în parcare. Aceasta a fost desființată  o dată cu amenajarea zonei pietonale Strøget (1962).

Printre clădirile care delimitau piața, în care funcționau numeroase magazine, bănci, administrație locală, servicii, etc. se afla o clădire a cărei fațadă era decorată cu șase coloane ionice.

Judecătoria districtului Nytorv (Byretten Nytorv) funcționa într-o clădire construită în locul Orfelinatului Regal (1728). În partea stângă, printr-o pasarelă, sala de judecată era legată cu închisoarea.

Ca în majoritatea piețelor vechi și în Gammeltorv s-a păstrat un chioșc vechi.

Din piață am străbătut strada pietonală Strøget, stradă cu multe magazine, firme, etc.

Ținta mea era Piața Kongens Nytorv.

În drum am trecut pe lângă una dintre cele mai vechi clădiri din Copenhaga, Biserica „Duhului Sfânt” (Helligåndshuset). Inițial a făcut parte din Spitalul „Sfântului Duh” fondat în 1296 care s-a extins până în secolul XV când deținea numeroase proprietăți și o biserică.

Biserica a fost distrusă într-un incendiu, ulterior reconstruită cu ajutorul Regelui Christian I, spațiul spitalului extins și transformate în stăreție augustiniană (1497). Înainte de anul 1530, când ritul catolic a fost interzis,  mânăstirea a fost desființată prin separarea spitalului care a devenit instituție a orașului.

După 1530 călugării augustinieni au fost expulzați și biserica a devenit parohială. Sub Regele Christian III spitalul a fost desființat, unele dintre clădiri demolate. Biserica a fost reconstruită, spațiul ei extins (1607), complex care s-a păstrat până azi.

În cadrul bisericii era amenajat un spațiu expozițional pe care l-am vizitat.

Și, din nou pe Strøget, stradă lungă unde puteai să-ți pierzi timpul în numeroasele magazine și cafenele.

Lateral am văzut turnul Bisericii „Sf Nicolae”.

În sfârși, la capătul străzii am intrat în Kongens Nytorv. Un fapt pozitiv dar, spre neplăcerea mea, piața era în reconstrucție și restaurare.

Citește și Copenhaga, Danemarca- Kongens Nytorv și Nyhavn

Copenhaga, Danemarca- din Kultorvet spre Gammeltorv

De la Grădina Botanică din Copenhaga, Danemarca, traversând un bulevard cu clădiri noi în care funcționau multe firme, m-am îndreptat spre Piața Cărbunelui (Kultorvet).

Am intrat în labirintul străduțelor cu case de epocă.

Între ele se înălța turnul Bisericii Reformate sau Biserica Franceză (Reformet kirke- French kirke). Construcția ei, în stil baroc olandez, a fost finanțată de Regina Charlotet Amalie, soția rege Christian V, care era de origine germană și și-a păstrat credința reformată calvină după căsătorie (1688-1689). Biserica a fost folosită atât de reformații germani cât și de cei francezi de unde și cele două nume sub care este cunoscută. În marele incendiu din 1728 a fost grav deteriorată și ulterior a fost refăcută.

După ce am străbătut câteva străduțe am intrat pe lângă  clădirea Messen în Piața Cărbunelui (Kultorvet).

Piața a apărut în interiorul Porții de Nord a orașului după marele incendiul, când o parte mare a orașului a fost distrusă, prin demolările masive și construirea de noi clădiri. În piață se desfășura comerțul cu cărbune, lemne și turbă. Un secol mai târziu piața a fost străbătută de liniile de tramvai noi create.

În piață a fost postat primul chioșc telefonic în Copenhaga (1896). În decursul timpului a fost schimbat cu altele mai noi care au fost funcționale până în 1929 și actual în ultimul rămas a fost amenajată o cafenea.

La începutul secolului XX au fost construite noi clădiri  și în anii 1960, o dată cu transformarea Strøget în stradă pietonală liniile de tramvai au fost scoase. A supraviețuit doar o singură clădire veche din 1730.

Actual în piață funcționează numeroase magazine, cafenele și în timpul verii se desfășoară concerte în aer liber.

Piața a fost recondiționată între anii 2011-2013.

Am ieșit din piață și m-am îndreptat spre piața Gammeltorv. Mi-am făcut traseul pe lângă Turnul Rotund și Biserica Sfânta Treime din Complexul Trinitatis apoi Catedrala din Copenhaga,  pe care le-am vizitat. De la Turnul Rotund am ocolit puțin pentru a vedea Marea Sinagogă (Københavns Synagoge) construită în stil clasic cu elemente orientale (1830-1833). Tristețe mare pentru mine ca turist, clădirea era în curs de reconstrucție.

Era păzită de gardă înarmată, probabil datorită faptului că în 1985 acolo a fost plasată o bombă de către teroriștii palestinieni care a deteriorat-o grav.

„Băieții”, însă, au fost amabili, poate din cauza figurii mele triste și mi-au deschis porțile duble, securizate, pentru a vedea măcar jur împrejur clădirea.

Am intrat în zona ocupată de Universitatea Copenhaga (Københavns Universitet). Aceasta a fost fondată în 1479, fiind a doua în Scandinavia după cea din Uppsala (1477).

Pentru a se stopa răspândirea protestantismului a fost închisă de către biserică pentru o scurtă perioadă de timp (1531). A fost redeschisă după Reforma Luterană (1537) și transformată în Seminar Evanghelic Luteran.

În timpul bombardamentului britanic (1807) majoritatea clădirilor au fost distruse apoi refăcute, facultățile restructurate (1842-1850) când au fost înființate Colegiul Tehnologic, Biblioteca Universitară și, adiacent instituțiilor de învățământ, Grădina Botanică, Muzeul Zoologic și Muzeul Geologic.

În anul 1877 prima femeie a fost admisă la cursuri. Între anii 1960-1980 datorită creșterii numărului de studenți au fost construite în alte zone clădiri noi.

Actual Universitatea funcționează cu șase facultăți- Științe, Științe Umaniste, Științe Medicale, Științe Sociale, de Drept și de Teologie, aproximativ 100 de departamente și centre de cercetare.

Am ieșit dintre clădirile universității și pe strada spre Piața Gammeltorv, înconjurată de copaci, se afla  Biserica „Sfântul Petru” (Sankt Petri Kirke), biserică catolică a comunității germane din Copenhaga.

Pe acel loc în Evul Mediu a existat una dintre cele patru biserici catolice din Copenhaga (1304) care a ars într-un incendiu (1380), apoi a fost reconstruită. Din 1585 a fost preluată de germani și a devenit un centru pentru elita orașului având în vedere că în acea perioadă și Curtea Regală folosea cotidian limba germană. A fost extinsă în mai multe etape în perioada 1631-1740.

Și-a pierdut importanța o dată cu disensiunile dintre Danemarca și Germania care au culminat cu Primul Război Schleswig (1848-1850).

În timp, congregația germană devenind minoritară și fondurile împuținându-se, biserica a fost preluată de Statul Danez (1994) care a recondiționat-o.

Spre capătul străzii care se deschidea în piața Gammeltorv se afla clădirea principală a Universității, prima terminată în perioada de reconstrucție (1836).

Lângă ea se înălța, maiestuoasă, Catedrala Copenhaga.

Catedrala Copenhaga- For Frue Kirke

În apropierea pieței Gammeltorv din Copenhaga, Danemarca, se află Catedrala Copenhaga (For Frue Kirke).  Pe acel loc, cel mai înalt punct lângă noul oraș Havn, a fost construită prima biserică romano-catolică „Sfânta Maria” (1187-1209) care a fost total distrusă de un incendiu (1314). Până în anul 1388 a fost reconstruită în stil gotic. După Reforma Protestantă biserica a fost predată luteranilor, i s-a schimbat numele în „Biserica Fecioarei Noastre” (For Frue Kirke), nume păstrat până azi. Totuși romano-catolicii au primit permisiunea să funcționeze împărțind clădirea cu luteranii. Această decizie a supărat populația care a vandalizat clădirea.

În secolul XVI clădirii bisericii i-a fost adăugat turnul și a devenit doar luterană. Nu a durat mult timp, aproximativ 30-35 de ani, când biserica a fost incendiată de o furtună cu fulgere care au provocat incendii. A fost refăcută, turnul a fost demolat și reconstruit până în 1609, dar nu a rezistat prea mult. În 1728, o dată cu distrugerea  unei treimi din oraș și biserica a fost dărâmată.  În următorul deceniu a fost reconstruită din cărămidă roșie,  cu un turn mai înalt decât precedentul, dotat cu 42 de clopote. Nici aceasta nu a rezistat fiind distrusă în timpul atacului britanic din 1807.

Ultima biserică, cea actuală, a fost construită în stil neoclasic (1817-1829), inițial fără turn. Acesta a fost ridicat la cererea populației și dotat cu 4 clopote. Fațada a fost prevăzută cu coloane, frontonul a fost decorat cu sculpturi din bronz reprezentând pe Isus și cei 12 Apostoli. Din 1924 a devenit Catedrală Națională a Danemarcei.

În interior, pe laterale au fost postate statuile celor 12 Apostoli.

Tot lateral, în  partea superioară, mai multe coloane mărgineau  cele două galerii existente.

În spatele altarului,  într-o nișă delimitată de două coloane, a fost postată statuia lui Isus.

În fața altarului a fost așezat fontul de botez, o statuie reprezentând un înger care ține în mâini o jumătate de scoică. Statuile au fost sculptate din marmură de Carrara.

Catedrala a fost renovată între anii 1977-1979.

În anul 1995 a fost dotată cu o orgă centrală.

Cripta a fost transformată într-un muzeu în care sunt etalate diferitele etape din construcția catedralei.

Citește și Copenhaga, Danemarca- din Gammeltorv spre Kongens Nytorv

Complexul Trinitatis Copenhaga, Danemarca

Complexul Trinitatis este situat în centrul vechi din Copenhaga, Danemarca. În Europa secolului XVII s-a dezvoltat mult astronomia astfel regele  danez Christian IV a cumpărat un teren într-un cartier aglomerat cu case din lemn amplasate pe străzi înguste și alei (1622). Au fost demolate  aproximativ jumătate din ele (1637) și a început construcția unui complex care urma să includă o biserică, o bibliotecă universitară și un Observator Astronomic.

Primul a fost terminat Turnul Rotund (Rundetårn). În el urma să funcționeze Observatorul Astronomic (1642).

În următorii 15 ani lipită de spatele turnului a fost ridicată Biserica Trinitatis (Trinitatis kirke), biserică folosită doar de studenții și profesorii universității și în podul ei a fost amplasată Biblioteca Universitară (1657).

Deși făceau parte dintr-un complex, turnul nu a fost folosit de biserică niciodată. Totuși prin rampa spirală a turnului, construită în loc de scări pentru a ușura manevrarea instrumentelor grele și a cărților, se făcea accesul la clopotniță și bibliotecă.

În incendiul din 1728 biblioteca a fost distrusă, ulterior reconstruită și biserica recondiționată (1731-1763).

În bombardamentul britanic din 1807 biserica a fost lovită de patru bombe dar nu a fost dărâmată.

În mai multe etape a fost reparată și modificată (1817-1849, 1869-1871).

În 1956 biserica a fost dotată cu o orgă impresionantă.

În 1861 biblioteca a fost mutată într-o clădire proprie și Observatorul Astronomic, devenit inadecvat pentru noile instrumente astronomice, a încetat să funcționeze.

Din 1928 turnul a fost iar amenajat ca observator pentru astronomii amatori. Pe acoperișul turnului a fost ridicată o clădire cu cupole mici de 7 metri înălțime la care se urcă de pe terasa de observare. De asemenea în fiecare primăvară în turn are loc o cursă de biciclete în care, pe rampă, concurenții urcă și coboară în mare viteză. În 1988 a fost stabilit recordul mondial de 1 minut și 48,7 secunde. Fosta sală a bibliotecii a fost amenajată și deschisă în 1987 ca spațiu expozițional și sală de concerte.

După ce am vizitat complexul am poposit la o țigară în spațiul de lângă biserică, amenajat cu bănci și mese,  apoi…hai la drum.

Citește și Copenhaga, Danemarca- din Kultorvet spre Gammeltorv

Copenhaga- zona Parkmuseerne

De la Castel Rosenborg din Copenhaga, Danemarca m-am îndreptat spre Parkmuseerne, zona cu 6 muzee situate în Parcul  Østre Anlæg și Grădina Botanică. La intrarea în Parcul  Østre Anlæg, ocupând mai multe clădiri, se afla clădirea principală a Galeriei Naționale a Danemarcei (SMK- Statens Museum for Kunst) construită în stil renascentist (1889-1896) căreia în 1998 i s-a adăugat o clădire modernă,din sticlă, pentru arta modernă. Erau etalate opere de artă europeană (1300-1800), artă daneză și nordică (1750-1900), artă franceză (1900-1930), artă daneză și internațională (după 1900). În celelalte clădiri din parc se puteau vedea Colecția Regală de Artă Grafică, Colecția Royal Cast, Colecția Hirschsprung.

După ce am vizitat o parte din colecții m-am îndreptat spre intrarea în Grădina Botanică. În drum am trecut pe lângă clădirile Fundației de Cercetare Star Plan și a Muzeului Geologic (Geologisk Museum) din cadrul Muzeul de Istorie Naturală care erau în curs de restaurare. Muzeul a fost deschis în 1772, mutat în locația actuală în 1893 și prezintă colecții mari de fosile, minerale, meteoriți, etc.

Grădina Botanică a Universității din Copenhaga (Botanisk Have) face parte din  Muzeul de Istorie Naturală și pe lângă agrement este folosită în scop cercetare.

În trecut în cadrul mânăstirilor se cultivau plante medicinale care erau furnizate mai ales regalității.

După ce mânăstirile au fost desființate în urma Reformei, în anul 1600, pe un loc dat de Regele Christian IV a fost înființată o grădină, Hortus Medicus.

Pe acel loc azi se află reședința unui profesor universitar care cultivă în continuare plante medicinale, unele foarte rare.

Sub domnia Regelui Frederik V pe o arie necultivată a fost amenajată o nouă grădină numită după fondatorul ei Georg Christian Oeder, Grădina Oeder (1752), unde a fost amenajată o seră care a fost deschisă publicului în 1763.

O parte din grădină a fost donată Universității (1770).

Grădina a fost extinsă pe actuala locație, pe o suprafață de aproximativ 10 hectare, a fost numită Grădina Botanică și deschisă publicului (1874).

În total în grădină se află 27 de sere dintre care cea mai notabilă este Casa Palmierului (Palmhuset).

De asemenea a fost amenajată și o seră cu aer condiționat pentru a se putea crea mediul adecvat plantelor arctice.

Grădina a fost amenajată pe diferite secțiuni ca dealul cu conifere, o secțiune stâncoasă cu plante montane din Europa Centrală, o grădină de rododendroni, un lac cu nuferi, etc.

În grădină se află peste 13.000 de specii de plante daneze și din multe alte zone ale lumii, plante perene și anuale.

Din păcate și aici am văzut cum unii dintre vizitatori se iubeau pe sine mai mult decât frumusețile înconjurătoare.

Acuma, când scriu acest articol, am aflat că din anul 2018 a fost deschisă Casa de fluturi în care se poate explora viața diferitelor specii și care poate fi vizitată doar în sezonul de vară.

Citește și Complexul Trinitatis Copenhaga, Danemarca

 

Grădinile și Castelul Rosenborg, Copenhaga, Danemarca

Grădinile Castelului Rosenborg (Kongens Have) din Copenhaga, Danemarca, au fost amenajate în stil renascentist olandez după ce regele Christian IV a achiziționat terenul (1606).

Cuprindeau o parte în care se cultivau legume și fructe, o parte pentru relaxare cu rondouri de flori, statui, o fântână și un pavilion mic.

Hans Christian Andersen

În locul pavilionului până în 1624 a fost ridicat Castelul Rosenborg (Rosenborg Slot). În grădini, într-o porțiune  au fost amenajate alei direcționate ca niște raze de cerc în centrul cărora a fost construită  o casă de vară (1669).

Am intrat în parc, azi întins pe 12 hectare, pe lângă Teatrul de Marionete (Marionetteatret).

Am urmat aleile până la un loc amenajat ca loc de joacă (Legepladsen).

În apropierea locuinței regale în 1606 a fost ridicat Pavilionul Albastru, pavilion muzical legat sonor prin tuburi de camera regală de la etaj, transformat într-un loc de masă intim (1671) în care familia regală putea sta singură, fiind servită printr-o trapă care urca și ridica masa din bucătăria amenajată la parter și a fost numit Schitul. Castelul a fost folosit ca reședință regală până în jurul anului 1710 apoi a fost abandonat, familia regală mutându-se în palatul nou construit. În 1773 grădinile au fost renovate și deschise publicului.

Pe locul Schitului ruinat a fost construit Pavilionul Hercules (Hercules Pavillonen), în stil neoclasic. A fost numit după statuia lui Hercules postată într-o nișă centrală între 2 coloane toscane. De o parte și de alta în 2 nișe mai mici au fost așezate statuile lui Orfeu și Eurydice. Din 1810 în el a funcționat o cofetărie elvețiană, în secolul XX ca reședință a grădinarului principal apoi club de dansuri populare. După ce a fost renovat (1999) și până azi la parter funcționează  Café Herkules iar la etaj se desfășoară activități culturale.

De la pavilion, străbătând două alei, în partea de nord-vest a parcului am ajuns în Grădina trandafirilor (Rosenhaven).

La capătul ei era postată statuia Reginei Caroline Amelie (Dronning Caroline Amalie).

Grădina era amenajată lateral de castel.

În sfârșit mi-am atins țelul, Castelul Rosenborg (Rosenborg Slot) în care azi funcționează Muzeul Regal. Clădirea era înconjurată în trei părți de un șanț cu apă, șanț de apărare, azi inutil dar frumos.

După 1710 a fost folosit de familia regală doar în două situații de criză, când Palatul Christiansborg a ars într-un incendiu (1794) și în timpul atacului britanic (1801). Am ales una dintre cele patru căi de intrare din parc și am trecut un podeț peste șanțul cu apă.

Castelul a intrat în proprietatea statului, amenajat ca muzeu și deschis publicului în anul 1838. Accesul în castel se face și azi pe cele două intrări principale, Poarta Regelui și Poarta Reginei.

În muzeu se pot vedea cu colecțiile regale, tezaurul cu bijuteriile coroanei, Coroana Daneză, etc., care prezintă perioada monarhiei absolute din secolele XVII-XIX,  la etajul trei Sala lungă (1624) fostă sală de bal, apoi din 1710 pentru recepții regale, banchete, transformată în secol XIX în Sala Cavalerului în care sunt etalate mobilier de argint, steme, tronul, pe pereții laterali evenimente istorice din timpul domniei Frederik IV. Fotografiatul era interzis.

În 1709 în parc a fost construită Baraca Roseborg pentru a găzdui Garda Regală, actual ocupată de paznicii castelului și între anii  1760-1763 Casa Comandantului, azi spațiu expozițional.

Citește și Copenhaga, Danemarca- Zona Parkmuseerne

Copenhaga, Danemarca-prin zona Nyboder

În Copenhaga, Danemarca, după ce am vizitat zona Langelinie și Kastellet am traversat  Parcul Churchill.

M-am îndreptat spre zona Nyboder dorind să ajung la Castelul Rosenborg.

Zona a fost amenajată de Regele Christian IV în afara orașului fortificat cu locuințe pentru personalul tot mai numeros al Marinei Regale (1631-1641), clădiri asemănătoare barăcilor militare. Când  Poarta de Est a fost mutată zona a fost integrată în oraș.

Au fost amenajate școli și un spital private, o forță de poliție locală dar pentru aceste facilități bărbații din zonă au fost obligați să nu părăsească armata timp de 20 de ani.

Până în 1796 zona s-a tot extins prin construirea de case noi ulterior jumătate din ele au fost vândute sau demolate (1853-1878).

În mijlocul zonei Nyboder, în Piața Sfântul Paul (Sankt Pauls Plads) se afla Biserica „Sfântul Paul”, cunoscută ca Biserica Nyboder (Sankt Pauls kirke).

Biserica luterană a fost construită pe un teren donat de stat pentru a servi populația în creștere a orașului (1872-1877). A fost ridicată în stil lombard, din cărămidă roșie și la exterior decorată cu jaluzele, arcade, coloane și pinacule pe colțuri.

În 1888 a suferit reparații majore.

Depășind o clădire mai nouă (1903) am intrat pe străduțele mici, întortocheate.

Aveam impresia că mă aflam pe un tărâm de basm unde casele colorate parcă se intercalau cu natura.

La capătul uneia dintre străduțe se înălța turnul unei biserici pe care de abia așteptam să o văd.

Biserica Metodistă (Jerusalemskirken), a fost construită în stil renaștere romanică și renaștere bizantină, cu turnul  de aproximativ 50 metri înălțime. Primii metodiști au apărut în Copenhaga în anul 1859 și au folosit spații închiriate din magazinul Kongensgade.

Numărul lor crescând, au construit Biserica „Sfântul Paul” (1866)), nume schimbat în Biserica „Sfântul Marcu” (1894) o dată cu construirea altei biserici care a preluat hramul „Sf. Paul”.

Ultima denumire, cea actuală, a primit-o în  1912. Doi ani mai târziu clădirea a fost distrusă într-un incendiu apoi reconstruită în decursul unui an.

De la biserică am urmat o stradă mai circulată, pe lângă clădirile aliniate „ca la armată”. Am fost  impresionată în mod plăcut văzând florile și verdeața cu care erau ornate  diferite zone contracarând imaginea sobră a clădirilor.

Sølvgades Skole

Pe lângă niște clădiri, ale căror pereți erau pictați cu scene copilărești, m-am îndreptat spre intrarea în Grădinile Castelului Rosenborg.

Citește și Grădinile și Castelul Rosenborg, Copenhaga, Danemarca

 

Copenhaga, Danemarca- zona Langelinie

Orașul Copenhaga (København),  capitala Danemarcei, numele său însemnând Portul Comercianților, este situat pe coasta estică a insulei Sjaelland și insula Amager, la Marea Baltică.

Primul obiectiv vizitat, simbol al orașului, a fost Mica Sirenă (Den lille Havfrue). O statuie din bronz de 175 kg, cu înălțimea de 1,25 metri, situată pe o stâncă la malul apei pe Promenada Langelinie (1913), reprezenta transformarea sirenei în om. Inspirată din basmul lui Hans Christian Andersen a devenit foarte cunoscută, copiată în aproximativ 13 exemplare și postate în diferite locații din lume.

În acea dimineață mi-am propus să vizitez zona Langelinie unde se aflau o promenadă, un dig, un parc și o cetate.  În secolul XVII în acea zonă exista o alee unde localnicii se relaxau plimbându-se pe malul apei. Ulterior, zona devenind militară prin construirea Kastellet, aleea a fost închisă timp de aproape două secole.

În secolul XIX în zonă au fost construite conace private ale burgheziei orașului când au fost amenajate o promenadă și un parc în care populația putea intra doar contra unei taxe. Acestea au fost deschise publicului în anul 1848. După câțiva ani a fost creat un port liber, promenada transformată în stradă și Langelinie a devenit un dig (1887-1894). A fost creată Langelinie Marina (1890) unde lucrătorii din șantierele navale puteau să-și ancoreze bărcile mici pentru pescuit care în timp a devenit port de agrement.

De la Langelinie Marina până la digul Langelinie, unde azi acostează majoritatea navelor de croazieră, se întinde Parcul Langelinie, cu multe monumente, statui, un loc de joacă, etc. Coloana Ivar Huitfeldt a fost ridicată pentru comemorarea amiralului Huitfeldt și a echipajului său uciși într-o luptă navală cu suedezii în Marele Război de Nord (1886). În vârful coloanei de marmură înaltă de 19 metri se afla statuia Victoriei, la bază reliefuri reprezentând portretul amiralului, nava și scutul.

statuia Regelui Frederick IX (1899-1972)

statuia Prințesei Marie

Am ajuns în Nordre Toldbod,  o zonă reamenajată în 1973 când clădirile istorice au fost demolate  și a rămas intact doar spațiul central de pe malul apei. S-au păstrat poarta Langelinie (Langelinie gate) dintre Esplanaden și clădirea Vilhelm Dahlerup (1868) în funcționează Autoritatea Portuară, fosta intrare principală în zonă. De o parte și de alta a porților de fier se aflau doi stâlpi pe care erau postate statuile lui  Mercur și Neptun și lateral de ei câte o casă de pază.

La cheiul din fața ei am văzut două pavilioane mici (1905), Pavilioanele Regale (Kongelige Avilanes), folosite azi de Familia Regală pentru transferul pe yahtul din portul Holmen.

În afara porții Langelinie în anul 1908 a fost inaugurată Fântâna Gefion (Gefionspringvandet) formată din bazine situate pe trei trepte. În cel superior era postată zeița nordică Gefjun conducând un grup de boi. Exprima o poveste mitică (secolul XIII) despre cum a fost creată insula Zeeland pe care s-a dezvoltat orașul Copenhaga.

Legenda spune că cei patru fii ai Regelui suedez Gylfi au fost transformați în boi. Pământul pe care au reușit să-l are într-o noapte a fost aruncat în mare, a ocupat porțiunea dintre Scania și insula Flyn și așa a apărut Zeeland. Fântâna a fost renovată în 1999 dar nu a funcționat decât începând cu anul 2014.

De la fântână am trecut Podul Gefion (Gefion bro), pod pietonal cu acces la Langelinie de-a lungul unei promenade înalte. A fost construit în anul 1894 pentru a conecta zona cu Portul Liber.

În apropierea podului de afla  Biserica anglicană „Sfântul Alban” (Helgen Alban Kirke), numită simplu Biserica Engleză,  sfântul fiind primul martir al Marii Britanii. Datorită traficului naval majoritar englez în  secolul XVI la Elsinore s-a stabilit o comunitate britanică care în timp a dezvoltat  și agenții de transport maritim englez. Legea dată de rege în 1665 stipula că doar luteranismul era permis în Danemarca dar  din secolul XVIII au început să se dea scutiri regale de la lege și anglicanii  și- au ținut serviciile religioase în spații închiriate.

Cu ajutorul primit din partea prințesei daneză Alexandra și cu permisiunea Ministerului de Război între anii 1885-1887  în apropiere de Kastellet a fost construită biserica în stil gotic timpuriu englez (Lancet Gothic), cu un turn prevăzut cu 8 clopote tubulare.  Cu ajutorul Prințului de Wales în anul 2013 au fost adăugate șapte clopote și azi toate cele 15 funcționează manevrate prin calculator.

După biserică începea Parcul Churchill (Churchillparken) care se întindea între  Kastellet și Esplanaden. În 1761 zona care înconjura Kastellet  în sud și vest era o  promenadă cu copaci (Esplanaden). După cel de Al Doilea Război Mondial locul a fost amenajat ca Muzeul Rezistenței Daneze (1957), au fost postate mai multe  monumente comemorând războiul. Primul (1955) a fost bustul lui Winston Churchill (Winstorn Churchill statue) amintind ajutorul acordat în război și din 1965 zona a devenit Parcul Churchill.

De la statuie am cotit pentru a intra în Kastellet, una dintre cele mai bine conservate cetăți din Europa de Nord. În 1626, sub domnia Regelui Christian IV al Danemarcei, pe coasta de nord a orașului a fost construită o redută pentru a păzi intrarea în port.

După asediul suedez (1658-1660) fortificația a fost extinsă, în colțuri au fost construite bastioane și a fost numită Portul Cetății Frederik (Citadellet Frederikshavn), uzual Cetatea (Kastellet).

Până la intrare aveam de trecut două poduri peste șanțurile cu apă înconjurătoare. Pe porțiunea dintre ele am văzut statuia Căderea Noastră (Vore Faldne), un memorial pentru soldații danezi care au făcut parte din Forțele Aliate.

În timpul invaziei germane (1940) cetatea a fost capturată fără a opune rezistență. După război și până azi a rămas o bază militară activă care aparține de Ministerul Apărării și care poate fi vizitată. Între anii 1989-1999  a fost renovată. Am intrat pe una dintre cele două porți ale cetății, Poarta Regelui (Kongens gate) situată spre sud, cealaltă din nord fiind Poarta Norvegiei.

Au fost construite în stil  baroc olandez (1663) și pe interior flancate cu case de pază. Poarta Regelui a fost decorată cu ghirlande, pilaștrii și un bust al Regelui Frederik III.

Între anii 1873-1874 pe partea interioară a Porții Regelui a fost construită Casa Gărzii Centrale (Vagt Kommandoren-Gl. Hovedvagt) cu o închisoare atașată.

În interior se aflau mai multe clădiri situate paralel. Rândurile (Stokkene) au funcționat inițial drept cazarmă pentru soldați apoi au primit denumiri după funcționalitatea lor iar în 1768 au fost modificate. Cele cinci bastioane au fost numite Bastionul Regelui (Kongens højborg), Bastionul Reginei (Dronningens højborg), Bastionul Contelui (Grevens højborg), Bastionul Prințesei (Prinsessens højborg) și Bastionul Prințului (Prinsens højborg).

Artilleristok

Hjmmevaernsfonden

Am urcat pe metereze în Bastionul Reginei (1712) unde se afla Casa de pulbere (Pulverhus), singura din cele două inițiale care a supraviețuit.

În cetate se mai aflau depozitul de Sud (Søndre Magasin) care a funcționat ca arsenal și depozitul de Nord (danez: Nordre Magasin) ca grânar, ambele cu capacitatea de a stoca cantitățile necesare în cazul unui asediu pe perioadă de patru ani și Biserica Cetate (1703-1704) conectată cu un complex de închisori (1721) pentru ca cei închiși să poată participa la slujbe.

În colțul de sud-vest s-a păstrat o Moară de vânt (1847), ultima funcțională din cele 16 de pe meterezele din Copenhaga.

Vizita încheiată, am ieșit din cetate pe lângă Muzeu Livjaeger (Livjaeger Museet).

Citește și Copenhaga, Danemarca- prin zona Nyboder

 

Helsingborg Suedia- Castelul Kronborg, Helsingør Danemarca

După puțina relaxare în  Göteborg m-am îndreptat spre Helsinborg, oraș situat pe coasta de vest a regiunii Skane, la granița cu Danemarca

De acolo urma să părăsesc Suedia traversând Marea Baltică cu feribotul.

Helsinborg a fost atestat documentar din anul 1085 când aparținea Danemarcei. În timp au avut loc mai multe lupte între sudezi și danezi. În secolul XVII, după încheiere unui război, prin tratatul de la Rocksilde (1657) Regele Gustav Carol X al Suediei a intrat în posesia întregii Peninsule Scandinavă astfel și a orașului.

Plaja Tropicală

Fiind port economic și strategic danezii au dorit să-l recucerească, au avut loc mici lupte dar fără nici un rezultat. De fiecare dată orașul a fost reconstruit.

La revedere Suedia !

Traversarea între cele două țări a durat 30 de minute pe care nici nu le-am simțit. Vasul era echipat cu baruri, magazine, nu aveai cum să te plictisești.

De pe feribot am întrezărit malul localității Helsingør din Danemarca unde se evidenția Castelul Kronborg (Kronborg Slot), pe care urma să-l vizitez.

După ce am debarcat m-am îndreptat spre Centrul Cultural (Kulturvaerft) care se găsea în imediata apropiere a intrării spre castel. În una din laturile centrului funcționa Muzeul Naval (Skibsværft Museum).

Lângă Centrul Cultural se deschidea un spațiu larg unde pe un canal erau ancorate nave vechi care aparțineau muzeului. În fundal se ridica maiestuos turnul Bisericii „Sfânta Maria”din Mânăstirea carmelitelor (Sct. Mariæ Kirke).

Lângă Centrul Cultural se afla și Muzeul Maritim (Museet for Søfart).

În sfârșit am pornit pe lângă zidurile de apărare ale fortăreței care formau un pătrat în jurul castelului și erau înconjurate de un șanț de apărare cu apă.

Am trecut un pod spre poarta de intrare în Castelul Kronborg.

În anii 1420 sub domnia Regelui Eric VII a fost construită o cetate (Krogen) la limita de nord-est a insulei Zeeland, pe un mic promontoriu de pe malul strâmtorii Øresund, care împreună cu cetatea Karnan de pe malul opus, aveau rol strategic și de control a navigației din și spre Marea Baltică. Navele erau obligate să plătească taxe substanțiale.

Sub domnia Regelui Christian III zidurile exterioare au fost completate cu bastioane (1558-1559). În curând între suedezi și danezi a început războiul care a durat șapte ani. Ulterior Regele Frederic II a refăcut daunele suferite și a extins bastioanele.

Cetatea medievală a fost transformată într-un castel renascentist (1570-1585) când clădirile separate au fost unite, înălțate cu un etaj și au format trei aripi ale castelului.

În aripa de nord au fost amenajate camerele regale și cancelaria, în aripa de sud o capelă, deasupra ei o sală mare de bal. Aripa de est a fost creată ca un pasaj, Galeria Reginei, prin care aceasta putea trece dintre dormitoare spre camerele de relaxare și sport. Castelul a fost denumit Castelul Regal, Kronborg.

Regele Frederic fiind un mare iubitor al teatrului, jucând chiar el în unele dintre ele, în anii 1600 castelul a devenit locul unde a fost creată de William Shakespeare piesa Hamlet (prințul Danemarcei) și în timp a devenit cunoscut ca și Elsinore.

În timpul Regelui Christian IV un incendiu provocat involuntar de doi muncitori a distrus o mare parte din castel (1629) dar în zece ani a fost refăcut.

A urmat un nou război în care suedezii au capturat castelul (1658-1660) și în el s-au mutat regina Suediei, Hedvig-Eleonora împreună cu cumnata sa. Comorile și operele de artă au fost luate ca pradă de război. Castelul a fost îmbunătățit cu o linie de apărare (Crownwork), noi metereze și a devenit pentru acea perioadă cea mai puternică fortăreață din Europa de Nord.

Din 1785 castelul a fost renovat , o parte transformat în cazărmi pentru armată și a funcționat ca închisoare. În capelă a fost amenajată o sală de gimnastică până în 1834 când aceasta și-a reluat activitatea religioasă. Sub administrația militară au avut loc mai multe renovări.

În 1816, la sărbătorirea a 200 de ani de la moartea lui Shakespeare, cu o distribuție formată din soldații garnizoanei, la castel a fost interpretată pentru prima dată piesa Hamlet.

Când armata a părăsit castelul (1923) acesta a fost recondiționat și deschis publicului în 1938. Din anul 2000 Castelul Kronborg face parte din lista UNESCO. Fiind timpul înaintat și înnorându-se nu am reușit să vizitez interiorul. Mă aștepta încă o oră de parcurs până la țelul final din acea zi,  Copenhaga.

Citește și Copenhaga Danemarca- zona Langelinie